Secretele doamnei Carmen Iohannis

Din nou, Prima Doamnă l-a ocolit pe procurorul de caz. Prima dată s-a întâmplat pentru că a fost la o aniversare. Însoțindu-și soțul la Londra într-o vizită privată. Care în mod fals a fost definită de acesta drept vizită de stat. Iar a doua oară luni, pentru că nu s-a simțit bine. În realitate, motivul constă într-un secret. Pe care voi încerca să-l descifrez.

Evident că niciun om sănătos la cap nu se simte bine atunci când e chemat în fața unui procuror. Aproape toți muritorii însă nu au încotro însă și se prezintă. Poți amâna o dată, pentru un motiv bine întemeiat. A doua oară te cheamă cu mandat. Iar a treia oară, procurorul te ia pe sus cu mascații. Cel puțin asta este regula la noi. Prima Doamnă însă nu se supune acestei reguli. Și asta este foarte rău. Pentru că este un rău exemplu. Doamna Carmen Iohannis nu este „mai egală" decât ceilați cetățeni. De ce totuși soții Iohannis își asumă un asemeena risc de imagine?

Dacă Klaus Iohannis nu ar fi președintele României și mai ales dacă el nu ar fi fost primar al Sibiului la data ilegalităților care au precedat dobândirea imobilului din centrul orașului, atunci cu certitudine s-ar putea spune că doamna Carmen Iohannis este cu musca pe căciulă. Așa cum stau însă lucrurile, eu îmi permit să am serioase îndoieli. O infracțiune cu vinovăție are loc atunci când se constată că persoana cercetată a știut că încalcă legea. Dar dacă nu a știut? Dacă doamna Carmen Iohannis a acționat punându-și semnătura pe niște documente fără a fi în cunoștință de cauză?

Între timp, patru instanțe au stabilit că documentul de bază, cel care a permis preluarea de către familia Iohannis a acestui imobil din centrul Sibiului, este un fals. Falsul a stat la baza unei anchete penale, desfășurate împotriva unui funcționar al Primăriei, care între timp a decedat. Am putea prezuma că doamna Carmen Iohannis ar fi fost la curent cu acestă porcărie de pe urma căreia a câștiga un imobil și sute de mii de euro, cu condiția ca soțul ei să nu fi fost primar al Sibiului. Este de presupus însă că la butoanele acestei afaceri, care a devenit penală, s-a aflat în primul rând sau chiar exclusiv Klaus Iohannis. Pentru că acesta avea puterea, din poziția de primar, de a influența lucrurile. De a plimba cu maximă viteză actul falsificat de moștenire și de a obține tot cu maximă viteză o restituire care și ea reprezenta un act infracțional. Apoi tot datorită lui Klaus Iohannis, imobilula a putut fi închiriat de căre Raiffeisen Bank, care a plătit lunar sume consistente în beneficiul familiei Iohannis.

În timp ce Klaus Iohannis era ditamai primarul Sibiului, doamna Carmen Iohannis a continuat să-și exercite cu modestie și cu seriozitate profesiunea de dascăl. Nu știu dacă în această familie cântă întotdeauna cocoșul, dar am toate motivele să presupun că, cel puțin la acest capitol al afacerilor imobiliare, cocoșul este cel care a cântat. Chiar dacă în operațiunea respectivă a apărut numele doamnei și chiar și numele mamei acesteia.

Mai concret, eu cred că lucrurile au stat așa. Klaus Iohannis a asigurat-o pe Carmen Iohannis că totul este în ordine și a chemat-o să semneze de câte ori a fost necesar în fața notarului și la Primărie. În baza acestor asigurări, doamna Carmen Iohannis a semnat și a făcut, de bună credință fiind, tot ceea ce soțul i-a cerut să facă.

Iar acum nu domnul, ci doamna este vulnerabilă. Pentru că domnul are imunitate. Sau cel puțin așa interpretează procurorii un articol din Constituție, care stipulează că președintele se bucură de imunitatea de care se bucură și un reprezentant al Camerei Deputaților. Chiar dacă nu are imunitate de jure, Klaus Iohannis are imunitate de facto. La fel cum a avut și Traian Băsescu. Care și el a preluat o casă prin încălcarea legii. Tot în calitate de primar. Și apoi în calitate de președinte al României, a scăpat basma curată. Cu diferența că soția acestuia nu fusese pusă să semneze niciun document. Așadar, din familia Iohannis, doar Carmen Iohannis este vulnerabilă. Doar ea poate fi chemată în fața unui procuror într-o cauză in rem, deschisă în baza celor patru decizii judecătorești care au stabilit în civil că proprietatea s-a întemeiat pe un fals și doar Carmen Iohannis, teoretic, poate fi învinuită și inculpată dacă procurorul consideră că este vinovată. În aceste condiții, Klaus Iohannis ar trebui să dovedească un minimum de bărbăție. Să nu se mai ascundă sub fusta doamnei. Chiar dacă procurorul nu-l poate chema să dea o declarație, el ar putea să o facă din proprie inițiativă. Iar în declarație, ca un adevărat bărbat, ar trebui să scrie să soția sa a acționat pe pilot automat. Pentru că așa i-a cerut el. Pentru că el a asigurat-o că totul este în regulă. Și, ca atare, ea nu ar putea să facă altceva pentru a nu fi acuzată de mărturie mincinoasă, decât să confirme respectiva declarație. Evident dacă lucrurile stau așa cum cred eu.

Politica struțului adoptată de președinte, dar și de Prima Doamnă, nu poate avea sub nicio formă rezultate pozitive. Se apropie alegerile iar acest scandal crește ca intensitate. Cu atât mai mult cu cât Klaus Iohannis pozează zilnic în arhanghelul aflat în luptă cu balaurul corupției. Și, fiindcă am afirmat acest lucru, este momentul să deschid o scurtă paranteză. Ziua luptei anticorupție este în fiecare an. Dar numai acum, după ce doamna Carmen Iohannis a fost chemată la Parchet, am asistat la un straniu simultan. Klaus Iohannis a citit pe promter o declarație prin care reafirmă faptul că este un luptător împotriva corupției și, aproape simultan, doamna Carmen Iohannis a ținut cu elevii ei o lecție demonstrativă despre anticorupție. Ce stranie coincidență!

În încheiere, în calitatea mea de bărbat, eu îi cer lui Klaus Iohannis să-și asume la rândul său bărbăția. Și să meargă la Parchetul General de mână cu doamna Carmen Iohannis. Iar în calitate de cetățean, îi cer doamnei Carmen Iohannis să meargă la Parchet. Cu sau fără soț.

Sorin Rosca Stanescu