Ușor cu Dragnea pe scări

Referendumul a trecut. Poporul, mai degrabă decât să-şi bată capul cu familia tradiţională, a ales grătarul cu pastramă, cârnaţi de oaie, pocalele cu must, nunţile, botezurile şi cumetriile. Aşa că s-a ales praful de actul democratic. Dar, deşi consultarea populară a trecut pe nesimţite, aberaţiile şi tâmpeniile pe marginea ei continuă să fie rostite pe toate canalele mass-media. Specialişti de toate genurile, analişti mai mult sau mai puţin convingători, politicieni care au întrezărit în referendum o oportunitate de a ieşi în faţă, năvălesc să debiteze imbecilităţi, care de care mai năstruşnice.

Am auzit că a fost referendumul lui Dragnea. Adică, întrebarea era o capcană, în care onor poporul român ar fi căzut, votând eliberarea lui Dragnea, sau ştergerea condamnărilor, sau altele asemenea în legătură cu tribunalul. Nimeni însă nu a reuşit să-mi explice ce se va întâmpla acum cu Dragnea, pentru că a pierdut referendumul. Adică, ce va păţi? Şi, mai ales, nu mi-a explicat nimeni ce legătură este între dosarele lui Dragnea şi familia formată din bărbat şi femeie. A vrut cineva să-l ia de nevastă pe şeful PSD şi nu a putut fără o validare din partea unui referendum?

Am mai auzit aberaţia că nu ar fi trebuit să se organizeze consultarea cetăţenilor, pentru că au fost bani aruncaţi pe fereastră. Culmea este că asta o spun unii care se cred foarte democraţi. Păi, stimaţi democraţi, dacă trei milioane de oameni, cetăţeni români, cer organizarea unui referendum pe orice temă cred ei, guvernul, indiferent care ar fi el, trebuie să-l organizeze. Are obligaţia. Aşa este în democraţie. Iar părerea unuia sau altuia, cum că este prea scump sau inutil, este nulă în faţa majorităţii.

Deşi nu a fost o iniţiativă politică la baza consultării populare, partidele încearcă să tragă foloase de pe urma ei. Se acreditează ideea că PSD-ul a pierdut. Dar nimeni nu spune ce a pierdut. Şi PNL-ul a pierdut, dar tot fără a se preciza ce. O bălmăjeală totală a fost şi în ceea ce priveşte atitudinea principalelor partide faţă de referendum. PSD a vrut şi nu prea, pentru că socialiştii europeni susţin crâncen familia homosexuală. PNL-ul, de dreapta, firesc ar fi fost să susţină referendumul, adică familia tradiţională. Aici bălmăjeala este şi mai mare. Au lăsat la latitunea fiecărui membru să voteze. Pare că toată lumea a pierdut sâmbătă şi duminică. Şi totuşi, eu cred că există un câştigător. Un câştigător important. Care a câştigat încă de sâmbătă dimineaţa, de când a început votarea. Este vorba, nu o să vă vină să credeţi, despre noi, oamenii de rând.

Să explic. Acest referendum este primul care se organizează în urma unei iniţiative cetăţeneşti. Adică a noastră, a oamenilor de rând. Eu cred că de sâmbătă dimineaţă, politicienii, aleşi sau nunmiţi, trebuie să se teamă. Să se teamă că nu mai pot să împărăţească ei România după bunul plac, fără să-i tragă nimeni la răspundere. Nu mai pot să ne mintă la alegeri, pentru ca apoi să ridice din umeri când îi întrebăm de ce nu au făcut ce au promis, ştiind că nu li se poate întâmpla nimic. Ei bine, li se poate. Poate exista o iniţiativă cetăţenească pe teme grave. Cum ar fi să resetăm întreaga clasă politică şi toţi cei care au condus până acum ţara spre dezastru să plece acasă. Sau limitarea numărului de mandate. Sau limitarea numărului de parlamentari. Sau interzicerea la candidatură a celor condamnaţi penal. Acum nu a fost cvorum. Data viitoare, la următoarea iniţiativă a noastră, a celor de rând, s-ar putea să fie. Iar consecinţele să devină catastrofale pentru ei.

Şi pentru că a venit vorba de Liviu Dragnea, sunt mai mult decât curios cine o să-i ia locul. Nu, nu în fruntea PSD-ului, asta chiar nu mă interesează. Ci, cine o să-i ia locul ca mijloc de manipulare. Pentru că despre manipulare este vorba. O manipulare simplă, rudimentară, dar extrem de eficientă. Abaterea atenţiei publicului de la lucrurile grave, cu adevărat importante, orientând-o spre cancanuri de doi lei.

Dragnea este un personaj profund detestabil, din toate punctele de vedere. Pe care parte l-ai lua, are o hibă. Că e vorba de statul paralel, împotriva căruia luptă din greu, apar imediat fotografii cu el clefăind şorici alături de statul paralel pe care îl combate. Că e vorba despre averi imposibil de justificat, apar imagini cu domeniul de la Alexandria. Că e vorba de familie, este ultimul exemplu de bun familist pe care îl poţi da. Inclusiv aşa-zişii susţinători ai lui nu sunt decât nişte lichele asemănătoare lui, care îi stau alături doar pentru că mai obţin câte un avantaj material. În clipa în care se Dragnea se duce, vor fi primii care-i vor sări la gât. Primii care vor striga că a fost un dictator care a dus ţara şi PSD-ul de râpă.

Eu cred însă că Dragnea nu este de capul lui. A fost scos în faţă. Pentru că un personaj cu asemena „calităţi", detestat de public, va fi mereu în atenţie. Şi uite aşa, ni s-a dat de rumegat Dragnea, cu dosarele lui, cu referendumul lui, cu nunta fiului lui, cu noua iubită, cu pesta porcină, cu ce vreţi şi cu ce nu vreţi. Totul, amplificat de echipa de zgomote, contestatrii care au grijă să sublinieze fiecare dintre aceste evenimente. Iar noi tocăm la Dragnea şi în spate se discută aprins despre gazele din Marea Neagră. Şi despre alte bogăţii ale României, care sunt pe cale să ia drumul la alţii. Aţi auzit vreo dezbatere publică pe tema gazelor? Nici vorbă. Poate că ar fi o bună temă de referendum, ce să facem cu ele. Pentru că acele gaze sunt proprietatea fiecărui cetăţean al României.

Cine este în spatele acestui personaj fabricat? Să ţinem cont că în problema gazelor, Liviu Dragnea „trage" cu „Gazprom". Poate că îi iubeşte pentru că sunt sponsori la Uefa Champions League şi-i place fotbalul. Problema în continuare este să identificăm pe cine au pregătit să ni-l dea la tocat şi rumegat în locul lui Dragnea, pentru că este clar că i s-a apropiat funia de par. Se încearcă resuscitarea Elenei Udrea. Dar pare să fie prea puţin. Aşa că aştept să văd cine va fi scos în faţă în locul lui Liviu. Nu am nici o grijă. Lichele detestabile se găsesc la tot pasul.

Sorin Ovidiu Balan