Simetrie perfecta, blocaj total

Zilele trecute, după aproape 16 și 19 luni respectiv de arest preventiv, procurorii chinezi i-au pus oficial sub acuzare pe fostul diplomat Michael Kovrig și pe omul de afaceri Michael Spavor. Cei doi canadieni reținuți sunt astfel acuzați de transmitere de secrete de stat, adică de spionaj, într-o aparentă tentativă de a mări presiunea asupra Canadei pentru a renunța la o cerere de extrădare a SUA pentru Meng Wanzhou, fiica fondatorului Huawei aflată în arest la domiciliu în Vancouver. Aceasta este acuzată că a încălcat sancțiunile SUA împotriva Iranului, oferind printr-o terță firmă asiatică tehnologie de telecomunicații.

Kovrig și Spavor sunt reținuți de aproape 2 ani. Cei doi canadieni au fost arestați la scurt timp după arestarea lui Meng Wanzhou în Canada, în decembrie 2018. Deși primul ministru canadian a încercat deseori medieri directe cu Beijing, ultima fiind celebra discuție filmată pe un hol, dintre el și președintele Xi Jiping la întâlnirea G20 din Osaka, Japonia, rezultatul este clar ca lumina zilei. Fiica fondatorului Huawei tocmai a primit o lovitură prin faptul că judecătorul canadian a autorizat continuarea audierilor în procesul său, deci pericolul de a fi extrădată în SUA este la fel de ridicat, iar China a anunțat acuzațiile oficiale împotriva celor doi canadieni, riscul ca cei doi să fie condamnați pentru ani grei de închisoare fiind la fel de ridicat. Ineficiența canadiană și fermitatea chineză au dus la o simetrie perfectă și un blocaj total.

Autoritățile canadiene au protestat, declarând arestările celor doi ca fiind arbitrare, pe când autoritățile chineze neagă faptul că acestea reprezintă represalii pentru reținerea lui Meng. Ambii bărbați au fost acuzați că au spionat secrete naționale și au furnizat informații unor entități străine. Kovrig nu este la prima acuzație, el a mai fost acuzat voalat, în trecut de diverse acțiuni neconforme cu statul său diplomatic, dar Canada a reușit să îl țină pe spațiul informativ asiatic mai mult decăt ar fi trebuit. Lipsa de resurse umane a spionajului canadian este deja cunoscută.

În relitate, Trudeau nu și-a ținut partea lui de înțelegere, fiind cunoscut ca un politician fluid în deciziile sale și care revine deseori asupra lor. Incapabil să înțeleagă politica internațională chineză, deși tatăl său, și el premier canadian, a făcut pași importanți pentru a relua legăturile cu China acum peste 40 de ani, Justin Trudeau a iritat Beijingul nu numai prin permisiunea de a o aresta pe fiica fondatorului Huawei la cererea SUA dar și prin vizita sa oficială în India. Definită ca un eșec de multe cancelarii diplomatice, vizita care s-a transformat într-o glumă la adresa talentelor diplomatice canadiene datorită duratei lungi și diverselor gesturi de copii aroganți ale femiliei premierului. Dorindu-se un semnal politic masiv dat de Otawa pentru a crește vizibilitatea Indiei în lume, eșecul, excursia de o săptămână, cu tot clanul Trudeau alături, a devenit însă un coșmar diplomatic. Mai mult numirea unui canadian de origine indiană în poziția de ministru al apărarii în guvernul liberal de la Otawa a transmis un nou semnal de distanțare voită de super puterea chineză. China nu a apreciat sub nici o formă lipsa de calitate și inteligență promovate de către Otawa.

Pe acest fond de fronde conștiente la adresa Chinei, junele Trudeau se vede acum obligat să negocieze o pace rece dictată însă de actori modiali care nu iau în seamă interesele Canadei. Căci pe plan internațional Canada nu are, de decenii, nici un fel de putere politică sau influență. Pe plan economic, datorită acestui ping pong de arestări, relațiile dintre Canada și China sunt foarte tensionate, Bell Canada și Telus Corp, două dintre cele trei mari companii de telecomunicații canadiene anunuțând că au decis la începutul acestei luni să nu folosească gigantul tehnologic chinez pentru implementarea viitoare a rețelei wireless 5G. Statele Unite și aliații săi care formează celebra agenție de spionaj Five Eyes (cei cinci ochi) Canada, Australia, Noua Zeelandă și Regatul Unit, încearcă expulzarea gigantul chinez Huawei din dezvoltarea tehnologiei 5G, deoarece văd un pericol pentru securitatea lor națională în expansiunea acestor rețele.

Practic, blocajul total în care se află atât relațiile dintre Canada și China cat și conflictul declanșat de către administrația SUA cu privire la Huawei, poate decide soarta tuturor arestaților din această poveste. Se cunoaște că odată acuzațiile oficiale făcute, șansele ca un tribunal chinez să nu condamne pe acuzat sunt perfect nule. Ca și în Japonia, unde sistemul judiciar din insulă cunoaște o rată de 99% de condamnări indiferend dacă acuzatul este sau nu vinovat, sistemul de justiție chinez are un procentaj identic. Astfel că este foarte clar că cei doi cetățeni canadieni sunt practic condamnați, iar situația lor nu va putea fi rezolvată decât la nivelul cel mai înalt de autoritate din Beijing, unde primul ministru Trudeau nu are nici influență și nici credibilitatea necesară. Cît despre fiica fondatorului Huawei, fără discuții că și ea se află într-o situație extrem de periculoasă, mai ales că odată extrădată în SUA, negocierilor se vor muta direct între Washington și Beijing. Ca atare cei doi spioni canadieni nu au nici o șansă reală de a fi salvați. Centrul de greutate al negocierilor din interiorul acestui conflict nefiind niciodată în Canada, acesta riscă să creeze replici și mai dure din partea Beijingului. Pentru început China a blocat miliarde de dolari din exporturile agricole canadiene, în timp ce Otawa intenționează să transfere resursele sale comerciale din China în alte țări asiatice.

Atunci când în numele ideologiei cineva se introduce voluntar în dialogul impredictibil dintre două supra puteri, nimic nu te mai poate scăpa de furia uneia sau amândurora. Canada practic nu are nici cea mai mică șansă să găsească soluții pentru a rezolva drama cetățenilor ei aflați în arest chinez. Puterea ei este nulă ca stat membru al G7. Aviz amatorilor de senzații tari care se imersează gratuit în conflicte care nu îi privesc sau doar pentru că dau bine la televizor.

H.D. Hartmann