Tratatul Grenada: Ințelegerea dintre SUA și o rasă extraterestră. Fapte și date incontestabile

Aceste date concrete cu oameni și fapte, te fac să spui: ”Opriți Pământul, vreau să cobor!” E vorba de oameni de știință și savanți de primă clasă, nu de diletanți. Citiți atent, seamană a film horror, dar din nefericire nu e film, ci aduce a realitate palpabila! Ceea ce veti citi in continuare este o sinteza a principalelor teorii ale conspiratiei care circula in afara cadrului oficial. Sinteza s-a efectuat prin consemnarea articolelor care se verifica din mai multe surse, iar ceea ce se contrazice a fost eliminat, pastrandu-se ceea ce se cheama intr-o schema logica de ancheta: verificare incrucisata. Iata ce a rezultat:

Semnarea Tratatului de la Grenada a fost un moment istoric pentru liderii SUA, care au decis sa incalce Constitutia SUA, in timpul Administratiei Eisenhower. Dupa cum veti vedea, rasa extraterestră a micilor cenusii a incalcat tratatul in 1979 si s-a ajuns la o confruntare armata in interiorul bazei de la Dulce din New Mexico (sud-estul SUA). Phillip Schneider a fost asasinat in Ianuarie 1996, dupa ce a facut aceste dezvaluiri, el lucrand la acea baza ultrasecreta si avand acces, ca si inginer, la toate cele sase nivele subterane.

Laura M. Eisenhower, spre surprinderea audienței, a vorbit despre numeroasele contacte pe care guvernul American le-a avut cu diverse civilizații extraterestre. Se pare că pentru prima dată, Americanii au fost contactați de către o rasă de umanoizi verzi în 1934.

Atunci a fost momentul în care s-a încheiat un acord între cele două civilizații, care avea la bază un schimb extrem de ciudat. Americanii urmau să primească tehnologie extraterestră, în timp ce micuții verzi aveau cale liberă de a răpi oameni și a efectua diverse teste genetice. Mai mult de atât, Americanii le-au oferit extratereștrilor diverse zone în care să-și instaleze baze. Aceste baze au fost construite în interiorul pământului, dar și în ocean.

Acest acord era reînnoit o dată la 10 ani și în acest fel, în 1954, Eisenhower a avut șansa să se întâlnească într-o bază secretă cu reprezentanții speciei extraterestre. În urma negocierilor acordul a fost semnat și presupunea un pachet tehnologic extrem de interesant, care avea la bază tehnologia călătoriei în spațiu, dar și cea care permitea zborurile prin spațiu-timp.

De cealaltă parte, civilizația extraterestră era lăsată să prea diverse mostre de ADN de la oameni pentru a crea o specie hibrid. Se pare ca au reusit sa creeze niste umanoizi verzi. Singura problemă era că această nouă rasă avea nevoie de energia sufletelor pentru a funcționa optim și extratereștrii au realizat numeroase operațiuni prin care au extras sufletele oamenilor.

Tehnologia extraterestra si secretele guvernamentale:

Este deja destul de evident pentru cei mai mulţi dintre noi faptul că informaţiile care ni se oferă prin sistemul mass-media reprezintă de obicei doar un aspect absolut superficial al realităţii, doar cel pe care deţinătorii acelui mijloc media doresc să îl arate publicului, in conformitate cu anumite interese.

Aceasta este cu atât mai mult valabil în cazul aspectelor fundamentale, care ar putea trezi marea masă a populaţiei din somnul conştiinţei şi al sclaviei tehnologice în care este menţinută. Ca un exemplu, am putea să constatăm că este cu totul naiv să credem că din anul 1969, când s-a realizat (oficial) prima aselenizare a cosmonauţilor de la NASA, programele spaţiale cu oameni la bord nu au mai făcut aproape niciun progres semnificativ.

Tot ceea ce ni s-a mai spus de atunci în această direcţie este că singurele acţiuni întreprinse pe această linie au fost doar alte câteva aselenizări ale misiunilor Apollo între anii 1969 şi 1972, în care au mai pus piciorul pe Lună încă 12 astronauţi, ocazie cu care au mai fost plasate pe solul selenar alte şase steaguri simbolice şi că de atunci s-au mai trimis doar sonde spaţiale automate (de exemplu satelitul LROC în 2009) care să verifice din când în când dacă a mai apărut ceva nou pe acolo.

Dacă însă ne gândim ca într-o logică paralelă că din punctul de vedere al tehnologiei accesibilă populaţiei obişnuite s-a realizat în 40 de ani un salt exploziv, de la nivelul din anul 1969 al magnetofoanelor şi al televizoarelor alb-negru la nivelul microprocesoarelor extrem de performante din zilele noastre, putem fi absolut siguri că s-au făcut uriaşe progrese tehnologice şi în domeniul navelor spaţiale.

Şi totuşi, dacă ar fi să ne luăm după informările oficiale, constatăm că (aparent) nu s-a mai produs nimic foarte semnificativ în legătură cu explorările spaţiale, ceea ce este foarte greu de crezut. Din dezvăluirile pe care unii dintre cei implicaţi mai mult în activităţile NASA le-au mai făcut (în ciuda secretului drastic pe care sunt constrânşi să-l păstreze), s-a aflat însă de-a lungul timpului, prin multiple dovezi convergente, că această agenţie (care este cea mai finanţată din lume), are în realitate două programe paralele: cel oficial, care este într-o anumită măsură prezentat public şi cel neoficial, al programelor strict secrete (black projects) care au atins niveluri de dezvoltare şi avans tehnologic ce depăşesc imaginaţia omului obişnuit.

America are un black buget (buget negru), care nu este aprobat de Congres şi pe care nici măcar preşedintele nu îl cunoaşte şi cu atât mai puţin îl controlează. În fiecare an, aceste black projects înghit aproape 1,25 trilioane de dolari, adică aproape 25% din P.I.B .(produsul intern brut) al SUA, ceea ce reprezintă mai mult chiar decât bugetul Apărării SUA şi al oricărei alte ţări din lume.

Pentru a ne face o imagine mai clară, menţionăm că un trilion de dolari înseamnă 1.000 miliarde de dolari şi cântăreşte 11 tone. Aceste „proiecte oculte" scurtcircuitează autoritatea Congresului, fiind deci în întregime ilegale.

Prin mărturiile unor persoane din interiorul sistemului, a devenit tot mai cunoscut faptul că proiectele strict secrete ale NASA se află în subordinea unui grup restrâns de oameni care domină din umbră toate resorturile mondiale şi care acţionează doar în avantajul lor, populaţia lumii nefiind pentru ei nimic altceva decât o masă de exploatat.

Această grupare de indivizi lipsiţi de scrupule, ce a cuprins ca o caracatiţă malefică întreaga omenire, este de fapt secta satanică a francmasoneriei mondiale, cea care cheamă în mod insidios, prin politicienii săi zeloşi, toate ţările la înfăptuirea unei Noi Ordini Mondiale.

Prin cercetările sale secrete, această grupare a francmasoneriei a ajuns la concluzia că viaţa de pe Pământ ar putea fi ameninţată de anumite pericole cum ar fi escaladarea extremă a poluării, încălzirea globală, furtunile solare, distrugerea stratului de ozon din atmosferă şi nu în ultimul rând suprapopularea.

Ca urmare, în unele dintre operaţiunile lor secrete, reprezentanţii acestei „elite" au stabilit un număr de măsuri numite „alternative" prin care să fie protejaţi în primul rând ei înşişi, „aleşii iluminaţi". În consecinţă, o structură a acestui grup, numită Majestic 12, a elaborat un număr de trei asemenea „alternative" de acţiune prin care, în viziunea lor aberantă, aceste probleme ar fi doar pentru ei, fără să le pese de restul populaţiei.

Alternativele secrete ale aşa-zişilor iluminaţi:

Într-o prezentare foarte succintă a acestora, menţionăm că în cazul Alternativei 1, un obiectiv major pe care gradele înalte ale francmasoneriei urmăresc să-l atingă este nici mai mult nici mai puţin decât reducerea populaţiei globului cu aproape 90%! Ei caută, cu o satanică îndârjire, să obţină aceasta prin: declanşarea de războaie cât mai extinse şi mai violente (generând cu o diabolică abilitate conflictul între două părţi, pe care apoi tot ei le finanţează în secret); prin metode ce vizează politici alimentare (de exemplu prin impunerea programului normelor obligatorii din cadrul Codex Alimentarius, care interzice în mod straniu foarte multe plante medicinale tradiţionale, introducând in schimb cu forţa aditivii în majoritatea alimentelor); prin răspândirea unor boli extrem de grave în masele de oameni (prin infectarea deliberată cu virusul HIV sau cu alte virusuri, injectate prin vaccinări generalizate şi obligatorii); prin blocarea accesului public la metode de tratament naturiste, eficiente şi necostisitoare; prin răspândirea în atmosferă a „dârelor morţii" (chemtrails); prin folosirea dispozitivelor de tip HAARP etc.

Dacă Alternativa 1 nu ar fi - în această viziune nebunească - suficient de „eficienta", atunci Alternativa 2 presupune retragerea „elitei" în baze subterane foarte adânci şi tehnologizate, în care ei consideră că ar fi astfel protejaţi, putând declanşa de acolo un eventual holocaust nuclear la suprafaţa planetei.

Este cunoscut faptul că, în acest sens, guvernele mai multor naţiuni au început încă de după al Doilea Război Mondial să construiască asemenea baze. Au fost folosite în secret dispozitive de foraj care au devenit din ce în ce mai performante, ajungând să poată săpa în adâncimea pământului chiar şi 11 kilometri într-o singură zi.

În acest mod s-a ajuns la realizarea unor tuneluri lungi de mii de kilometri, care conduc la adevărate oraşe subterane. Tunelurile au peste 10 metri în diametru şi prin ele circulă trenuri extrem de rapide, ce funcţionează pe principiul levitaţiei magnetice şi care pot depăşi viteza de 2 Mach (2.000 km/h). În prezent, însuşi modul de funcţionare al Noii Ordini Mondiale se bazează pe existenţa acestor baze. Se pare că în acest moment în SUA există mai mult de 129 complexe subterane de acest tip.

Planul lor nu s-a oprit însă aici şi ei au considerat că dacă nici Alternativa 2 nu ar fi de ajuns, atunci - conform planurilor numite Alternativa 3 - au decis să realizeze baze pe planeta Marte, unde să se retragă dacă securitatea lor ar fi ameninţată. Chiar dacă aceste planuri pot să pară de domeniul SF, există o serie întreagă de dovezi care arată că realizarea acestor baze pe planeta Marte nu numai că este posibilă, dar ele deja au fost realizate de mai bine de 50 de ani!

Pentru a ne apropia de acest subiect, este semnificativ să menţionăm că există multe dovezi şi mărturii care atestă faptul că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziştii reuşiseră să construiască nave de zbor extrem de performante, numite Haunebu, ce puteau atinge dimensiuni de peste o sută de metri în diametru şi care aveau o foarte mare autonomie de zbor. Sursa tehnologiei naziste provenea din informaţiile oferite pe cale telepatică de o grupare extraterestră, prin intermediul societăţii Vrill.

După ce totuşi Germania hitleristă a fost înfrântă, savanţii germani au fost trecuţi prin operaţiunea secretă de acoperire numită Paperclip în subordinea Guvernului Statelor Unite ale Americii, fiind ulterior incluşi în cadrul personalului NASA, care a fost la scurt timp după aceea fondată. S-au realizat apoi de către NASA diverse programe strict secrete faţă de public, printre care şi programe de explorare spaţială.

Există mărturii bine documentate care susţin faptul că rezultatele atinse au fost cu totul remarcabile, unul dintre acestea fiind acela că prima aterizare pe planeta Marte a unei nave pământene cu echipaj la bord, aparţinând NASA, a fost deja realizată pe data de 22 mai 1962. Conform acestor mărturii, se pare că la scurt timp după acest eveniment extraordinar a început rapid chiar construirea de baze pe planeta Marte.

O prezentare foarte îndrăzneaţă a unor investigaţii pe această linie şi a câtorva mărturii „din interior" ale celor implicaţi, a fost realizată în anul 1977 de către o televiziune engleză numită Secpeter TV, în cadrul unui serial numit Science Report. Această televiziune a prezentat la o oră de maximă audienţă un documentar intitulat „Alternativa 3", care a avut un impact uriaş asupra telespectatorilor.

În acest documentar există un scurt fragment în care este redată o filmare ce pare a fi chiar acea primă aterizare pe Marte din anul 1962. Imediat după difuzare, conducerea postului respectiv de televiziune a fost somată de către mai mulţi oficiali că dacă va mai difuza vreodată acel documentar, le va fi retrasă licenţa.

Ca urmare a presiunilor la care au fost supuşi, reprezentanţii respectivului canal de televiziune au afirmat ulterior public că tot ceea ce a fost prezentat în cadrul acelui documentar nu a fost altceva decât o farsă. Faptele prezentate în film precum şi corelaţiile pe care le putem face noi înşine - dacă analizăm cu atenţie toate aceste aspecte - ne conduc însă la tulburătoarea concluzie că totul este cât se poate de real.

O prezentare sintetică şi echilibrată a documentarului din anul 1977, cât şi a proiectelor secrete ale NASA pentru planeta Marte, a fost difuzată recent la televiziunea Americană UFO TV în cadrul documentarului Planet Mars and the World of Tommorow. În acest material, conform mai multor mărturii semnificative, se pare că Alternativa 3 este acum cu mult dincolo de stadiul teoriilor, fiind deja pusă în aplicare într-un mod extrem de avansat tehnologic.

Aflăm astfel, prin mărturia fizicianului Henry Deacon, că în ceea ce priveşte nivelul tehnologiei care este folosită de către membrii elitei complexului militaro-industrial în proiectele secrete, acest nivel se situează cu zeci de ani înaintea principiilor acceptate de fizica actuală.

Henry Deacon, un fost angajat al NASA, actualmente membru al grupului Project Camelot (din care fac parte mai mulţi oameni de ştiinţă eminenţi, care au curajul sâ iasă din convenţiile menţinute artificial în cadrul ştiinţei oficiale) afirmă că nivelul tehnologic la care se lucrează în acele black projects se află dincolo de credinţele, experienţele şi imaginaţia multor fizicieni din domeniul public.

De exemplu, conform mărturiei şi informaţiilor sale, tehnologia folosită pentru deplasările pe distanţe foarte lungi implică acum anumite portaluri energetice, cunoscute şi sub numele de „găuri de vierme", care reprezintă o conexiune extrem de rapidă (ca o scurtătură) între două puncte îndepărtate din spaţiul cosmic.

Orice altceva - spune Henry Deacon - pur şi simplu nu are rost, este ineficient. Deacon dezvăluie faptul că au fost create astfel de tuneluri de legătură între Pământ şi Marte ce pot realiza foarte rapid legătura dintre cele două planete, indiferent unde s-ar afla acestea pe orbitele lor. Aceste informaţii sunt confirmate şi de către David Wilcock, care menţionează că aceste portaluri energetice sunt denumite uneori jump rooms.

O altă mărturie semnificativă prezentată în acest film aparţine fostului director al companiei aeronautice Lockheed Skunk Works, pe nume Ben Rich, care a fost de asemenea implicat în aceste proiecte secrete. El afirmă: „Avem deja mijloacele necesare să călătorim către stele, dar aceste tehnologii sunt închise în proiecte secrete, din care doar Dumnezeu ar putea să le scoată pentru beneficiul umanităţii. În orice caz, prin aceste tehnologii, orice vă puteţi imagina, noi deja ştim cum să facem.

Într-o altă mărturie, Ben Rich spunea cu umor: „Noi facem acum să zboare în Deşertul Nevada (în zona numită Area 51) aparate în faţa cărora George Lucas (producătorul seriei de filme SF Războiul Stelelor) ar fi beat de admiraţie. Aceste aparate sunt la fel de îndepărtate de tot ceea ce se cunoaşte oficial precum naveta spaţială faţă de paraşuta lui Leonardo da Vinci."

Secretul tehnologiei de vârf a „elitei" conducătoare:

O altă linie importantă de dezvoltare a „proiectelor negre" au reprezentat-o descoperirile genialului Nikola Tesla, care sunt în cea mai mare parte încă şi acum ţinute secrete de NASA faţă de marea masă a populaţiei.

Cunoscut mai mult doar pentru inventarea curentului alternativ, Tesla a realizat şi multe alte invenţii, despre care însă destul de putini oameni au auzit: „bobinele Tesla" care realizează prin rezonanţă eterică o amplificare uriaşă a tensiunii electrice, maşini bazate pe energia liberă (free energy), transferul de energie fără cablu, antigravitaţia sau controlul vremii prin utilizarea dirijată a undelor staţionare (HAARP).

Invenţiile lui Tesla au stat la baza realizării radarului, ciclotronului, televizorului, reţelelor mondiale de radio şi tv, Internetului, telefoanelor mobile celulare. Dintre cele peste 1.000 de invenţii extraordinare ale acestui savant genial, doar 129 au fost patentate (cunoscute oficial).

Şi mai puţin cunoscut este faptul că însuşi Tesla a afirmat în câteva rânduri că se află în contact cu o altă civilizaţie, care nu e de pe Pământ şi care îi furnizează o serie de informaţii. Nikola Tesla a mărturisit că a ajuns să intre în contact cu această civilizaţie extraterestră folosind în experimentele sale de transmisie/recepţie echipamente inventate de el însuşi pentru comunicaţiile la mare distanţă.

Lumea savanţilor a privit însă cu răceală aceste afirmaţii ale sale. În anul 1997 a fost publicată o carte uluitoare intitulată „The Day After Roswell" („Ziua dupa Roswell"), scrisă de Philip Corso. Colonelul Philip J. Corso, ofiţer de informaţii, membru al Consiliului Securităţii Naţionale al SUA şi şef al Direcţiei de Tehnologii Străine a Armatei Terestre SUA a avut o carieră militară de mai mult de 20 de ani.

El a lucrat mult timp la Casa Albă, apoi a devenit un oficial-senior în cadrul Pentagonului. În această carte, Philip Corso a arătat foarte clar că cele mai multe dintre invenţiile lui Tesla au fost înţelese abia cu mult după moartea sa, care s-a produs în 7 Ianuarie 1943.

De asemenea, colonelul Corso a dezvăluit faptul că NASA şi armata Americană au folosit patentele lui Nikola Tesla pentru a crea arme extrem de puternice, ca de exemplu arme cu rază plasmatică ce au fost folosite chiar împotriva OZN-urilor. Aflăm în continuare din The Day After Roswell că uneori, aceste OZN-uri au fost lovite şi chiar doborâte. În aceste din urmă cazuri, echipe speciale s-au deplasat la faţa locului şi au adunat rămăşiţele.

Echipe de ingineri specializaţi au refăcut apoi tehnologia găsită prin ceea ce se numeşte reverse tehnology (inginerie inversă) şi i-au dat utilitate. În cartea sa, el afirmă cu certitudine că microcipurile, semiconductorii, fibrele optice, laserul, multe aliaje noi de metale sunt de fapt, toate, tehnologii refăcute prin inginerie inversă şi care au aparţinut OZN-urilor doborâte de către guvernul American. De altfel, uriaşul salt tehnologic care s-a produs în ultimii 60 de ani ar putea fi foarte greu de explicat prin „progresul spontan al omenirii".

Conform declaraţiilor coroborate a zeci de martori, în perioada Ianuarie 1947 - Decembrie 1952 autorităţile SUA au reuşit să recupereze 16 nave extraterestre, dintre care unele s-au prăbuşit tocmai datorită armelor pământene. Cazul cel mai celebru de prăbuşire a unei nave extraterestre a avut loc pe data de 8 Iulie 1947 lângă orăşelul Roswell, New Mexico.

Fermierul Wiliam Brazel a găsit rămăşiţele împrăştiate în deşert şi l-a anunţat pe şerif. Au existat 92 de martori şi s-au făcut 35 de rapoarte de prim rang (Personal Air Force). Au fost găsite şi 4 trupuri extraterestre, având o înălţime de 1,20 metri. Posturile de radio şi ziarele de a doua zi au anunţat pe prima pagină că un OZN prăbuşit se află în posesia aviaţiei militare americane (RAAF).

La numai 4 ore însă, conducătorii de la Washington au dat ordinul de dezminţire, afirmându-se ulterior câ de fapt nu ar fi fost decât un banal balon meteorologic. După cum au declarat mai multe persoane care au fost în mod direct implicate, resturile navei prăbuşite precum şi trupurile extraterestre au fost duse imediat la baza militară Wright-Paterson din Ohio. Materialele recuperate erau deosebit de stranii: de exemplu, o bucată metalică flexibilă care nu putea fi ruptă, tăiată sau zgâriată.

Înţelegerile secrete dintre anumite guverne şi extratereştrii malefici:

În prezent există uriaşe dovezi ce evidenţiază colaborarea dintre guvernul SUA şi anumite grupări extraterestre. Mai multe surse au dezvăluit în mod independent faptul că în data de 22 Februarie 1954 la baza militară Edwards, California, s-a produs o primire istorică a unui echipaj extraterestru din specia micii cenuşii.

La această primire a fost prezent preşedintele SUA, Dwight Eisenhower, asistat de o comisie din care făcea parte şi fostul agent secret Wiliam Cooper, care ulterior a dezvăluit totul, motiv pentru care a fost asasinat. Micii cenuşii au aterizat în interiorul bazei cu 5 nave. Ei erau conduşi de un extraterestru numit Krill.

Această întâlnire mai este confirmată şi de astronautul american Gordon Cooper, care a făcut dezvăluiri foarte concludente în acest sens în anul 1995, precum şi de inginerul American Phill Schneider. Phill Schneider a fost un expert ce a lucrat în cadrul unui program de construire a bazelor subterane ultrasecrete de mare adâncime (Deep Underground Bases - DUB), care după cum am precizat anterior sunt baze clandestine de mare anvergura destinate capilor Noii Ordini Mondiale.

El a ţinut o serie fulminantă de conferinţe până în anul 1996 când, pentru a se pune capăt dezvăluirilor sale, a fost asasinat prin tortură şi ştrangulare, lată cum a descris Phill Shneider începutul contactului dintre guvernul SUA şi rasa micilor cenuşii: „În 1954, în timpul administraţiei Eisenhower, Guvernul federal a hotărât să încalce Constituţia Americană, semnând un tratat cu entităţile extraterestre. Micii cenusii aveau dreptul de a răpi câteva capete de vite sau de a-şi testa tehnicile de implanturi pe fiinţe umane, având, desigur, obligaţia de a raporta cu privire la experimentele realizate.

Încetul cu încetul, extratereştrii nu au mai respectat obligaţiile contractuale, ajungând să facă numai ceea ce doreau. Aceasta era situaţia în 1979. Phill Schneider relatează că la sfârşitul anilor '70 în baza de la Dulce din New Mexico (stat American din sud-estul SUA) a avut loc chiar şi o confruntare între forţele speciale ale CIA şi extratereştrii.

Aşadar, la această întâlnire s-a pus la punct un tratat secret de colaborare între guvernul SUA şi acea rasă extraterestră. Prima condiţie a tratatului era ca extratereştrii să nu se amestece în treburile planetei Pământ. Prezenţa lor pe Pământ urma să rămână secretă. O altă condiţie era aceea de a furniza pământenilor tehnologie avansată.

În schimbul informaţiilor tehnologice extratereştrii primeau acordul de a realiza cercetări pe oameni, fără însă a le face vreun rău. Pentru transferul de tehnologie urmau să se construiască o serie de baze subterane (cum a devenit cea din Area 51) sub terenurile rezervaţiilor indiene din Utah, Colorado, New Mexico şi Arizona. A devenit însă evident încă din anul 1955 faptul că extratereştrii nu şi-au respectat partea lor de înţelegere şi că de fapt nici nu aveau intenţia să o facă.

Chiar micii cenuşii au recunoscut că au început să facă experimente genetice pe oameni, susţinând că aceste activităţi le sunt necesare pentru a supravieţui deoarece rasa lor suferă de o deteriorare a structurii genetice, în urma căreia ei nu se mai puteau reproduce. Conform unui document guvernamental ultrasecret s-a descoperit ulterior că aceşti extratereştri malefici folosesc tehnologia pe care o oferă pământenilor întocmai ca pe un veritabil „cal troian" prin intermediul căruia ei urmăresc de fapt colonizarea planetei prin mutaţii genetice creând o rasă de hibrizi.

Guvernanţii care au condus din umbră aceste înţelegeri au fost într-un mod viclean influenţaţi, ajungându-se - conform anumitor dezvăluiri care au ieşit tot mai mult la iveală - ca această hibridizare să se producă începând chiar de la ei. Aceşti grey au ajuns să fie nişte fiinţe incapabile de emoţii şi se pare că ei sunt responsabili de acele răpiri de fiinţe umane, care au de fapt ca scop recoltarea de material genetic uman şi apoi crearea de hibrizi „hurnan-grey", întrucât rasa „grey" nu se mai poate reproduce, fiind din această cauză pe cale de dispariţie.

Dacă fenomenul acesta de hibridizare ar continua, aceasta ar atrage în schimb, bineînţeles, extincţia rasei umane. O lucrare bine documentată în acest sens este cea a lui Richard Gleen, „Operaţiunea Calul Troian". În această lucrare este redat, de exemplu, un mesaj venit pe cale telepatică de la extratereştrii benefici numiţi „marii blonzi (Pleiadienii), în care se spune: Nu sunteţi pe punctul de a fi invadaţi, nici măcar în decurs de a fi.

Invazia a avut deja loc şi ea este în stadiul final." Multe filme de la Holywood, într-un mod deloc întâmplător, au exact rolul de a obişnui oamenii cu prezenţa micilor cenuşii. Putem observa faptul că în ideea de a crea o deschidere şi chiar o stare de simpatie faţă de hibridizarea cu grey, existenţa micilor cenuşii ne-a fost „sugerată" tuturor, chiar şi copiilor prin desene animate şi jocuri „nevinovate".

Conform unor dezvăluiri şi mai tulburătoare, dar care sunt susţinute de probe foarte serioase, a devenit cunoscut faptul că aceşti „grey" sunt la rândul lor manipulaţi de o altă rasă extraterestră malefică, ce este de mult timp prezentă pe Pământ, şi anume rasa Draco&Hidra reptilienilor. Oricât de greu de crezut ar părea, se pare că aceşti reptilieni sunt capabili chiar să-şi asume pentru anumite intervale de timp o formă umană şi în felul acesta ei ar fi reuşit să se infiltreze într-un număr destul de mare printre oameni.

Chiar mai mult, se afirmă că reptilienii au reuşit să acceadă la foarte importante posturi de conducere în ierarhia politico-economică a omenirii, ei fiind în realitate cei care se află în spatele sectei satanice a francmasoneriei (Iluminati), care urmăreşte cu o sinistră îndârjire să instaureze aşa-numita Nouă Ordine Mondială.

O prezentare foarte sistematică şi argumentată a acestor elemente poate fi consultată în renumita lucrare a lui David Icke, intitulată „Secretul Suprem" (The Biggest Secret). În această carte explozivă, David Icke prezintă informaţii detaliate despre faptul că aceleaşi linii de sânge reptilian au condus planeta timp de mii de ani şi au îngrădit cunoaşterea esoterică şi spirituală.

Din fericire, aşa cum vom descrie în continuare, Pământul este foarte atent supravegheat şi de către rase extraterestre benefice foarte avansate, care însă înţeleg să ne ajute nu prin a acţiona in locul nostru, ci mai ales prin a urmări să ne facă să conştientizăm mai clar situaţia în care ne aflăm pentru ca în felul acesta să ne exercităm în cunoştinţă de cauză liberul arbitru.

Aceste civilizaţii extraterestre benefice foarte avansate sunt oricând dispuse să ne ajute într-un mod decisiv şi radical cu singura condiţie ca noi să le solicităm ajutorul. Cunoscând aceste lucruri, pentru a-şi menţine dominaţia, structurile întunecate ale „elitei" conducătoare ascund cu stricteţe informaţiile cu privire la civilizaţiile extraterestre benefice care se află în apropierea Pământului.

Area 51:

Mai multe surse din interiorul sistemului au dezvăluit că echipamentul extraterestru obţinut din recuperarea resturilor de OZN-uri prăbuşite este testat în mai multe baze ultrasecrete, una dintre acestea aflându-se în deşertul de la nord de Las Vegas, într-o zonă cunoscută sub numele de „Zona (Area) 51", „Dreamland".

Aici este locul unde prin tehnica „ingineriei inverse" se caută, în cel mai mare secret, descifrarea tehnologiei extraterestre. Maniera în care se lucrează aici este aceea de a se opera pe compartimente strict secrete, astfel încât sunt foarte puţini cei care înţeleg informaţiile în ansamblu.

În anul 1989 un inginer, Bob Lazar, a dezvăluit întregii lumi, prin intermediul postului TV Klass faptul că a fost angajat în Area 51, unde a putut cerceta modul de construire al OZN-urilor. El a afirmat că aceste nave nu folosesc vreun combustibil convenţional cunoscut pe Pământ, dar sunt prevăzute cu un reactor care produce antimaterie şi care este alimentat cu un element chimic care nu exista pe Pământ.

De asemenea, el a mai afirmat că s-a putut determina faptul că navele îşi produc singure câmpuri gravitaţionale pentru a distorsiona timpul şi spaţiul şi pentru a ajunge la destinaţiile dorite. Pentru distanţe mai mari se pare că ei folosesc stele ca porţi stelare, pe baza singularităţilor din centrele lor, prin care se pot deschide acele găuri de vierme în spaţiu-timp.

Toate aceste dezvăluiri au fost publicate şi în revista OMNII. Conform strategiei deja obişnuite s-a urmărit cu îndârjire discreditarea lui Bob Lazar în mass media pentru ca informaţiile prezentate de el să-şi piardă credibilitatea.

Un alt om de ştiinţă care a lucrat în Area 51 şi care a dorit să facă totul public a fost fizicianul Michael Wolf. Declaraţiile sale au fost mult mai detaliate, ceea ce a determinat din partea agenţiilor Americane însărcinate cu păstrarea secretului despre extratereştri, atacuri violente la persoana lui. Wolf are doctorat în neurologie, biogenetică, fizică teoretică, ştiinţe informatice şi drept.

Asupra sa s-a realizat chiar un atentat cu bombă în care au fost ucişi soţia şi copilul său, fapt care l-a motivat şi l-a ambiţionat şi mai mult să dezvăluie întregii umanităţi adevărul despre prezenţa extraterestră pe planeta noastră. El a dezvăluit faptul că LED-urile (diode emiţătoare de lumină), superconductivitatea şi tehnologia fibrelor optice se numără printre tehnologiile descoperite prin cercetările realizate asupra resturilor navelor extraterestre prăbuşite.

Doctorul Wolf a mai dezvăluit faptul că Americanii, folosind tehnologii rezultate din colaborarea cu extratereştrii, au pus la punct avionul spaţial Aurora SR-33A, testat la baza militară din Area 51. Acest avion funcţionează cu metan lichid şi are la bord un dispozitiv antigravitaţional, o armă ce utilizează pulsiunea electromagnetică (ce poate distruge chiar şi radarele) şi are capacitatea de a ajunge chiar şi pe Lună. Wolf a afirmat că preşedintele SUA nu are prea multe cunoştinţe despre Area 51.

Michael Wolf mai relatează că extratereştrii traversează galaxia prin „manipularea" continumului spaţiu-timp, atrăgând destinaţia către ei. Timpul este astfel redus la zero, iar acceleraţia este mărită la infinit. Unele OZN-uri se comportă ca nişte organisme vii, care se pot diviza şi apoi reface şi care răspund şi la ordinele mentale date de conducătorul lor.

El a mai adăugat că nu se doreşte dezvăluirea secretelor energiei libere (free energy) pentru că, dacă s-ar realiza aceasta, companiile multinaţionale care conduc de fapt lumea ar fi desfiinţate, pierzându-şi puterea economică. O altă persoană care a făcut dezvăluiri cu privire la locaţia ultrasecretă S4 a Zonei 51 (la nord de Las Vegas, Nevada) - şi care au fost destul de intens mediatizate - este doctorul în microbiologie, Dan Burisch.

lată ce putem citi într-un titlu extras dintr-un comunicat de presă din 22 Aprilie 2004, difuzat în SUA: „Doctorul în microbiologie Dan Burisch, care a fost ţinut prizonier în faimoasa Zonă 51, care a vorbit public despre anumite operaţiuni secrete şi care şi-a exprimat chiar dorinţa de a depune o mărturie publică, este pe cale să obţină imunitatea şi să apară în faţa Congresului, după cum a cerut".

Dr. Burisch poate, de asemenea, să depună mărturie că a văzut anumite porţi stelare secrete în funcţiune prin intermediul cărora se poate călători în timp (atât în trecut cât şi în viitor). El afirmă că în special această elită francmasonică ce conduce la ora actuală întreaga lume nu doreşte ca faptele să fie dezvăluite deoarece, în viziunea lor, dacă tehnologiile avantajoase pe care ei le păstrează secrete şi le folosesc numai în rău ar ajunge la îndemâna tuturor, ei şi-ar pierde în scurt timp după aceea puterea.

„Elita" stăpâneşte deja energia magnetică şi alte forme de energie gratuită, însă totul este ţinut secret. Ei deţin date ştiinţifice care ar aduce în scurt timp fericirea pe întregul Pământ dar nu doresc să le împărtăşească. Energia este unul dintre mijloacele prin care oamenii pot fi stăpâniţi şi controlaţi foarte uşor.

Proiectele negre:

Printre proiectele cele mai avansate din punct de vedere tehnologic, care au fost sau sunt încă derulate şi care au ajuns cunoscute publicului prin anumite dezvăluiri, putem enumera:

- Experimentul Philodelphia (iniţial dezvoltat pentru obţinerea invizibilităţii optice şi pe radar a navelor US Navy, pe principiul descoperit de către Tesla de creare a unui puternic câmp electromagnetic care să distorsioneze cuantumul spaţio-temporal terestru);

- Proiectul Montouk/Phoenix I, II şi III (cu ajutorul tehnologiei electronice, în Montauk, Long Island, SUA, se perfecţionează călătoria în timp);
- Proiectul Pegasus (experimente de teleportare a obiectelor şi a fiinţelor umane în spaţiu şi timp, pe baza cărora s-au construit bazele secrete de pe Lună şi Marte);

- Proiectul Looking Glass (dezvoltarea tehnologiei capabile să „privească" în viitor la mai multe „scenarii" virtual posibile);

- Proiectul Aquarius;

- Proiectul Aurora;

- Proiectul Solar Warden (programul flotei navelor spaţiale interstelare ale guvernului ascuns);

Experimentul Philadelphia a fost demarat de Marina Americană în anul 1931 în scopul obţinerii invizibilităţii navelor maritime faţă de radare. Acest proiect a fost condus iniţial, din Martie 1932 până în 1943, de către genialul Nikola Tesla, care însă nu a dorit să mai continue datorită comportamentului lipsit de scrupule al conducerii militare.

La coordonarea proiectului a venit atunci dr. John von Neumann, cel care ulterior avea să devină părintele calculatorului electronic modern. Au fost realizate mai multe cercetări şi teste pe o navă de război, numită Eldrige. Apoi, în cadrul testului principal, din 12 August 1943, nava Eldrige a devenit invizibilă pentru radar, iar după cca. 1 minut s-a produs o străfulgerare şi nava a dispărut din port, după care a apărut la 400 mile distanţă, pentru 15 minute, în docul Norfolk, după care a dispărut şi de acolo, rămânând în hiperspaţiu.

După aproape patru ore ea a reapărut în portul Philadelphia, însă cei care au văzut-o au înţeles imediat ca se produsese un dezastru. Unii dintre membrii echipajului au apărut cu părţi ale corpului amestecate cu oţelul pereţilor şi al punţilor, alţii apăreau şi dispăreau intermitent, iar alţii păreau să ardă, fără însă a se combustiona.

În timpul dispariţiei navei, doi dintre oamenii de ştiinţă îmbarcaţi (fraţii Duncan şi Edward Cameron), care erau fizicieni însărcinaţi cu pornirea şi oprirea generatoarelor au sărit peste bord. Dar, surpriză: nu au căzut în apa portului Philadelphia ci pe iarba bazei militare Montauk din Long Islands. Apariţia lor era aşteptată de către poliţia militară, au fost introduşi într-un complex subteran unde i-a întâmpinat nimeni altul decât dr. Von Newman, care era cu 40 de ani mai în vârstă, şi i-a anunţat că se află în anul 1983. Von Newman le-a explicat celor doi că fuseseră absorbiţi în hiperspaţiu prin intermediul câmpurilor create de echipamentele generate de o maşină a timpului aflată în baza Montauk şi care a interferat cu câmpurile generate de experimentul din Philadelphia. Ceea ce se petrecuse era că aceste două experimente asupra timpului s-au cuplat unul cu cealâlalt şi au creat o gaură în hiperspaţiu care a aspirat nava Eldrige.

Von Newman le-a spus că s-a creat o bulă în hiperspaţiu care creşte într-un mod foarte periculos şi de aceea este stringent necesar să fie trimişi înapoi în timp pe nava Eldrige şi să distrugă generatoarele, ceea ce fraţii Cameron au şi făcut, însă, după îndeplinirea acestei sarcini, Duncan a sărit din nou peste bord ajungând în anul 1983.

Prin tehnologia realizată în cadrul Proiectului Montauk se creează veritabile scurtături între oricare două puncte din spaţiu-timp prin aşa-numita metodă a „găurii albe şi a găurii negre". În cartea sa „Experimentul Philadelphia şi alte conspiraţii OZN", precum şi în mai multe interviuri pe care le-a acordat, unul dintre oamenii de ştiinţă care au participat la acest experiment, dr. Alfred Bielek, aduce o serie de detalii uimitoare despre aceste evenimente.

El relatează că în anul 1931, Nikola Tesla i-a oferit posibilitatea preşedintelui de atunci al SUA, Theodore Roosevelt, să comunice cu două grupări extraterestre prin intermediul unei aparaturi speciale proiectate chiar de către el. Primul grup cu care Roosevelt a luat legătura au fost Pleiadienii, care şi-au oferit ajutorul, dar numai în condiţiile în care oamenii ar fi renuţat la proiectele războinice.

Al doilea grup a fost cel intitulat „Kumorash Kun", sau prescurtat „grupul K", care spre deosebire de primul grup, s-a oferit să furnizeze guvernului SUA un ajutor ce includea şi anumite proiecte militare. Roosevelt s-a hotărât atunci să colaboreze cu cel de-al doilea grup. Se pare că ulterior, în urma acestei colaborări, s-a ajuns în cele din urmă să fie influenţate anumite decizii şi proiecte guvernamentale.

Printr-o astfel de influenţă a fost luată decizia ca pe data de 12 August 1943 să fie realizat proiectul strict secret ce avea să rămână cunoscut ca „Experimentul Philadelphia". Implicaţiile proiectului erau cu mult mai mari decât simpla obţinere a invizibilităţii, totul fiind de fapt dirijat din umbră de către extratereştrii din „grupul K".

Dezvăluirile lui Al Bielek arată că de fapt Proiectul Philadelphia a fost menit din start, prin influenţa exercitată de către aceşti extratereştri, să fie conexat prin anumite legături spaţio-temporale cu o secvenţă desfăşurată în viitorul de atunci, al datei de 12 August 1983, mai exact cu anumite operaţiuni ce se desfăşurau în cadrul aşa-numitului „Proiect Phoenix".

Al Bielek afirmă că există mai multe mărturii foarte concludente care susţin faptul că acest proiect, Phoenix, a fost operaţional între anii 1975 şi 1983 şi el a reprezentat un fel de etapă superioară a Proiectului Philadelphia având drept scop dezvoltarea tehnologiei necesare călătoriilor în timp. Tehnologia folosită s-a bazat pe efectul pe care dr. Carl Sagan îl numea „găuri de vierme în hiperspaţiu", iar proiectul realizării călătoriilor în timp a fost încununat de succes.

Mai multe persoane au fost trimise atât în viitor cât şi în trecut şi au fost realizate chiar şi înregistrări video. Însuşi Al Bielek relatează faptul că într-o astfel de experienţă a reuşit să aducă o revistă Life din anul 1983 în anul 1943. Călătorii în timp erau aduşi de multe ori înapoi chiar cu o milisecundă înainte de momentul plecării, iar memoria le era de obicei ştearsă. Informaţii detaliate despre aceste aspecte puteţi citi în cărţile seriei „Proiectul Montauk", scrise de Preston Nichols şi Peter Moon.

Ulterior a fost înţeles faptul că motivul pentru care aceşti „K" au avut interesul să facă această conexiune între Proiectul Philadelphia şi Proiectul Phoenix a fost acela de a crea o „fisură" în continuumul spaţiu-timp, cu o durată de 40 de ani, pentru a permite intrarea în zona Pământului a unor nave spaţiale ce veneau dintr-o altă dimensiune şi care aparţineau extratereştrilor din rasa micii cenuşii.

Datele de 12 August din 1943 şi 1983 nu au fost alese întâmplător, ci pentru că ele corespundeau cu anumite condiţii energetice cu totul particulare ale bioritmului Pământului, fără de care întreaga operaţiune nu putea fi realizată. Micii cenuşii au reuşit astfel să se infiltreze în număr mare în zona planetei noastre şi - aşa cum menţionam anterior-câteva dintre navele lor este foarte probabil că au fost doborâte de armata Americană, situaţie ce are legătură cu celebrele prăbuşiri ale unor OZN, raportate între anii 1947 - 1948.

Proiectul Pegasus a continuat descoperirile legate de aparatul numit „cronovizor", ce a fost inventat în anii '50 ai secolului trecut de către o echipă de 12 oameni de ştiinţă reunită în jurul unui călugăr italian, Pellegrino Ernetti, care era totodată un savant genial, specialist în fizică cuantică. Din această echipă au mai făcut parte Enrico Fermi (laureat al Premiului Nobel), precum şi Wernher von Braun (părintele programului spaţial al SUA).

Cronovizorul, pe care Vaticanul a urmărit să îl menţină în cel mai mare secret, este un dispozitiv care captează prin rezonanţă frecvenţele armonice superioare remanente ale oricărui eveniment care a avut loc în trecut. Aceste armonice nu dispar complet niciodată, ci rămân într-o dimensiune superioară a realităţii (cunoscută ca „akasha tattva" în ştiinţa ezoterică orientală), ca un fel de „ecou".

Aceste frecvenţe sunt convertite printr-o aparatură specială putându-se astfel reconstitui imaginile şi sunetele oricărui eveniment care a avut loc chiar şi cu sute sau mii de ani în urmă. Cercetările legate de cronovizor au fost continuate de oamenii de ştiinţă de la DARPA (Deferise Advanced Research Projects Agency), care au adăugat noi descoperiri ce au derivat în primul rând din tehnologia extraterestră obţinută prin inginerie inversă.

A fost astfel obţinută o tehnologie capabilă să creeze vortexuri (tuneluri) în continumul spaţiu-timp, prin care sunt posibile nu doar vizualizarea unor evenimente din trecut, ci şi din viitor şi chiar teleportarea fizică în acele coordonate. Această tehnologie a fost dezvoltată printre altele şi ca o eventuală posibilitate de salvare a „elitelor" în cazul unei catastrofe care ar putea afecta planeta noastră.

În acest scop au fost pregătite deja - ca alternativă - baze secrete pe planeta Marte, aşa cum am menţionat anterior. Unul dintre cei care au făcut dezvăluiri importante despre acest proiect în cadrul mai multor emisiuni televizate din Statele Unite, Canada şi Mexic este avocatul American Andrew D. Basiago, care a fost implicat în Proiectul Pegasus între anii 1968 - 1972.

Proiectul Looking Glass. Conform informaţiilor paralele şi convergente prezentate de dr. Dan Burisch, Bob Lazar şi David Wilcock, acest proiect (PLG) se desfăşoară în baza subterană uriaşă (ce are mai multe niveluri) cunoscută ca „Area S4", situată la 12 mile în sudul bazei „Area 51".

Scopul acestui proiect este pe de o parte acela de a observa chiar şi cele mai fine distorsiuni temporale (chiar şi de ordinul milisecundelor) din trecut, iar pe de altă parte acela de a perfecţiona o tehnologie capabilă să „privească" în viitor la mai multe „scenarii" virtual posibile pentru a putea fi aleasă în momentul prezent linia temporală cea mai favorabilă pentru versiunea pe care cei aflaţi la putere o doresc.

Dispozitivul folosit în acest scop se bazează pe crearea unor câmpuri energetice foarte intense prin intermediul rotaţiei unor inele metalice foarte mari, precum şi pe radiaţia generată de un element care în tabelul periodic al lui Mendeleev are numărul 115, dar care nu se găseşte în mod natural pe Pământ.

Acest element este de provenienţă extraterestră, poate produce antimaterie şi este folosit şi la sistemele de propulsie ale navelor extraterestre. Proiectul Looking Glass urmăreşte de asemenea să studieze efectul pe care îl produce crearea artificială a unei unde gravitaţionale asupra timpului.

Proiectul Aquarius studiază orice aspect legat de Entităţile Biologice Extraterestre şi de interacţiunea acestora cu oamenii. Proiectul Aquarius a compilat de asemenea, foarte amănunţit, toate înregistrările despre istoria omenirii şi vizitele extraterestre începând cu tăbliţele sumeriene, inscripţiile egiptene şi toate celelalte texte antice, până la informaţiile obţinute în timpurile moderne.

Programul Aurora este cel mai secretizat program aerospaţial existent. El creează şi dezvoltă nave cu o capacitate de zbor la niveluri ultraperformante, cu mult peste ceea ce se foloseşte în tehnologia convenţională.

Cel mai avansat şi mai exotic vehicul creat în cadrul Programului Aurora este cel numit „TR-3B", care are numele de cod ASTRA. La construcţia acestui vehicul a fost folosită într-o foarte mare măsură tehnologie obţinută prin inginerie inversă (recuperată de la navele spaţiale extraterestre prăbuşite), lată câteva dintre caracteristicile acestei nave: are o formă triunghiulară, se poate deplasa atât orizontal cât şi direct vertical, în atmosfera Pământului (cam până la 120 km altitudine) atinge o viteză de 9 Mach (aproximativ 10.000 km/h), iar în afara atmosferei Pământului poate atinge şi viteze mult mai mari.

În plus, TR-3B îşi poate schimba reflectivitatea, absorbţia radar şi culoarea, poate deveni invizibil (folosind tehnologia STEALTH) şi are o autonomie de zbor pentru o perioadă nedeterminată. Acest avion funcţionează cu metan lichid şi are la bord un dispozitiv antigravitaţional, o armă ce utilizează pulsiunea electromagnetică (ce poate distruge chiar şi radarele) şi are capacitatea de a ajunge chiar şi pe Lună. Există mii de apariţii ale acestui tip de vehicul care au fost raportate, fotografiate şi filmate pe tot cuprinsul lumii însă, bineînţeles, oficialităţile neagă faptul că ar cunoaşte ceva despre un asemenea vehicul.

Flota stelară Solar Warden. Pe 13 Aprilie 2009, Arhiva Naţională de Administrare a SUA a pus la dispoziţia publicului, conform Freedom of Information Act, aproape 250.000 de pagini de documente din timpul administraţiei Reagan, inclusiv din jurnalul său personal. În finalul acestuia, preşedintele scria, la data de 11 Iunie 1985, despre existenţa unui program spaţial clasificat, care poate transporta şi găzdui sute de
astronauţi.

Jurnalul său evidenţiază faptul că a primit mai multe sesiuni de informare cu privire la acest subiect. Indicii importante pot rezulta din registrele lansate ale lui Reagan despre Flota Comandamentului Strategic. Aceste dezvăluiri sunt susţinute şi de informaţiile care au apărut în presă despre hacker-ul scoţian Gary McKinnon, care a reuşit să spargă de pe laptopul său baza de date a NASA şi a Pentagonului, găsind o serie de informaţii copleşitoare despre colaborarea guvernului American cu extratereştrii şi despre tehnologia extrem de avansată care este ascunsă faţă de public.

Gary McKinnon a declarat în faţa judecătorilor şi a presei că a găsit dovezi ale tehnologiilor de origine extraterestră, a existenţei energiei capabile să stopeze procesul de încălzire globală, ale dispozitivelor antigravitaţionale şi, peste toate, a existenţei unei adevărate flote stelare, capabile să străbată distanţe uriaşe prin spaţiul cosmic.

Aceste realizări tehnologice nu sunt nici măcar bănuite de către marea masă a populaţiei. În cartea sa, „Adevărul ascuns - Informaţii interzise", Steven Greer spunea că „tehnologia neagră" preluată din surse extraterestre de către „elita" Noii Ordini Mondiale este cu aproximativ 10.000 de ani înaintea tehnologiei utilizate în civilizaţia noastră „"a vedere".

Dr. Greer afirmă că guvernul din umbră al Noii Ordini Mondiale are la dispoziţie peste 30 de dispozitive ultra-performante capabile să opereze cu aşa-numita „free energy" (energie liberă), majoritatea acestor dispozitive aflându-se în bazele subterane de mare adâncime (DUB).

Conducătorii din umbră au tehnologia capabilă să scoată cu uşurinţă lumea din întunericul ignoranţei, dar au ales să nu o facă. Cunoscând aceste lucruri ajungem să recunoaştem că senatorul american Brian Larry avea foarte multă dreptate atunci când spunea cu umorul său caracteristic: „Adevărul vă va face liberi. Dar mai întâi o să vă enerveze".

Realizări tehnologice extraterestre:

Dincolo de aceasta, pentru a putea aprecia cam ce nivel de realizare tehnologică posedă civilizaţiile extraterestre avansate, este de remarcat faptul că în ultima perioadă au fost observate în spaţiu, chiar prin echipamentele NASA, uriaşe obiecte neidentificate care aveau în mod evident un comportament inteligent.

Astfel, pe data de 24 aprilie 2012, satelitul NASA destinat studierii permanente a activităţii solare, cunoscut sub numele de SOHO (Solar & Heliospheric Observatory) a realizat fotografii şi filmări - care sunt încă accesibile pe internet - ale unui gigantic obiect prezent în apropierea Soarelui, având un aspect clar de navă spaţială, de la care pleacă o extensie imensă. În imaginea de mai jos se poate observa respectivul obiect uriaş în detalii mărite.

De asemenea, pe data de 1 august 2012, în imediata apropiere a Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS) a fost înregistrată prezenţa unui gigantic OZN. Aceste filmări sau fotografii sunt postate conform legii în mod public pe Internet de către oficialii NASA. Trebuie să menţionăm însă faptul semnificativ că de multe ori au fost semnalate cazuri când aceste postări sunt „ajustate" astfel încât o serie întreagă de detalii - care probabil scăpaseră cenzurii iniţiale - nu mai pot fi remarcate.

Există de asemenea şi cazuri în care anumite filmări sau fotografii care stârniseră un foarte mare interes prin aspectele uluitoare pe care le evidenţiau, au fost şterse pur şi simplu de pe Internet, accesul public nemaifiind posibil. O altă înregistrare NASA uimitoare, ce a fost prezentată şi în serialul de televiziune Weird or What?

în SUA, pune clar în evidenţă obiecte stranii de mărimea planetei Pământ care se deplasează în apropierea Soarelui, realizând în mod clar anumite unghiuri de mişcare ce denotă un comportament inteligent, neputând fi confundate cu fenomene naturale gen asteroizi sau comete ori cu particule de praf sau de gheaţă. Uneori aceste obiecte plonjează pur şi simplu în masa Soarelui, rezultând ulterior uriaşe jerbe de plasmă.

Cunoscutul astrofizician Nassim Haramein a explicat pe baza cercetărilor sale privind singularităţile spaţio-temporale care se creează în interiorul stelelor, că din perspectiva studiilor pe care le-a realizat este cât se poate de plauzibil ca acele obiecte să fie de fapt uriaşe nave extraterestre intergalactice extrem de avansate, care folosesc Soarele nostru ca pe o poartă stelară prin care pot ieşi apoi oriunde în altă parte în Univers.

Nassim Haramein susţine că aceste concluzii ar putea fi într-o foarte strânsă legătură cu unele aspecte menţionate în foarte multe texte ale tradiţiilor antice, cum că vizitatorii din spaţiu veneau din stele şi erau adoratori ai Soarelui, fiind chiar denumiţi - aşa cum am mai menţionat anterior în această lucrare - „Fii ai Soarelui".

Elementele descrise de Nassim Haramein sunt confirmate în totalitate de informaţiile obţinute pe cale telepatică de către renumitul medium american Wesley Batman, informaţii publicate în cartea sa „Dragoni şi care de foc zburătoare". În această carte este descris nivelul tehnologic al civilizaţiei extraterestre din sistemul solar al stelei Sirius, civilizaţie care se pare că a jucat un rol important în destinul civilizaţiei umane.

Conform acestor informaţii, siriusienii călătoresc cu nave-mamă ce transportă fiecare sute de nave mai mici, precum şi mii de fiinţe extraterestre. Asemenea nave-mamă se deplasează prin declanşarea unor câmpuri foarte puternice de energie, care sunt de natură să modifice structura spaţio-temporală ce înconjoară nava respectivă. Ele au fost construite pe mai multe niveluri şi au un diametru cuprins între 650 şi 900 de km, structurile lor gigantice putând fi asamblate doar în spaţiul cosmic.

Aceste de sisteme de propulsie. Sistemul principal este un sistem de comandă mentală care este practic un veritabil rezonator ce acordează perfect două realităţi spaţio-temporale diferite, utilizând pentru aceasta anumite sisteme antigravitaţionale care transformă materia în antimaterie, iar mai apoi se realizează un salt hiperspaţial prin porţile interdimensionale aflate chiar în centrul unor stele, dar într-o octava diferită a dimensiunilor paralele spaţio-temporale.

Chiar dacă asemenea realizări par a fi de domeniul literaturii ştiinţifico-fantastice, studiile fizicii cuantice şi ale astrofizicii întrevăd astăzi din ce în ce mai mult faptul că aceste modalităţi chiar sunt posibile. Un alt aspect recent constatat, care ne poate ajuta să înţelegem cam la ce nivel de realizare tehnologică se pare că au ajuns unele civilizaţii extraterestre extrem de avansate, este acela că rapoartele observaţiilor astronomice au pus în mod clar în evidenţă anumite structuri stelare gigantice despre care astrofizicieni renumiţi constată ca cel mai probabil au o natură artificială.

Mai exact., au fost remarcate şi fotografiate legături extrem de stranii între mai multe galaxii, ca un fel de „poduri intergalactice". Unele dintre acestea sunt realizate în linie perfect dreaptă, iar altele în trasee curbe, care prezintă simetrii inexplicabile. Întrucât este binecunoscut faptul că Universul se află într-o mişcare de expansiune, iar în plus galaxiile se şi rotesc fiecare individual în jurul propriului nucleu central, este foarte dificil de explicat cum s-ar fi putut forma şi menţine asemenea structuri cosmice într-un mod natural.

Constatând, în cadrul unui studiu competent, că aceste aspecte sfidează logica fenomenelor cunoscute de astrofizică, savantul rus A. Vorobev declara: „Studiind aceste grupe de galaxii care interacţionează, de exemplu galaxiile W-33 şi W-34, rămânem uimiţi de dispunerea inteligentă în spaţiu a cordoanelor de legătură".

Ulterior acestei declaraţii a savantului rus au fost fotografiate prin telescop două cordoane luminoase şi mai impresionante, fiind formate din stele gigantice, de foarte mari dimensiuni. Aceste cordoane se întind pe o uriaşă distanţă de 300.000 de ani-lumină!!! Anunţând tulburătoarea descoperire în cadrul unui congres ştiinţific, astronomul american Roger Lynds (de la Observatorul Naţional „Kit Peak" din Arizona SUA) a menţionat că aceste asocieri stelare stranii sunt „cele mai mari structuri observate vreodată în Univers".

Totodată, el a precizat că „gradul de perfecţiune geometrică a arcuirii acestora este incredibil". În plus, ţinând cont ca respectivul „pod de stele" se află la aproximativ 5 miliarde de ani lumină de noi, înseamnă că ceea ce vedem noi astăzi este imaginea a ceea ce exista acolo acum 5 miliarde de ani. De aici deducem că dacă - şi cel mai probabil aşa este - acestea sunt structuri artificiale, atunci civilizaţiile care au reuşit să creeze aşa ceva au faţă de noi un avans tehnologic pe care nici măcar nu ni-l putem imagina.

Căutând acum să înţelegem natura fiinţelor extraterestre care ne vizitează, din informaţiile dezvăluite de dr. Steven Greer, aflăm că navele extraterestre sunt construite prin asamblarea şi manevrarea matricei energetice astrale pentru a construi tiparul navei la acel nivel subtil, care apoi apare ca o formă perfect modelată în molecule fizice materiale.

Este vorba despre o ultra-nano-tehnologie, care face ca nava să se poată manifesta atât în plan fizic, cât şi în dimensiunile superioare (4D,5D,6D,7D,8D,9D). O astfel de navă este în aşa mod structurată încât este infuzată cu conştiinţă şi inteligenţă, putând spune că este de fapt o biomaşină dotată cu o inteligenţă artificială capabilă de autointegrare şi chiar „autovindecare" în situaţiile în care este avariată.

Tehnologia extraterestră este în realitate trans-dimensională, iar esenţa acesteia este CONŞTIINŢA, ce acţionează direct prin intermediul gândurilor coerente, la fel cum laserul nu este doar o simplă lumină, ci este o lumină coerentă. De aceea, pentru a interfera cu civilizaţiile extraterestre benefice avansate şi cu tehnologiile lor, nu are rost să folosim radiotelescoape, antene cu microunde sau alte tehnologii umane curente. Ceea ce trebuie folosit în primul rând este GÂNDUL.

În limbajul mecanicii cuantice, aşa cum arăta de exemplu laureatul Premiului Nobel, Erwin Schrodinger, conştiinţa este o singularitate, adică un substrat care conţine totul şi care transpare în mod identic în absolut tot ceea ce există. Oamenii îşi cunosc încă mult prea puţin potenţialul de care dispun. Conştiinţa trezită şi dinamizată este cea mai mare forţă din Univers.

Iar această trezire a conştiinţei se realizează în mod firesc prin punerea în stare de coerenţă cu Legile Divine ale Armoniei Universale, care într-o formă sau alta a constituit dintotdeauna scopul tuturor căilor spirituale autentice care au existat pe Pământ. Este important să fim conştienţi că dacă reuşim să intrăm în starea de conştiinţă a gândurilor coerente, începem să fim în coerenţă cu Universul însuşi şi experimentăm minunata stare de conştiinţă a Unităţii, cunoscută de altfel în tradiţiile spirituale ca samadhi sau nirvana.

După ce atingem această stare... aproape totul devine posibil. În mod potenţial, fiinţa umană deţine capacitatea de a realiza prin intermediul conştiinţei sale tot ceea ce realizează orice tehnologie terestră sau extraterestră: levitaţie, proiecţii în timp, teleportare, influenţarea la orice distanţă a evenimentelor, absolut totul ne stă la dispoziţie dacă ştim cum să accesăm şi să trezim aceste capacităţi inerente ale conştiinţei.

Exact acesta este însă lucrul pe care „elita" întunecată a dorit întotdeauna să îi împiedice. Şi exact acesta este mesajul pe care civilizaţiile extraterestre benefice ni-l transmit. Este necesar ca oamenii să fie educaţi în sensul că, dintr-un anumit punct de vedere, la nivel de conştiinţă noi nu suntem separaţi de civilizaţiile extraterestre şi că este necesar sâ ne orientăm pe calea Binelui.

Aceste civilizaţii extraterestre benefice pot şi doresc să ne ajute în direcţia aceasta. Conştiinţele noastre sunt de fapt unite prin substratul Conştiinţei Cosmice. Dacă înţelegem aceasta, înţelegem de fapt sursa Compasiunii Universale, de care vorbesc toate tradiţiile spirituale.

Iar dacă nu înţelegem aceasta, atunci nu putem avea nivelul unor civilizaţii care se pot deplasa cu viteze mai mari decât viteza luminii, prin dimensiunile eterice şi astrale. Acesta este marele salt de conştiinţă în faţa căruia omenirea se află în acest moment.