Dar cu pleava societății, ce veți face, oare?

Ascultam Oratoriul „Messiah" a lui Händel, singura operă muzicală care evocă întreaga viaţă a lui Iisus și mă gândeam la cât de departe de Dumnezeu pot fi mai toți ipochimenii care îmbrăcând haina de parazit politic pe trupul României, atunci când, pozează în evlavioși care - vezi Doamne -, iubesc și respectă așa de mult Sărbătoarea Crăciunului...

Mi am amintit despre o notă mai veche, pe care, cum rar mi se întâmplă, am găsit-o repede, într-un sertar. E vorba despre ceeace credea Dostoievski despre Stavroghin: „Când crede că crede nu crede că crede și când crede că nu crede, nu crede că nu crede..."

Mizeria pe care au făcut-o acestui popor, acești homunculi arată de fapt că ei nu cred în Dumnezeu. Că nu cred în nimic... Toate explicațiile lor față de anularea statului de drept prin anularea alegerilor, nu au fost decât un surogat ateu al propriilor frici. S-a văzut: au batjocorit votul a milioane de români, pentru că nu au deloc noțiunea de "sentiment al miracolului" în fața supremei libertăți a ființei lui Dumnezeu și a Drepturilor Omului.

N-au nici o tresărire dacă cineva le spune că o să-i bată Dumnezeu, sau că Dumnezei îi vede și vor suporta pedeapsa divină. Sunt complet lipsiți de simțul sfânt al dreptății. Iar asta e abominabil...

Peste două milioane de cetățeni români au fost categorisiți drept "pleava societății", fiindcă l-au votat pe Călin Georgescu.

Mărturisesc că, deși nu l-am votat pe susnumitul, dacă ar fi să mi găsesc locul, acesta ar fi, acolo, laolaltă cu "pleava societății". Am fugit ca de Dracul de ceilalți, - probabil frumoșii și zeii societății, care au distrus, aproape România, cei care se adapă în smârcurile globalismului sorosist, așa că locul meu e cu "pleava"...

Rămân cu "pleava" care se întreabă și acum, de ce nimeni din lumea politică - cea care a condus și care conduce România nu a cerut niciodată socoteală pentru crimele împotriva poporului român care au început cu mai bine de 10 ani în urmă, înfăptuite de către Florian Coldea, Traian Băsescu, Monica Macovei, Codruța Kövesi împreună cu acoliții lor din toate instituțiile Statului, care au readus teroarea din anii bolșevismului sângeros de inspirație stalinistă, din nou, în România...

"Cu multă nerăbdare, - spune scriitoarea și profesoara universitară Viorica Bălteanu -, așteptăm săpunelile argumentate juridic pe pagini consistente de către Comisia de la Veneția și de la alte autorități europene. Și cu durere așteptăm. Administrația Donald Trump s-a exprimat deja. Deplânge hăituirea candidatului Călin Georgescu și urmărește cu îngrijorare derularea loviturii de stat date de o grupare sorosistă prin intermediul Curții Constituționale a României, care s-a cantonat în neconstituționalitate grosieră foarte îngrijorătoare. Unica soluție cât de cât onorabilă, spre a șterge o fărâmă din deriziunea în care instituția citată a prăbușit justiția din România este să revină asupra anulării alegerilor și să decidă că este neconstituțională propria decizie dată în data de 6 decembrie a.c. "

Probabil că asta nu se va întâmpla.

Dar ce va fi cu noi, cu "pleava societății"?

Suntem 30% dintre români care vom privi cu mânie că vom fi conduși de minoritățile naționale, extremiștii UDMR și două partide partide devenite minuscule, fără nici o putere de reprezentare. Aceiași care, între noi fie vorba, au distrus, în ultimii 10 ani, totul în România.

S-a dorit izolarea "plevei", a suveraniștilor, cei care doresc afirmarea dezideratelor și intereselor naționale în alianțele și organizații din care România face parte.

S-a insinuat că suveraniștii - "pleava" - a dorit retragerea României din Uniunea Europeană și NATO, dar "pleava" nu și dorește să facă parte din Europa celei de-a doua viteze și participarea la hotărâri așa cum se scrie în tratate, cu drepturi depline. "Pleava" vrea să nu și mai bată joc alții de noi, așa cum s-a întâmplat cu admiterea în Schengen, refuzată României mai mult de 14 ani!!!!

Pleava nu mai vrea supunerea a intereselor naționale, altor interese ale globaliștilor și, acceptând cu capul plecat, orice directivă primită.

"Pleava societății", în marea ei majoritate, nu dorește ieșirea României din Uniunea Europeană și nici din NATO. Doar că nu vor să mai fie slugi...

Suveranitatea înseamnă a fi egal între egali; în cazul României înseamnă egal între țările europene. Cum ne putem recupera deci suveranitata națională și opune giganților globali care ne sugrumă? Un adagiu britanic susține că unele lucruri sunt atat de murdare încât numai un gentleman le poate limpezi. Avem nevoie de lideri-gentlemeni care să inspire poporul. Să alegem lideri suveraniști care să aibă demnitatea și curajul să apere și să promoveze interesele țării, scrie Prof. Dr. Nicolae Dima, din Statele Unite.

Dar de unde gentelmeni? Cei care mai sunt, sunt de găsit în arhipelagurile de oameni însingurați din "pleava societății". Acolo stau, acolo trăiesc. Fără funcții, fără stipendii, fără pensii speciale...

Cu frica lui Dumnezeu.

Și iarăși, smeriți, așa cum spune Domnul, să ne rugăm pentru iertarea vrășmașilor acestui popor, care sunt chiar propriii ei politicieni.

În Pastorala de Crăciun din acest an, Preasfințitul Părinte Ignatie, admirabil teolog, Episcopul Hușilor, transmite un mesaj profund și ferm despre realitatea socio-politică din România. Ierarhul analizează cu luciditate starea fragmentată a societății, subliniind pericolele spirituale și ideologice care amenință unitatea și valorile tradiționale.

Ne găsim într-o societate fragmentată de „pasiuni politice", susţinute de cei care hrănesc „ura socială" de cei care transformă credinţa în capital electoral; de cei care iau numele Domnului în deşert; de cei care vor să evadăm din citadela, fie ea chiar imperfectă, a valorilor europene şi nord-atlantice; de cei care cred obsesiv că deţin telecomanda venirii lui Iisus pe pământ; de cei care cred mai mult în zeiţa ancestrală a pământului, cu energiile şi apele lui idolatrizate; de cei care ne amăgesc cu falsul patriotism şi pacifism; de predicatorii recenţi ai ereziei sincretiste New Age care este „cel mai mare pericol pentru viaţa noastră creştină" şi în care Hristos „este redus la rangul de mare maestru al spiritualităţii; de cei care propovăduiesc ideologia nocivă a progresismului totalitar, în care omul este cuantificat doar în dimensiunea lui biologică, fiind considerat doar un construct cultural şi fluid; de cei care cred că Biserica vie a lui Hristos dezbină, iar spiritualitatea uneşte.

Cred că se impune să ne aducem aminte de adevăratul mesaj al Crăciunului: Fiul lui Dumnezeu. Se naşte ca Om din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ca să ne facă părtaşi iubirii Sale concrete, Care iubeşte concret omul, îi vindecă rănile pricinuite de păcat şi îi dă puterea de a iubi ca El. Adică, puterea de a iubi pe vrăjmaşi, chiar dacă le dezvăluim starea de degradare în care se află, nădăjduind că „va veni vremea când viziunea sfinţeniei smeritului Dumnezeu-Hristos va mistui ca un foc întreaga noastră fiinţă, prefăcându-o într-un avânt al iubirii. Plini de dezamăgire faţă de noi înşine pentru răul ce se cuibăreşte în noi, vom dori a ne asemăna Lui prin smerenie, iar această dorire va fi asemenea cu o sete mare.

În însuşi acest zbucium pentru sfinţenie se va afla deja începutul ei. Dragostea crescândă pentru Domnul, în chip firesc, ne va înrudi cu El în mişcările adânci ale inimii şi în întrezăririle minţii". Aşa cum dă mărturie Sfântul Siluan Athonitul, „sufletul nu va avea pace dacă nu se va ruga pentru vrăjmaşi". În această zi de sărbătoare, când toate „au încremenit de uimire"văzându-L pe Dumnezeu-Fiul, făcut Om din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, să ne rugăm şi cu această rugăciune preafrumoasă: „Vino, Doamne, şi Însuţi săvârşeşte în mine voia Ta: poruncile Tale nu încap în inima mea cea strâmtă, şi mintea mea cea îngustă nu le atinge cuprinsul...

Dacă însă nu doreşti a sălăşlui înlăuntrul meu, atunci eu negreşit mă voi duce în întuneric... Ştiu, nu în chip năsilnic (neîndurător) lucrezi Tu, ci rogu-Te, intră în casa mea cu stăpânire (putere) şi mă renaşte întreg: preschimbă întunericul iadului mândriei mele întru smerita Ta dragoste; schimbă cu Lumina Ta chipul firii mele urâţite, cât să nu rămână în mine nicio patimă care să poticnească venirea Tatălui împreună cu Tine (cf. Ioan 14: 21-23); fă din mine lăcaş vieţii Tale sfinte, pe care Tu Însuţi mi-ai îngăduit a o întrezări... Aşa, Doamne, rogu-mă Ţie, nu mă lipsi de acest semn al bunătăţii Tale".

Fie-vă sărbătorile Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei cu linişte, bucurie, bunătate, binecuvântare, lumină şi iubire îndestulătoare pentru toate casele, pentru toate familiile şi pentru toate inimile.

Sărbători frumoase şi tihnite. La mulţi ani, plini de Domnul.

Al vostru frate întru Hristos şi părinte de tot binele voitor şi fierbinte rugător,

† Părintele Episcop Ignatie al Huşilor"

Octavian Hoandră