PSD și ALDE, în goană după cifra de aur
Postat la: 12.09.2019 | Scris de: ZIUA NEWS
Cifra de aur este 233. Ea este invocată zilnic atât de către PSD, cât și de către celelalte partide. Este numărul care exprimă existența unei majorități în plenul Parlamentului României. După ea aleargă, ca după o Fata Morgana, și unii și alții. Balanța puterii depinde de 233. Schimbarea râvnită de liberali sau prezența și în continuare a socialiștilor la Palatul Victoria. Este o perioadă de cumpănă. Acum nimeni nu are 233.
PNL, care a ratat în mod spectaculos sau jalnic, după caz, din prostie sau în mod intenționat fereastra de oportunitate de care a beneficiat la începutul sesiunii parlamentare, când degringolada în tabăra puterii era maximă, se căznește acum să strângă 233 de semnături pe o moțiune de cenzură încropită în speranța că astfel are garanția răsturnării PSD de la putere. Doamna Dăncilă, la rândul ei, este silită să invoce această cifră pentru că, fără acest număr de voturi, Guvernul rămâne paralizat. Iar criza politică merge mai departe. Pentru primii, soluția invocată este o moțiune de cenzură care, în fine, să treacă, pentru ceilalți, o restructurare guvernamentală votată în Parlament. Și una și alta stau în suspensia lui 233.
O moțiune de cenzură de succes nu se pregătește niciodată așa cum au făcut-o liberalii la indicațiile lui Ludovic Orban. Aceștia au aplicat o logică inversă. Cu efecte perverse. Ei și-au făcut socoteala că ar avea într-o sesiune parlamentară un singur glonț de argint. Iar atunci când îl folosesc, trebuie să fie absolut siguri că acesta își atinge ținta. Glonțul de argint e moțiunea de cenzură. Care, dacă are succes, dărâmă Guvernul. Au mers mai departe cu acest tip de raționament și au spus că, înainte de a apăsa pe trăgaci, vor să fie absolut convinși că vor avea numărul de voturi necesar. Adică minimum 233. Iar ca să aibă această certitudine, au umblat după semnături, chiar înainte de a fi avut redactat textul moțiunii. Ce se ascunde în spatele acestui tip de raționament?
Marele strateg Ludovic Orban a spus așa: mai întâi trebuie să fim convinși că avem de partea noastră 233 de senatori și deputați din diferite partide. Când vom avea această certitudine, ne apucăm și scriem o moțiune de cenzură convenabilă tuturor părților. Și mergem cu ea la câștig. Este un mod de a vinde pielea ursului din pădure. De ce? Pentru că, în logica bătăliei parlamentare, procedura este inversată. Mai întâi liberalii trebuiau să se consulte cu toate partidele din opoziție, apoi cu toate verigile slabe, senatori și deputați de la putere, să afle ce așteptări are fiecare printr-o răsturnare guvernamentală, apoi să redacteze principalele puncte ale unui program de guvernare, să schițeze viitorul Executiv, să-i precizeze componența și, în fine, să redacteze într-o formă finală textul unei moțiuni de cenzură, care conține principalele argumente care se subsumează ideii conform căreia Guvernul trebuie dat jos. Abia după asta, în mod normal, are loc strângerea de semnături.
Iar semnăturile puse pe o moțiune nu înseamnă, firește, totul. Ele reprezintă doar începutul unui proces. Desigur, dacă numărul acestora reprezintă jumătate plus unu din numărul total al deputaților și senatorilor, ar putea exista o prezumție relativă că în momentul votului s-ar obține majoritatea necesară. Dar și aceasta este doar o prezumție. Pentru că parlamentarii se pot răzgândi pe parcurs. Fie pe față, fie îmbolnăvindu-se subit. Iar în final moțiunea de cenzură tot poate să cadă.
Liberalii însă au alergat după cai verzi pe pereți. Fără să-și asigure în prealabil premizele pe care le-am enumerat mai sus. În cele din urmă, din toată această bâlbâială, care a durat suficient de mult pentru a le permite social-democrațior să se replieze și apoi să-și ia din nou avânt, a ieșit o moțiune de cenzură încropită, neconvingătoare și neînsoțită de soluții. Și iar liberalii joacă la noroc.
Dar, spre deosebire de toate celelalte situații anterioare, de această dată, pentru moment cel puțin, nici PSD-ul nu are certitudinea unei majorități. Tocmai de aceea face mișcări extrem de spectaculoase pe tabla de șah politic, care îi iau prin surpindere pe adversarii săi. Iar spațiul vulnerabil, de manevră, spațiul în care, dacă se extinde, speră să aibă succces, este cel ocupat în băncile Parlamentului României de către ALDE. În ceea ce privește moțiunea de cenzură, balanța în Parlament este ținută de deputații și senatorii ALDE în primul rând și abia în al doilea rând de cei Pro România. Asta în condițiile în care celelalte partide mai mici și-au definit opțiunile. PMP votează cu PNL și USR, în timp ce UDMR și celelalte minorități își vor împărți pur și simplu voturile. Pro România, prin vocea președintelui acestui partid, Victor Ponta, în care nu trebuie avută însă prea mare încredere, a declarat ferm că nu votează o moțiune de cezură împotriva Guvernului Dăncilă, atâta timp cât nu se ia decizia ca viitorul premier să fie altul decât Ludovic Orban. De fapt, Pro România are tot interesul ca această criză să continue cât mai mult, astfel încât, din ciocnirea dintre cele două blocuri politice rivale, să se aleagă în final cu cât mai mulți rezerviști PSD și ALDE. Așa că în corzi a rămas în realitate doar partidul condus de Călin Popescu Tăriceanu, o formațiune muribundă, de care trag în toate direcțiile toți ceilalți.
Dar se întâmplă ceva interesant. PNL, cel mai importat partid din opoziție, metamorfozat în negociator șef, nu le poate promite membrilor ALDE decât poziții într-un viitor incert. Care depinde nu doar de liberali, ci și de toate celelalte partide împreună cu care Ludovic Orban intenționează ca, în eventualitatea dărâmării Guvernului, să construiască o nebuloasă alcătuită din multe formațiuni și aptă mai mult sau mai puțin să gestioneze România până la alegerile din toamna anului 2020, când STS va stabili cine câștigă și cine pierde. În timp ce PSD are toate jucăriile în vitrină și, prin urmare, are instrumentele necesare de a-i momi pe parlamentarii ALDE să-l susțină. Iar loviturile de maestru pe tabla de șah politic sunt date de echipa doamnei Dăncilă într-o cadență năucitoare pentru opoziție. Mai întâi a optat pentru Meleșcanu, un membru de vază ALDE, și a reușit să-l impună în locul lui Tăriceanu la președinția Senatului. Producând instantaneu o rană adâncă în partidul acestuia din urmă. Apoi această rană a fost serios lărgită prin desemnarea de căre Dăncilă a trei candidați de miniștri, proveniți tot dintre fruntașii ALDE. Iar pentru ca hemoragia să fie cât mai abundentă, în următoarele zile vom asista nu numai la dispariția grupului ALDE din Senat, care s-a și produs, ci și la dispariția grupului ALDE din Camera Deputaților. Care se va întâmpla prin plecarea preconizată în direcția PSD a unui număr semnificativ de deputați. Și hemoragia devine ireversibilă. Miercuri după-amiază, doamna Dăncilă s-a făcut că scapă un porumbel în prezența jurnaliștilor de toate culorile. Ea le-a comunicat acestora că PSD intenționează să meargă pe liste comune cu reprezentanți ALDE, atât la alegerile locale, cât și la cele parlamentare, care urmează să se desfășoare anul viitor. De data aceasta, mișcarea este de mare maestru. Pentru că e pe termen lung.
Viorica Dăncilă face o mișcare menită să recreeze majoritatea PSD, să o reconsolideze și să o proiecteze dincolo de alegerile prezidențiale. PSD se pregătește ca, indiferent de rezultatul prezidențialelor, să înfrunte opoziția și să reziste la putere până la alegerile parlamentare din 2020. Este o încercare aproape imposibilă, dacă luăm în calcul furtuna care va urma în interiorul acestui partid, în eventualitatea în care pierde prezidențialele. Dar ce o costă pe Viorica Dăncilă să promită și să-și ia angajamentul de a-i primi pe liste pe membrii ALDE care se răzvrătesc împotriva lui Tăriceanu? Nu o costă absolut nimic. Dacă va câștiga, își va ține promisiunea. Sau nu, dacă nu va mai avea nevoie. Dacă va pierde, succesorul sau succesoarea doamnei Dăncilă va putea uita de angajamentul acesteia, aruncat cumva peste umăr într-un briefing cu jurnaliștii. În acest scenariu PSD încearcă să ia tot, fără a da de fapt nimic. În timp ce liberalii nici nu dau nimic și nu mimează că dau, dar nici nu iau nimic. Cineva însă va trebui foarte curând să atingă și să depășească bariera cifrei de aur.
Sorin Rosca Stanescu
-
An electoral ciudat: anul independenților
Sunt bune șanse ca alegerile europarlamentare să fie câștigate de suveraniștii din AUR. Bineînțeles dacă facem o socotea ...
-
Geoană - Gușă în finala prezidențială!
Ieri, spre seară, tabloul alegerilor prezidențiale s-a schimbat brusc. Într-un fel, chiar s-a răsturnat. Și s-a născut s ...
-
Războiul din Ucraina și gazele platoului continental al Mării Negre
Strategic, dacă Putin reușește să ocupe Odessa, Ucraina va fi închisă ca într-o cutie - fără ieșire la mare și fără logi ...
-
CSAT degeaba. Spionii rămân invizibili!
Este de râsul curcilor. S-a întrunit CSAT. Pentru a dezbate și a aproba, nici mai mult și nici mai puțin, decât raportul ...
-
Lucian Bode a văzut șacalii. Cine-i prinde?
Învățat despre utilitatea glonțului magic, Lucian Bode a lansat cel mai consistent mesaj de campanie electorală: "În vre ...
-
Sebastian Burduja, agent la bursă pentru NuScale
O afacere aproape falimentară în Statele Unite este îmbrățișată și asumată cu entuziasm de Sebastian Burduja, ministru a ...
-
Nu este despre ceea ce se vede. Este despre ceea ce credeti ca se vede!
Pe asta se si bazeaza unele tehnici de imagine, manipulare sau dezinformare! Culmea, adevarul este intodeauna la suprafa ...
-
Atacul Iranului e o mutare de șah geopolitic extrem de iscusită
Așa cum presupuneam ieri dimineață, când am analizat la cald atacul Iranului asupra Israelului, au fost servite publicul ...
-
Când te întorci din morți!
De un an m-am luptat cu moartea. E o glumă să spun că eu! Nu! Nicicum! Nu aveam sorți de izbândă nicicum la câte păcate ...
-
Iranul dă șah Israelului și Americii
În Orientul Mijlociu, în această dimineață, războiul nu este (deocamdată) mai mare decât era ieri. Iranul a tras un foc ...
-
Mult zgomot pentru mai nimic
Mult zgomot pentru nimic (Much ado about nothing) este o comedie romantică, una dintre marile comedii ale marelui Will. ...
-
PNL este pe cale de dispariţie la Satu Mare
În ultimele două săptămâni s-a declanşat o hemoragie puternică în organizaţia PNL Satu Mare, condusă de deputatul Adrian ...
-
Sensul păcii
Nimeni nu s-a îndoit de cunoașterea istoriei și politicii de către Helmut Schmidt. Ministru al economiei, al apărării, c ...
-
Motrenismul
În istoria Regatului român, probabil cea mai suveranistă perioadă din istoria poporului român, au existat mai multe cure ...
-
Bonsaiul francez și belicoasa Maia
Emmanuel Macron a declarat că vrea să trimită trupe terestre în Ucraina. Într-un schetch de stand up, un comedian ucrain ...
-
S-a dus ultimul anti-imperialist! Ilie Șerbănescu a prevăzut, încă din anii '70, expansiunea multinaționalelor
Ilie Șerbănescu a plecat puțin. Avea 81 de ani. Era măcinat de-o boală ascunsă, dar și de suferința că televiziunile i-a ...
-
Condiția mea pentru George Simion e fermă!
Ca să fie clar, hai să vorbim despre ce s-a întâmplat de fapt până acum, pentru că au trecut două săptămâni de când, în ...
-
De ce se teme ca de moarte George Simion?
În fosta cetate de scaun a Târgoviștei, echipat corespunzător, în costumul lui Vlad Țepeș, liderul AUR a dezumflat un ba ...
-
Dictatura OMS
Peste aproape două luni, între 27 mai și 1 iunie, la Geneva, cea de-a 77-a adunare a Organizației Mondiale a Sănătății v ...
-
Guvernul Bulă: minciuni frumoase la Bruxelles și realități mizere acasă!
Înainte de revoluție au circulat nenumărate bancuri, care exprimau plastic natura duală a realităților românești: vitrin ...
-
Amantlâcul (politic) salvează România!
Dacă urmăriți politica din România, și sigur o faceți, fie măcar din cauza prețurilor care explodează deja de mai bine d ...
-
Viitorul luminos: absența dezbaterii și a confesiunii
„Preocuparea pentru imagine - nota Ion Cristoiu într un text -, vizează în politica de azi preocuparea pentru impresia l ...
-
Europa unită de astăzi
Europa unită are realizări certe, precum pacificarea continentului, amplificarea circulației bunurilor și persoanelor, d ...
-
Caracatița Raed Arafat
Din nou scriu despre o întreagă încrengătură în epicentrul căreia se află Raed Arafat. Care nu este un oarecare. Am prez ...
-
Anunțul candidaturii lui Cozmin Gușă la Primăria Capitalei susținut de AUR se află prosperitatea bucureștenilor și consolidarea mișcării suveraniste în România
Anunțul momentului, făcut de consultantul politic Cozmin Gușă la Realitatea PLUS! Care este decizia care va schimba radi ...
-
Mai înțelege cineva ceva din politica americană?!
„Mai puțină lume știe că Chicago, Illinois, a fost orașul din SUA unde a luat ființă Partidul Comunist American (PCA), î ...
-
Românii au o existență parțială
Românii nu pot fi bănuiți de vreo parțialitate (atitudine părtinitoare) față de un alt neam, chiar dacă au trăit în vasa ...
-
Dacă Valentin Lazea ar fi fost sincer măcar cinci minute...
România performantă sau România păcălită? Vestea cea mare: am depășit Ungaria! Și totuși BNR ne spune să ne cârpim haine ...
-
Proiect de pace durabilă
Anulată de două războaie în curs, Ucraina și Gaza, și umbrită de conflicte potențiale, precum cel din jurul Taiwanului, ...