Rareș Bogdan, o analiza cat o lovitura in moalele capului: Cu mitocanii politici prin Europa

Jurnalistul Rares Bogdan, realizator al popularei emisiuni "Jocuri de Putere" scrie un excelent editorial in publicatia "Reporter Global", un text intitulat "Cu mitocanii politici prin Europa", care ar trebui consultat de toti romanii si pe care il publicam in cele ce urmeaza tocmai pentru forta sa in actualul context politic din România. De asemenea, Rareș Bogdan are si o continuare la analiza - "Riscul unui stat pus în genunchi", un text pe care, de asemenea, il redam:

Cu atleți ai leadership-ului care ar duce populismul până la a lansa un program guvernamental numit „prima șaorma", România PSD-ALDE va scrie în istoria Europei o pagină care va deveni, peste 100 de ani, în cel mai bun caz, o notă de subsol într-o teză de doctorat despre ratarea ca sport național.

Nu e clar în ce măsură poate fi imputată poporului român alegerea unor performeuri ai fraudei sistemice în Parlamentul unui stat cu potențial enorm, căci pe același considerent putem ajunge cu victimizarea pe bază de „grea moștenire" până la Adam și Eva. Nu e productivă decât pentru igniția schimbării, dar ea nu va veni decât pe calea deșteptării conștiinței naționale în toate cotloanele socio-demografice. Masa critică nu se formează, însă, decât atunci când traumele afectează masiv grupuri, nu indivizi, și doar în prezența unui pericol iminent, dar bine explicat, și mai ales măsurabil. Prin urmare aplicând determinismul, dacă revoluția nu se produce, înseamnă că nu are căutare. Dar așa să fie?

Ce înseamnă un stat confiscat

Partidele conducătoare nu au interes să-și pună dinamită sub scaune, căci pierderea puterii aduce pierderea averii. Așa că mituiesc toate categoriile, le cântă la ureche, mimează că le lustruiesc steaua mizând pe amorțirea lor. La adăpostul comei induse nu are loc, însă, o chirurgie salvatoare, ci un transplant fraudulos de putere. Instituțiile investite cu obligația echilibrului democratic, a pândei, a înfăptuirii justiției, sunt golite de conținut. Adică se face lupului o injecție cu anestezie, urmând să i se scoată dinții pentru ca apoi să fie dresat și coafat până se comporta ca un pui de pudel atins de depresie. Acum 30 de ani, Elena Ceaușescu făcea la fel: asculta dormitoarele tuturor actorilor statului, pentru a le confisca puterea de a reacționa la ordine altfel decât bătând din călcâie.

Întrebare: de leșinul instituțional profită doar o șleahtă de jucători de barbut politic sau și un club mai pervers, băutor de vodkă, talentat la cor și la invazii „eliberatoare"?

Această întrebare nu-i chinuie și pe liderii PSD-ALDE, care apreciază, probabil, că prima formă de limitare a libertății nu este căsătoria, ci conștiința. Așa că, pentru a-și salva agoniseala s-ar lăsa, probabil, abuzați de oricine le-ar garanta-o. Ceea ce, după mine, e riscant. După ce te-ai ploconit unui stăpân prin trădare, tocmai i-ai spus că ești în stare de orice, deci de încă una. Iar stăpânii au mereu varianta B de „slugărșip" - ca să priceapă și Republica de la Videle.

Cine ne garantează nouă, imbecililor care visăm la lideri cu legea morală în sânge, că un stat confiscat, predat cui minte frumos, nu va fi peste 5 secunde desființat? Cine ne garantează că România nu va fi transformată într-o colonie coruptă, mutată în barăci cu muncitori plătiți cu un blid de orez pe zi, jumătate de kil de rachiu și ode, cu opțiunea pușcăriei dacă spun glume politice? E o exagerare? De acord, dar am fi crezut, dacă ne-ar fi spus cineva acum 49 de luni, că PSD și ALDE vor măcelări legile justiției și codurile penale cu concursul CCR și al Avocatului Poporului, lăsând România fără nicio instituție cu puterea legitimă de a sancționa abuzul în numele democrației? Credea cineva că revin anii 2003-2004? Credea că este posibil, în Uniunea Europeană, ca frontiera civilizației să fie ciuruită din interior?

...Cine ne garantează? Uniunea Europeană. Întrebarea e câți suntem conștienți de asta.

Interesul României, pe mâna unor mediocri fuduli

Propaganda cea mai odioasă a reușit să imprime în mentalul unor grupuri insuficient educate faptul că suntem o colonie a Uniunii Europene, iar argumentul suprem este exemplificarea prin balanța comercială. Mesajul însoțitor este acela că am negociat aderarea în genunchi, că autoritățile au încercat să scoată cât mai puțin prejudiciu din condițiile la care s-au angajat. Paleta de exemple manipulatoare a funcționat și aici: industria dată pe nimic, agricultura pulverizată, utilitățile privatizate pe sume derizorii.

Cine, întreb eu? Cine anume în statul român a decis transferarea industriei de ciment, de pildă, în buzunarele companiilor străine? N-a fost Duhul Sfânt, ci puterea politică. Nota bene: înainte de 2007. Au spus: nu există capital românesc, suntem la mila lor. Doamnelor și domnilor, în 1989, România nu avea datorii. Ce însemna asta? Potențial, nu „un morman de fiare vechi". Din nefericire, nu potențial pentru țară, ci pentru îmbuibații care au intrat în politică având un costum de haine, iar acum sunt tot acolo, dar au mii de costume. Da, s-a vândut totul pe bani puțini. Însă prețul a fost corect. Dar diferența între ce s-a achitat public și ce s-a plătit a intrat în buzunarele a 100 de persoane. Și a amantelor lor.

Aceștia, sau urmașii lor, dar crescuți cu aceleași năravuri, sunt acum reprezentanții națiunii în Consiliul UE. Iar acolo, la Bruxelles, se știe totul. Mitocanii noștri știu că Uniunea știe, dar îi lasă rece. Sunt legitimi, au fost aleși. Nenorocirea e că din poziția de vioară întâi, timp de 6 luni, PSD și ALDE ar fi putut deschide/gestiona capitole de natură să stârnească interes și admirație, nu dezgust. Când ai un interlocutor pe care îl respecți, ești tentat să îl asculți și când îți spune că națiunea ta este nemulțumită și dorește să obțină un avantaj. Dar când ai în față interpușii unui infractor implicat într-un dosar penal unde se acuză o fraudă de 21 de milioane de euro, banii UE, și știi că slugile sale au modificat legi, proceduri, instanțe pentru a scăpa de închisoare, întorci capul. Traversezi.

Ce ne cere Europa? Să nu furăm banii cu care contribuie statele, că dacă furăm, buba! Toate familiile politice din Parlamentul European au, aici, aceeași voce. Democrația nu funcționează după principiul „e hoțul nostru, să-l iertăm". Așa lucrează doar mafia, care crede, probabil, că banii comunitari sunt taxă de protecție. Adică un obol pe care UE ar trebui să-l achite pentru a-și vinde electrocasnicele. Ei bine, europenii s-au prins cu cine au de-a face. Oare și poporul român?

Riscul unui stat pus în genunchi

Azi măsluiești o licitație, iar mâine vine rusul și îți spune: știu ce ai făcut, dar dacă nu îi dai unui prieten de-al meu gazele, sau chiar mie lista agenților din Siria, presa elvețiană va publica o anchetă despre tine. De unde știe rusul? Te-a penetrat informatic. Aceasta este arhitectura simplă a controlului pe care un stat îl poate preda altui stat în câteva zile. După prima cedare, urmează altele. Cine ne garantează că pretenția următoare nu va fi o bucată de teritoriu? Nimeni. Sau NATO? Numai că pentru a ne apăra aliații în virtutea articolului 5 al Tratatului, trebuie să fim invadați. Nu vom fi, vom preda la cheie. Aa, înțelegerile internaționale, ratificate de toate parlamentele, garantează frontierele? Care, cel de aderare la Uniunea Europeană? Nu acolo e inamicul. Sau care, cel semnat în 1993 cu rușii? Și de când respectă ei regulile? Am primit cumva, între timp, tezaurul înapoi?

Cine ne garantează? Alegerile, dar nici ele, în absența formării unei mase critice în stare să dea de pământ cu măcelarii statului de drept. Căci știm și noi, și ei că, dacă românii au informații corecte, îi vor pulveriza. PSD și ALDE nu lasă neacoperit nici acest risc. Banii investiți în propagandă, în vectori de imagine cu scheleți uriași în dulap, pe care îi trag cu cheia, sunt centura de siguranță pentru a nu fi drenată spre public nicio informație periculoasă.

...Să ne hotărâm: ori lăsăm România pe mâinile unor mediocri care confundă balcoanele cu Balcanii, ori îi trimitem la închisoare!

Dragnea s-a visat Figaro...

...Deci rade tot. I-a intrat în minte că misiunea principală a serviciilor de informații este să-l bage la închisoare. Ei, cum să rămână el fără sandviciurile cu Beluga, tocănița de trufe albe și porția zilnică de cârnați din vită Kobe cu muștar, băi, nu sunteți normali? A învățat că flaușatele albe nu dau bine la costum și și-a comandat șosete din fire de Vicuna, 1.200 de dolari perechea, ei, cum să se ducă el la electoratul tradițional desculț, de Zaharia Stancu?

Unei națiuni care nu a uitat cum controla Securitatea gândurile oamenilor, unor cetățeni care încă se tem să răspundă operatorilor de sondaj, căci se gândesc cum cineva, undeva, îi filmează și-i va da afară din serviciu dacă se schimbă puterea, le poți livra și după 30 de ani același bullshit. Ce contează că e o minciună? Se va asigura Conducătorul că va fi înghițită rapid.

De asta, Claudiu Manda a avut un rol esențial. A fost trimis să arunce pe piața internă (și externă!!) informația că 6 milioane de români sunt ascultați. Scopul a fost acela ca, în momentul când se va da un atac la bugetul celor din intelligence, cetățenilor să nu li se pară nimic aiurea. Sau, dacă se poate, să existe imbecili care să se bucure. Căci informația diminuării banilor a fost împachetată: redirecționare către copii și sănătate. Ce manipulare sinistră!

Dar nu doar serviciile au fost lăsate fără bani de salarii. Nici procurorii nu se simt prea bine. Să piară! țipă seară de seară batalionul fomist plătit generos de profesorul infractor. Căci fără informații și fără oameni care să le demonstreze, lupta anticorupție rămâne ca o panteră bătrână, cu brâul de lână, căreia i-au căzut dinții și toarce așteptând să se mute în paradisul regnului animal.

Planul e aproape perfect: procurori și agenți de teren care plâng după salarii, dar nu doar ei, căci au familii, părinți bătrâni, copii care se uită la televizor și văd gadgeturi. Adăugați judecătorii, cărora li se arată, voalat sau mai pronunțat, arhiva SIPA și Secția de Anchetare a Magistraților, și aveți tabloul complet. Fantoma Securității? Da, dar prinde cărniță exact în Republica de la Videle, pe care doresc copiii ei să o conserve. Așteaptă cumva Dragnea să i se bată la portiță și să fie întrebat „bine, Liviule, ce vrei?". Probabil că da. Din lumea din care vine el, după anii în care a stat, ca șoferul de autobuz Maduro, așteptând să îi zâmbească destinul, nu putea deprinde alt modus vivendi. A văzut că oamenii reacționează mai rapid dacă îi strângi cu ușa. Uneori, reacționează și dacă îi bucuri, dar el nu are timp. Dar dacă nu reacționează, mai are un front: schimbă legile astfel încât să nu-l atingă nimic.

Mai bine trădător, decât haimana

Această filosofie de șantaj politic pe manele nu ar fi posibilă dacă adresantul ar fi educat. Cu el a rezolvat, căci investițiile în educație se rezumă la mita sub formă de mărire de salariu. Cu puține excepții, sistemul de învățământ urmărește să conserve statusul de conștiință limitată la a bate din călcâie, a te strecura într-un post călduț pe bază de pile, a te asigura că mediocritatea nu rămâne fără pâine. Așa, totul se desfășoară după chipul și asemănarea liderului. Iar el nu are conflicte interioare. Conștiința se educă nu limitând lecturile la „Elevul Dima dintr-a șaptea" și „Tăiem porcul, cum îl preparăm?", iar cea a unui lider care nu a citit măcar romane istorice, dacă nu o chiar manualul de a VIII-a, nu poate furniza argumente pentru a nu-și trăda țara.

La examenul alegerilor, poporul român ar trebui să forțeze candidații să recite măcar tabla înmulțirii (să nu mai bage bugetul în gard), „Luceafărul" (pentru a deprinde importanța iubirii necondiționate), formarea poporului român (ca să nu mai trateze Transilvania ca pe o garsonieră), Marea Unire (pentru a se minuna de bărbăția înaintașilor), mizeriile pricinuite națiunii de către Rusia în comparație cu rolul SUA în realizarea momentului 1918 și rolul Rezistenței anticomuniste pentru sănătatea morală a tuturor.

Cu un individ care compară deținuții politici din comunism cu infractorii închiși acum pentru corupție, căci atât de ticălos este Liviu Dragnea, statul român mai are un pic și se transformă într-un stat al lichelelor. Este ultimul tren.

sursa: Reporter Global