Razboiul gratierii

E lume in strada. La nici o luna de la instalarea noului Guvern, se striga jos PSD. Oamenii scosi la manifestatie, de buna credinta ori manipulati, reprezinta arma vizibila a unui razboi dus de presedintele Klaus Iohannis impotriva PSD+ALDE. In acest sens, nu are niciun rost sa ne amagim. Iar temperatura acestui razboi va deveni, in curand, incandescenta.

Campul de lupta ales de cel care a deschis, in mod dur, ostilitatile il reprezinta Legea gratierii, precum si modificarile aduse Codului penal. De ce? Care este munitia fiecareia dintre tabere? Ce sanse are Iohannis de a ingenunchea PSD? Pentru Klaus Iohannis, care, fireste, isi doreste un al doilea mandat, vulnerabilizat dupa guvernarea Ciolos si de victoria PSD+ALDE, este vital sa se transforme, instantaneu si nu pas cu pas, in liderul opozitiei. Pentru a-si atrage de partea lui aproape jumatate dintre cetatenii care nu empatizeaza cu stanga. In acest scop, este cat se poate de firesc ca el sa fi incercat sa identifice cel mai bun teren de lupta. Cel care ii ofera avantajul unui numar cat mai mare de aliati.

Acest teren de lupta este reprezentat de dorinta PSD de a corecta, in opinia sa, prin lege, derapaje grave ale statului de drept. In opinia lui Iohannis, sincera sau simulata, corectarea unor asemenea derapaje prin modificari ale legislatiei cu caracter penal reprezinta un atentat asupra statului de drept. Aceasta marota a functionat cu succes si in alte momente ale istoriei recente. De ce? Pentru ca dreapta a incercat sa acrediteze in mentalul colectiv teza conform careia PSD reprezinta coruptia din Romania, in special marea coruptie. Si odata ajuns la guvernare, incearca din rasputeri sa isi salveze penalii, facand fel de fel de legi care diminueaza forta de soc a DNA, a parchetelor in general si restrang optiunile judecatorilor de a riposta prin sentinte grele in fata fenomenului coruptiei.

Odata acreditata si sustinuta aceasta teza, Iohannis are sansa de a-i atrage si de a-i avea de partea lui pe cei mai multi dintre reprezentantii institutiilor de forta. In special pe procurori, dar chiar si pe o parte dintre magistrati care se simt vulnerabilizati de dezvaluirile si demonstratiile care se fac. Legate de erorile judiciare. De excesele din anchete si procese. De deciziile din ce in ce mai numeroase ale CEDO. De scaderea dramatica a increderii populatiei in Justitie. Ca sa nu mai vorbim de sentimentul, atat de penibil si atat de dureros, ca CSM nu reprezinta cu adevarat ceea ce numim puterea judecatoreasca in statul de drept, ci mai degraba interesele procurorilor. Dar, in primul rand, se aliniaza in spatele lui Iohannis toti acei judecatori care, din nepricepere ori rau intentionati fiind, au dat sentinte gresite, in special in domeniul penal, facandu-se astfel responsabili pentru erorile judiciare. Este o stare de lucruri care creeaza nesiguranta, deruta in mediul judecatoresc si care, amplificata de teama de binom, ii poate aduce lui Klaus Iohannis un supliment de aliati, identificati chiar in salile de tribunal.

Odata decapitat SRI, prin eliminarea pe horn a generalului Florian Coldea, cu o pensie de 5.000 de euro lunar, un nou director executiv va putea fi numit de catre Klaus Iohannis. El va fi probabil o clona dintre nenumaratele clone ale lui Coldea. Dar care, de aceasta data, va juca exclusiv in favoarea presedintelui ales. In fine, utilizandu-i din plin pe acoperitii din presa, precum si ONG-urile create de catre serviciile secrete, Klaus Iohannis mai identifica o masa de manevra destul de consistenta atat in media, cat si in societatea civila. Toate aceste persoane se simt mai confortabil stiind ca au un stapan in persoana presedintelui Romaniei, care le poate da oricand un ordin de lupta, decat daca ar fi lasate in voia sortii.

Mai este si perceptia aliatilor nostri euroatlantici conform careia justitia din Romania ramane vulnerabila si trebuie, in continuare, supusa unui mecanism de verificare. Nu ca o consecinta a deficientelor acesteia, ci ca urmare a presiunii coruptilor asupra statului de drept. Desi aceste state partenere au inceput sa se dumireasca, pentru autoritatile respective lucrurile nu sunt inca suficient de clare. Iar pana se clarifica, exista o masa inertiala. Toate precizarile de mai sus sunt de natura sa creeze un curent de opinie de natura a influenta o parte dintre cetateni si de a-i coagula impotriva noii majoritati parlamentare si impotriva noului Guvern. Evident ca un rol in acest sens il are, cum este si firesc, opozitia, in special PNL. Si, iata, avem o constructie destul de bine articulata, in fruntea careia se afla presedintele Klaus Iohannis cu intreaga sa autoritate electorala. Morala, dar si institutionala. Acum, putem intelege de ce a avut loc desantul neconstitutional al domnului Klaus Iohannis la Palatul Victorie, de ce acesta a mintit ca a fost invitat si ca, prin actiunea sa directa, a fost blocata, cel putin temporar, violarea statului de drept. Pentru toti aliatii si sustinatorii sai, Klaus Iohannis este credibil.

Realitatea e ca PSD a fost prins pe picior gresit. In primul rand pentru ca ziua aleasa pentru lansarea la apa a ordonantei de urgenta sau poate doar pentru declansarea dezbaterii publice asupra ei a coincis cu plecarea din tara atat a presedintelui PSD, Liviu Dragnea, cat si, ulterior, a prim-ministrului. O parte din Romania crede in mod sincer ca interventia in forta a lui Klaus Iohannis a blocat o faradelege si, din acest motiv, il aplauda, chiar daca e limpede ca a fortat Constitutia si ca a mintit. Iar cealalta parte este usor dezorientata. Este ori, ori. Pentru ca razboiul a inceput si are o magnitudine periculoasa pentru toate partile implicate. PSD a ales calea ordonantei de urgenta pentru ceea ce, in viziunea sa, reprezinta corectarea unor legi proaste in raport cu deciziile Curtii Constitutionale si pentru a mai goli din penitenciare. Iar nu a unei legi trecute prin Parlament. Motivul este usor de ghicit. Prin ordonanta, pot fi obtinute efectele imediat. Prin lege trecuta prin Parlament, se ajunge la pixul lui Klaus Iohannis care va retrimite spre reexaminare actul normativ si apoi se va adresa Curtii Constitutionale, tergiversand cu luni de zile intrarea actului normativ in vigoare.

Nu este mai putin adevarat insa ca ordonanta de urgenta privind gratierea, de exemplu, este conceputa atat de timid si cuprinde atat de multe exceptii - unele fara niciun fel de rost -, incat nu isi poate atinge efectul scontat. Specialistii demonstreaza ca, prin aplicarea ei asa cum e scrisa, ordonanta nu ar scoate din penitenciare 30% dintre detinuti, cum ar fi necesar, respectiv 9.000, ci doar 10%, respectiv sub 3.000. Opinia mea este ca PSD, daca va da inapoi, va suferi o infrangere umilitoare. Guvernul este legitim din toate punctele de vedere sa faca aceasta ordonanta de urgenta. Si sa faca, in acelasi regim, si modificarile la Codul penal solicitate de CCR. Dar cu conditia unei dezbateri publice de o saptamana, cel mult doua, astfel incat actele normative sa poata fi corectate. In final, vom avea un invingator si un perdant. Efectele acestui rezultat vor fi pe termen lung.

Sorin Rosca Stanescu