Se desfac apele pe legea offshore

Legat de puternica dispută care are loc pentru adjudecarea imenselor zăcăminte de gaze naturale din subsolul Mării Negre, este extrem de interesant de văzut cum sunt distribuite opțiunile factorilor interni de putere. Cine cu cine joacă? De ce parte se plasează partidele politice? Dar cei mai activi reprezentanți ai societății civile?

Duminică, 16 septembrie, în fața Palatului Parlamentului, la intrarea în Parcul Izvor, va avea loc o manifestație inițiată de avocatul Dan Chitic. Conform mesajelor acestuia, demonstrația își propune susținerea publică a deciziei majorității parlamentare de a proteja interesele României. Care se concretizează în obținerea în viitorii ani a circa 24 de miliarde de euro din totalul câștigului estimat al marilor corporații, care se ridică la 100 de miliarde de euro. În al doilea rând, mitingul are drept scop avertizarea celor care, din exterior sau din interior, fac presiuni în sens contrar. Urmărind o modificare a legii votate în Parlament în sensul diminuării dramatice a veniturilor României.

Acest eveniment, a cărui amploare e greu de estimat în acest moment, are însă un efect neașteptat. Ne arată cum se poziționează unii și alții în raport cu obiectivele urmărite de statul român prin majoritatea parlamentară versus obiectivele multinaționalelor. Este subiectul pe care îl voi dezvolta în cele ce urmează.

În Parlamentul României, respectiv în Camera Deputaților, majoritatea parlamentară a dezbătut și a votat legea offshore având drept obiectiv o taxare a profiturilor pe care urmează să le obțină companiile care exploatează diferitele perimetre, și mai ales a supraprofiturilor, precum și un mecanism prin care în România să poată comercializa 50% din producția extrasă, transformând această țară într-un hub regional al comerțului cu gaze. Opoziția, cei mai mulți parlamentari PNL, USR și PMP, s-au plasat de cealaltă parte a baricadei. De partea multinaționalelor care au invoca și invocă faptul că dirijarea unei părți din profituri în beneficiul României le-ar aduce grave prejudicii. Și ar face investițiile nerentabile.

După ce legea a fost votată în Parlament, așa cum a dorit majoritatea, ea a ajuns la președintele Klaus Iohannis spre promulgare. Acesta a întârziat cât a putut de mult momentul pronunțării și, în final, a refuzat să o promulge, trimițând-o înapoi în Parlament pentru reexaminare. A tras de timp deliberat, știind că vine și vacanța parlamentară și mizând, ca de obicei, și pe un moment emoțional. Care e reprezentat de un eveniment extrem de important și onorant pentru România, Summitul celor Trei Mări, pe care îl organizează instituția prezidențială. Klaus Iohannis s-a plasat, astfel, și el, de partea răului. Obiectivul pe care l-a urmărit este antinațional.

Și o dovadă suplimentară în acest sens este că, după ce avocatul Dan Chitic a anunțat că face acest miting în fața Palatului Parlamentului în 16 septembrie, respectiv într-una din zilele în care urma să se desfășoare summitul chiar în această incintă, a doua clădire din lume ca mărime, președintele Klaus Iohannis a făcut o mișcare surprinzătoare. A mutat locul de desfășurare a summitului în altă parte a Bucureștiului, respectiv în gălușca de la Romexpo. Cheltuielile acestei relocări sunt uriașe. Pentru că Romexpo, spre deosebire de Palatul Parlamentului care are toate dotările necesare, trebuie să facă mari cheltuieli suportate din bugetul statului pentru o amenajare adecvată.

Să încercăm să fim lucizi. Dan Chitic nu este altceva decât un avocat de succes. El nu dispune de vreun partid politic, nu are la degetul mic vreo organizație civică cât de cât relevantă, nu dispune de niciun fel de infrastructură mediatică. În schimb, dintr-un legitim avânt patriotic, a decis că este bine să organizeze un miting fără să știe câți vor veni pentru a susține acolo interesele României. Știe însă că Summitul celor Trei Mări, unde va fi prezent și Rick Perry, secretarul american pentru Energie, va putea fi utilizat de forțele externe interesate pentru a exercita presiuni decisive asupra autorităților de la București, chiar în săptămâna în care comisiile de specialitate dezbat obiecțiile președintelui Klaus Iohannis. Iar viteazul Klaus Iohannis s-a speriat. Și a mutat locul de desfășurare a summitului într-un spațiu în care, în mod evident, nu vor putea pătrunde manifestanții - atâția cîți vor fi. Avem, așadar, un președinte care, chiar și cu coada între picioare, susține până în ultima clipă interese antiromânești.

Inventarul celor dispuși să slujească mai degrabă cele câteva companii străine - americane, rusești, austriece și maghiare - cu riscul de a le răpi românilor o importantă resursă lăsată de Dumnezeu în schimbul a nimic, nu se oprește aici. De aceea îi rog pe cititori să fie atenți și să vadă mai departe cum se poziționează ansamblul organizațiilor #rezist în raport cu această temă. E ușor de observat că acești activiști, plătiți sau nu de George Soros, plătiți sau nu de anumite fundații germane, plătiți sau nu de companii care fac afaceri cu energie, nu reacționează în niciun fel la această provocare. Ca și când tema nu ar exista. Deși 24 de miliarde câștigate sau necâștigate de statul român influențează pe termen lung structura democratică a acestei țări pe care batalioanele de asalt #rezist pretind că o apără.

Și pentru a încheia, îi mai rog pe cititori să observe cine dintre jurnaliștii din presa scrisă, audiovizuală sau electronică tace ca peștele și cine pune umărul de partea interesului național. Iar în final e interesant de analizat cum se poziționează casele de presă. Dar mai avem, atenție, o puzderie de analiști și sociologi, autentici sau vopsiți, care și ei influențează într-un sens sau altul opinia publică.

Iată cum un eveniment aparent minor, o simplă intenție de a organiza un miting legal pe care Chitic și l-a asumat și pentru care a cerut aprobare la Primăria Capitalei, împarte România în două felii care devin extrem de vizibile.

Sorin Rosca Stanescu