Un tandem in buricul lumii

Asadar, Liviu Dragnea, in dubla sa calitate de presedinte al Camerei Deputatilor si de presedinte PSD, fix in aceasta ordine, este prezent la ceremoniile oficiale de la Washington, dedicate instalarii lui Trump. Impreuna cu el se afla si Sorin Grindeanu, prim-ministrul Romaniei. Se afla acest tandem intr-o calitate oficiala la Washington? Sau sunt simpli particulari, cum afirma raspicat comunicatul oficial al presedintiei romane? Intrebarea este incitanta. Iar raspunsul merita toti banii.

Un prim raspuns il avem daca citim cu atentie invitatiile care au fost postate pe nenumarate site-uri. Daca la ceremoniile oficiale ar fi fost invitati niste particulari, atunci nu exista nici cel mai mic motiv sa fie mentionate rangurile oficiale ale acestora. Si de ce numai cei doi dintre atat de multi particulari? Un al doilea raspuns a sosit joi dupa-amiaza, pe cale electronica, si este devastator pentru institutia prezidentiala. Donald Trump s-a intalnit efectiv cu Dragnea si Grindeanu. Ba mai mult, a dat si mana cu el. Si inca si mai mult, i-a poftit la masa. Si mai mult decat atat, au mai stat si de vorba. Iar ceea ce este cu adevarat uluitor e ca a luat masa cu acestia. Intr-un cerc extrem de restrans. De circa sapte persoane.

Imaginile transmite de la Washington nu sunt trucate. Nimeni nu isi poate permite sa glumeasca cu asa ceva. Ele au o semnificatie profunda nu atat pentru noul tandem Dragnea-Grindeanu, nu atat pentru alianta aflata la guvernare care, iata, primeste o legitimitate externa de prima marime dupa ce a primit o ferma legitimitate interna prin vot. Adevarata semnificatie vizeaza Romania. Daca dintre atatia sefi de partide din lume, ori sefi de guverne, Donald Trump a ales sa se afle, fie si pentru scurt timp, in proximitatea celor doi romani si sa poarte cu acestia un dialog, cred ca evenimentul in sine reprezinta un semnal incurajator pentru Romania, venit intr-un moment critic si transmis de cel mai puternic om al planetei.

Eu citesc acest semnal in urmatoarea cheie: parteneriatul militar cu Statele Unite nu va avea de suferit, indiferent de modul in care politica externa a Washingtonului se va schimba. Si indiferent cat de radical se va schimba. In al doilea rand, sunt semne ca am putea beneficia si de un parteneriat politic mai consistent, prin care partea de dadaceala sau de dictat sa se reduca in beneficiul unei colaborari cu adevarat substantiale, in care Romaniei i se rezerva un rol mult mai consistent decat pana acum. Si in niciun caz de figurant. Si, fireste, prin prezenta prim-ministrului, poate vor putea fi deschise, in viitor, punti pentru o mai buna cooperare economica, stiut fiind faptul ca, pana in prezent, investitiile Statelor Unite in economia romaneasca se plaseaza pe ultimul loc din Europa.

In aceste conditii, ar mai putea cineva, oricat de rauvoitor ar fi sau oricat de carcotas ar fi, sa mai sustina ca cei doi se afla la Washington in calitate de globe-trotteri? De simpli particulari? Eu cred ca nu. Comunicatul transmis de la Cotroceni s-a dovedit a fi mincinos. Iar comentariile inveninate ale celor cumparati de binom au fost si ele rapid demontate. De o realitate simpla, evidenta si spectaculoasa in acelasi timp. Dar ce s-a intamplat de fapt? Nu ar fi oare cazul sa ne intrebam de ce si in ce conditii a fost generata reactia inveninata a Cotroceniului, transmisa printr-un comunicat sec si care a reverberat prin atat de multe comentarii rauvoitoare?

In primul rand, asistam la o batalie intre Palate la o intensitate de-a dreptul periculoasa. Klaus Iohannis isi incordeaza muschii, isi aduna toate fortele imprastiate si nu chiar pulverizate de votul popular si incearca din rasputeri sa reocupe, fie si partial, terenul pierdut. In timp ce majoritatea rezultata din alegeri si Guvernul sau transmit semnale de ezitare, ca sa nu le spun de balbaiala, si de slabiciune. Cine va castiga acest razboi, in care pachetelul de legi cu caracter penal reprezinta doar un pretext - bine ales de altfel de catre tabara lui Iohannis -, va reusi sa domine viata politica pentru o perioada mai lunga de timp. Si va orienta cursul schimbarilor intr-o directie sau in alta. Ori se va reface binomul, de aceasta data sub conducerea unui Iohannis scapat temporar din prizonierat prin eliminarea lui Coldea - sub influenta, culmea, a adversarilor lui Iohannis -, fie statul de drept va deveni ceva mai drept, iar PSD va fi lasat in pace. Sa conduca bine sau sa dea cu capul de zid. Pentru ca asa au hotarat cetatenii prin vot.

In acest context intern, s-a ajuns in situatia hilara in care institutia prezidentiala sa duca nivelul razboiului atat de departe si sa coboare nivelul discursului atat de jos, incat sa caracterizeze deplasarea la Washington, la ceremoniile oficiale de investire a celui mai puternic om al lumii, nu drept o deplasare oficiala, ci ca o plimbare oarecare. Cei doi nereprezentand, vezi Doamne, sub nicio forma, statul roman.

Dar de ce nu o fi primit si Klaus Iohannis si liderul principalului partid de opozitie o invitatie similara? Cred ca si raspunsul la aceasta intrebare are sens. Desi au pretentia de a reprezenta dreapta romaneasca, iar Donald Trump reprezinta dreapta americana, Iohannis si PNL au semnalizat, pe tot parcursul campaniei electorale din Statele Unite, intr-un sens total opus celui venit de la Donald Trump. Donald Trump s-a pronuntat impotriva globalizarii, in timp ce politica presedintelui roman si a PNL a fost de pro-globalizare. Donald Trump s-a manifestat ca un adversar al lui George Soros si a semnalat pericolul activitatii acestuia pentru democratie, in timp ce tandemul Iohannis-PNL de la Bucuresti, sustinut de institutiile de forta si de binom in primul rand, a luat in brate si s-a lasat masiv influentat si infiltrat de terminatiile lui Soros in Romania.

In timp ce Trump este un critic al modului in care functioneaza Uniunea Europeana, Klaus Iohannis, guvernul si partidul sau au sustinut intru totul orice decizie luata la Bruxelles, indiferent cat de aberanta a fost ori cat de daunatoare pentru Romania. In timp ce Donald Trump o critica pe Merkel pentru ca a incurajat, in mod iresponsabil, exodul de populatie din Africa si din Orient si pentru tendinta de a utiliza mecanismele UE pentru a-si marca hegemonia, Iohannis, guvernul sau si partidul sau si binomul sau s-au plasat de cealalta parte a baricadei. Si, in fine, in timp, ce pe parcursul noptii americane, la Ambasada Statelor Unite din Bucuresti, reprezentantii lui Iohannis, insotiti de data asta si de cateva trompete din presa, o jeleau pe doamna Clinton din momentul rasturnarii scorului si au facut-o si zilele urmatoare, opozitia la Iohannis a fost fie neutra, fie l-a sustinut tacit sau chiar vocal pe Trump. Iata, asadar, o posibila explicatie.

Klaus Iohannis actioneaza in forta pentru ca este in panica. El a ales gresit si merge in continuare pe un drum gresit. De aceea toate analizele pe care le fac in ultima vreme converg catre concluzia ca va pierde, tarandu-si catre esec intreaga tabara. Excesele lui Iohannis ma impiedica, pentru moment, sa fiu suficient de atent si de critic fata de greselile noii majoritatii. Si in situatia mea sunt multi altii. Inca o pierdere de viteza pentru PNL.

Sorin Rosca Stanescu