Si daca Visinescu ar fi recunoscut?

Mi-am amintit o dupa amiaza de decembrie, in anii tristi ai comunismului, in sufrageria plina de pisici a lui Mircea Ivanescu din cartierul sibian Vasile Aaron. Pe masa trona masina veche de scris a "Meiului", iar in stanga, in fata geamului, zgribulita in pat - de frigul comunismului din case -, Doamna Stela, sotia lui.

Vorbeam despre Europa Libera si despre Neculai Constantin Munteanu, pe care atunci il admiram. Pana ne-a potolit Mircea Ivanescu, care neavand drept de semnatura ca scriitor, facea, in timpul stalinismului romanesc, traduceri la Agerpres, impreuna cu doamna Stela si "Nicu Munteanu" - asa ii spuneau. A fost un soc sa aflu de la acesti oameni - pe care ii iubeam, alaturi de alti prieteni ai mei prezenti acolo - amanunte din viata acestui om, inainte de a fi ajuns crainic la Europa Libera. Din pacate ma abtin sa povestesc ce am aflat atunci de la traducatorul lui Joyce si poetul "poesiilor noua". In fapt, e acelasi lucru pe care marele disident N.C. Munteanu l-a marturisit deja, starnind admiratia multor oameni de bine din scena publica. Amintiri... Amintiri care, pentru un "ratat" ca mine, entertainer de televiziune si autor de carti modeste, ma fac uneori sa gandesc scriind.

Si fiindca nu am nici un fel de miza, nici politica, nici financiara, nici de a deveni/ fi un factor important al societatii civile, imi permit sa nu dau doi bani pe tot ce se scrie pe asa zisele retele de socializare. Asadar, ma fac vocea unor ratati ca si mine, care nefiind mari personalitati publice, nu avem raspunsuri la toate intrebarile din Lume. Mai intai, ne-am intrebat noi, ratatii zilei, daca nu cumva ar trebui sa ne fie rusine (imensa rusine!) si daca mai merita sa traim pe aceeasi planeta cu marile personalitati ale societatii civile care simt tot mai des nevoia sa ne certe si sa ne spuna cand sa protestam, cand si cum sa-i judecam pe mai marii justitiei si politicii, de parca am fi un popor de prosti.

Acum, asta e... Om fi prosti, nu zic, dar cum naiba am reusit sa ajungem acolo unde, vorba lui Eminescu: "S-a intors masina Lumii...", e cel putin ciudat, daca nu jalnic. Cum naiba se face ca toti acesti mari "boieri ai mintii", si "directori de constiinta" ai societatii civile de vreo zece ani incoace, se aleg numai dintre conationalii romani destepti care au, ba ceva (abject) de ascuns, ori ceva, la fel de abject, de marturisit? Cum naiba se face ca marii luptatori anticomunisti care chiar si la senectute se iau de gat cu ciuma rosie prin pietele capitalei, alta data strigau: "Ana, Luca, Teo, Dej baga spaima in burghezi!"? Cum oare se face ca un mare actor, patruns de civism autentic anticomunist, alta data se bucura de privilegiile vreunui tortionar pe care nu se stie cine l-a introdus cu forta in familia onesta si dreapta a "maestrului"?

Ne cearta de dupa randurile din ziare sau de dupa ecranele tv mari carturari deveniti peste noapte anticomunisti. Altfel, oameni normali, care isi vedeau de "opera", se mai milogeau de Ceausescu sa-i ierte cand li se luau privilegiile. Acum sunt directori - respectiv directori adjuncti de constiinta, cocotati pe adevarul absolut si, bineinteles, anticomunisti sadea. Si, vorba domnului Badilita: daca tot au distrus dreapta politica slujindu-l pe Basescu, acum nu le ramane decat sa conduca civic Romania. Ghinion.

Problema nu e asta. Ideea e ca milioane de oameni, conform acestui "algoritm valoric", se simt frustrati. Adica daca ei nu au fost turnatori ai Securitatii, daca nu l-au lins pe Ceausescu in fund, nu sunt homosexuali, daca n-au avut in familii sprijinul vreunui tortionar, daca nu au ingenunchiat in fata marelui intelectual Basescu, daca au iesit in strada (asa cum a facut Doina Cornea, denuntand dezastrul basist!) cand s-au furat alegerile, daca nu vor sa fie prostiti de Coldea-Maior-Kovesi, daca nu vor sa treaca cu vederea crimele impotriva drepturilor Omului, si transformarea unei parti din justitie in masina de tocat destine umane, asta inseamna ca trebuiesc certati de susnumitii? Cu alte cuvinte, toti cei care n-au de marturisit fapte mizerabile sau care au in istoria personala pete negre, nu se califica la "piata publica"?

Asa, in treacat, merita mentionati si jurnalistii care ani de zile, in timpul distrugerii tarii, la care au fost martori/ parte la dezastrul facut de gasca basista, ajunsa acum urmasa a Bratienilor, si care au tacut. Pana acum, cand sunt cu "statul de drept" si o lauda pe dna Kovesi, intr-un mod care ar face o invidioasa si pe ADI. Pentru menestrelii si cantautorii imberbi, cu sex neprecizat, care tin neaparat sa ne explice legi sau ne vorbesc despre pericolul dictaturii, ADI era Elena Ceausescu. Si nu e vorba despre varsta. Varsta chiar nu e importanta. Decat daca iti lipsesc din viata exact anii traiti intr o dictatura grotesca, in care te puteai trezi condamnat doar pentru ce ai vorbit la o masa in restaurant, anii cand la manifestatiile de protest puteai incasa un cartus in cap sau dus la arest de catre o procuroare care azi este europarlamentar roman la Bruxelles...

In conditiile astea Liviu Babes, Doina Cornea, Paul Goma, Ioan Ioanid, Vasile Paraschiv, Gheorghe Ursu (Babu'), Dorin Tudoran, Bujor Nedelcovici, Monica Lovinescu, Elisabeta Rizea si alti atatia, nu s ar fi calificat sa spuna romanilor care-i drumul bun. Fiindca n-au avut nimic de ascuns, nimic de recunoscut. N-au turnat, n-au lins, n-au facut cariere tacand.

Or, in conditiile astea, mi se pare, pentru orice roman, rusinos sa nu fi fost turnator la Securitate. Mi se pare abject ca intelectual care lupta azi pentru "statul de drepti" sa nu fi tacut cu pasaportul in buzunar, in timpul dictaturii ceausiste. Pana la urma, deducem ca e rusinos sa fi fost disident. Si mai deducem ca Visinescu, daca ar fi fost ceva mai tanar si ar fi recunoscut crimele la timp, ar fi putut trece azi, fara probleme, un vasnic aparator al marilor patrioti romani Basescu-Maior-Coldea-Kovesi.

Octavian Hoandra