PPDD şi UNPR. Despre iluziile recent împărtăşite

Postat la: 26.04.2017 | Scris de: ZIUA NEWS

PPDD şi UNPR. Despre iluziile recent împărtăşite

Deşi am ales de luni bune să mă retrag din politică (în pofida unor oferte parlamentare tentante, pe care totuşi le-am refuzat fără să zăbovesc pe gânduri), gustul amar al prăbuşirii celor două proiecte de suflet la fundaţiile cărora am lucrat zi şi noapte - iniţial PPDD, respectiv noul UNPR (actualmente, aflat în pragul unei nedrepte extincţii) - încă persistă, ca o umbră a unor iluzii recent împărtăşite.

Da, mă refer la cele mai frumoase iluzii împărtăşite laolaltă cu numeroşii foşti camarazi din PPDD (actuali şi viitori prieteni), cărora le adresez, în special, acest editorial-mărturisire, în aceeaşi măsură în care îl dedic, totodată, şi zecilor de prieteni rămaşi, cu abnegaţie, pe baricadele din UNPR. Luni, am răspuns (finalmente) la insistenţele unui amic jurnalist şi am acordat un interviu pentru ZIUAnews. Inevitabil, discuţia a atins şi aspecte legate de controversata fuziune UNPR-PPDD, aşa că am ales să spulber unele „mistere" legate (ombilical) de acel episod. Motivul? Consider că, după retragerea din politică, am datoria morală de a face o serie de clarificări privitoare la activitatea mea din PPDD şi UNPR, clarificări adresate foştilor colegi de „arme".

Cei care mă cunosc cu adevărat ştiu că nu am precupeţit niciun efort în vederea construirii PPDD. Ani de zile am brăzdat ţara în lung şi-n lat, din filială în filială, făcând tot posibilul (din punct de vedere organizatoric) ca partidul să crească în teritoriu şi să devină o forţă parlamentară. Finalmente, eşecul proiectului PPDD a comportat o multitudine de cauze (nu este locul să le dezvoltăm pe toate, şi nici nu mai am stomacul necesar!), dar două sunt fundamentale.

În primul rând, structura bicefală a PPDD a reprezentat o gravă problemă structurală care nu a putut fi rezolvată niciodată, în pofida faptului că am tot lăsat de la mine, de dragul oamenilor din teritoriu şi al proiectului comun. Structura bicefală însemna că eu (conducerea de drept) mă ocupam de fortificarea şi de coordonarea organizaţiilor din teritoriu, în timp ce, de facto, conducerea centrală cădea sub jurisdicţia tandemului Dan Diaconescu-Diana Voiculescu. Am avut şi am o relaţie extrem de apropiată cu Dan Diaconescu - un om şi un prieten excepţional (să-l pui la rană, nu alta!) -, dar eu nu am avut nici cea mai mică idee despre jocurile pe care ei le făceau la centru. E adevărat: Dan Diaconescu a făcut totul pentru PPDD (doar îi purta numele!), dar, din nefericire, a fost nevoit să iasă din joc, iar partidul a rămas decapitat, deodată, pierzându-şi principalul vector de imagine.

În al doilea rând, intrarea lui Marian Vanghelie în tandreţuri cu Dan Diaconescu (Diana Voiculescu a fost cea care a susţinut, intens, acest „mariaj" politic) a reprezentat certificatul de deces al PPDD. Recent, Vanghelie a minţit cu neruşinare şi a susţinut, la o televiziune, că Gabriel Oprea şi-a bătut joc de Dan Diaconescu. Haideţi să fim serioşi! Nimeni nu şi-a bătut joc de Diaconescu mai mult decât Vanghelie! Am văzut cu ochii mei cum Vanghelie a căpuşat PPDD cu oameni de casă (ei au fost primii care au trădat!) şi cum a folosit partidul şi OTV pentru a se răfui cu Victor Ponta. Tot Vanghelie e cel care s-a opus, în 2013, parafării unei alianţe cu PSD şi Victor Ponta, fapt ce ar fi propulsat PPDD în arcul guvernamental. Cu alte cuvinte, îl loc să facă un salt spre Palatul Victoria, PPD a făcut un salt în gol, şi fără plasă de protecţie! Acelaşi Vanghelie a fost cel care l-a învrăjbit pe Dan Diaconescu împotriva lui Ponta, determinându-l să-l contracandideze, la Gorj, deşi eu m-am opus din răsputeri şi l-am sfătuit să nu intre într-o luptă pe care nu o putea câştiga. Am spus-o şi o repet: Marian Vanghelie este unul dintre principalii gropari ai PPDD!

Finalmente, în ceea ce priveşte fuziunea PPDD-UNPR - realizată sub mandatul preşedinţiei mele - precizez că Dan Diaconescu (aflat în detenţie) m-a încurajat să definitivez acest proiect, dar s-a aratăt surprins că eu nu câştigam nimic din asta. Şi, aşa cum s-a văzut, nici nu m-a interesat (şi nici nu am negociat) vreun câştig, fiindcă obiectivul meu a fost acela de a acorda o perspectivă oamenilor din teritoriu care lucraseră din plin la construcţia PPDD şi care meritau (şi încă merită, fiţi siguri!) un proiect politic serios şi viabil.

Ulterior, nemulţumită de structura duală a conducerii UNPR, am făcut pasul înapoi (decizie luată voluntar, la fel ca şi retragerea din politică!) din funcţia de co-preşedinte. Mă dumirisem deja de incovenientele structurii bicefale încă din perioada PPDD. La UNPR, m-am ocupat tot de organizarea filialelor, în condiţiile în care Gabriel Oprea (înconjurat de aplaudacii de partid) nu era deloc interesat de teritoriu, ci doar de puterea centrală. Deşi are numeroase defecte, Gabriel Oprea are, totuşi, o mare calitate: are grijă de oamenii din echipa lui şi face totul ca să le fie bine. Eu mă retrăsesem din viaţa de partid cu mult timp înaintea obliterării lui Oprea, iar ieşirea lui din joc a reprezentat marasmul total al UNPR. În fine. Ar mai fi foarte multe lucruri de spus, dar toate la timpul lor!

Simona Man

loading...
PUTETI CITI SI...