Poliția politică a lui Victor Ponta

În 2013, prim-ministru fiind și președinte al PSD, un om politic pe cai foarte mari, Victor Ponta și-a creat o poliție politică proprie. Cu acordul și cu sprijinul sistemului, condus la acea dată de Traian Băsescu. Parte a înțelegerii cu acesta rămasă în istoria recentă sub numele de „Pactul de coabitare". Instrumentul de luptă a fost disimulat în interiorul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Împănată cu ofițeri SRI.

Să ne amintim contextul. În 2013, Ponta decisese să-l înlăture discret pe partenerul său Crin Antonescu din competiția prezidențială. Avea în acest sens susținerea deplină a lui George Maior și Gabriel Oprea, persoane apropiate, cu care se înrudise religios, beneficia și de concursul generalului Florian Coldea și de o înțelegere în acest sens cu președintele de atunci, Traian Băsescu. Înțelegere perfectată formal sub forma „Pactului de coabitare", care a stat la baza algoritmului de la conducerea Parchetelor. Tiberiu Nițu, adus de Victor Ponta, a devenit procuror general iar, la schimb, Victor Ponta, care preluase și interimatul Justiției de la PNL, după ce i-a făcut vânt Monei Pivniceru, a propus-o pe Laura Codruța Kovesi șefă la DNA. Ce mai lipsea acum era o poliție secretă proprie. Dar cum să o facă fără a călca în picioare autoritatea încă de nezdruncinat a lui Traian Băsescu?

Ei bine, în timp ce Victor Ponta, om format de sistem și propulsat de sistem proclama „dreptatea până la capăt", angajându-se în fața electoratului propriu, dar și a electoratului PNL, că va lupta împotriva mizeriilor create de sistemul ticălos conceput de Traian Băsescu, el transpira de zor, cu sprijinul celor enunțați mai sus, pentru a-și construi propriul sistem represiv. Prin care să-și urmărească, să-și hăituiască și să-și distrugă adversarii politici și, la nevoie, să șantajeze și să-și identifice aliați în taberele politice concurente. Oficial, această structură asupra căreia m-am mai oprit de câteva ori, s-a denumit Grupul Interministerial Strategic, care funcționează și în prezent pe lângă Guvernul României și care include colective mixte, adunate practic din toate structurile serviciilor de informații din România, structură nășită și coordonată de Gabriel Oprea, care, după preluare președinției de către Ponta, urma să devină directorul Serviciului Român de Informații, Maior la rândul său fiind recompensat cu poziția de prim-ministru.

În această săptămână, în fine, printr-un comunicat oficial, Federația Sindicatelor din Finanțe dezvăluie dedesubturile unei operațiuni din 2013, pe cât de tenebroase, pe atât de periculoase pentru statul român. În 2013, grupul de interese condus de Victor Ponta a decis să-și creeze propriile batalioane de asalt, de control, de teroare și de șantaj, aparent sub forma reorganizării Agenției Naționale de Administrație Fiscală. Adică ANAF. Având la bază un protocol de colaborare, pe care tocmai l-a recunoscut azi, între SRI și ANAF, care a prevăzut înființarea unor colective mixte alcătuite din procurori, ofițeri SRI și inspectori ANAF. Aparent, pentru a se întări astfel pe cale unui schimb eficient de informații, lupta împotriva evaziunii fiscale. Adică a marii corupții din domeniu. În acest scop, Ponta a desemnat un ofițer acoperit în persoana lui Gelu Diaconu, pe care l-a numit șef al acestei structuri, care în scurt timp a înglobat nu mai puțin de 250 de ofițeri SRI. Transformați cu acte în regulă în inspectori ANAF, veniți în instituție cu sarcini precise, trasate de Florian Coldea, fiecare dintre aceștia având ținte în persoana unor oameni politici sau oameni de afaceri și a unor societăți comerciale. Câți vor vorbi oare, dintre oamenii de afaceri șantajați în acea perioadă și aduși la mâna lui Victor Ponta? Azi dimineață, cu obținuitul său tupeu, Victor Ponta a susținut că obiectivul a fost perfect legitim, de luptă împotriva marilor fraude, contrar acuzațiilor pe care tocmai i le-a adus Federația Sindicatelor din Finanțe. Gelu Diaconu, instalat la vârful acestei structuri, fusese „școlit" în Vest, în Belgia, în perioada comunistă, după care, în anii '84-'90 fusese parcat la Vaslui, într-o poziție constant utilizată de Securitate, ca președinte al uniunii județene al cooperativelor de consum. După ce și-a instalat omul în funcție, ANAF a fost reorganizat din temelii pentru a corespunde noilor exigențe. În esență, nu mai puțin de 1950 de inspectori au fost dați afară din Direcția de antifraudă fiscală și a fost desființată Autoritatea Națională a Vămilor. Consecința a fost distrugerea arhivelor acestora, vizând activitatea tuturor duty-free-urilor din România din perioada în care noua stea a antifraudei, Gelu Diaconu, le coordonase. A fost desființată Garda Fiscală, evident având drept consecință distrugerea bogatei arhive a acesteia vizând produse accizabile - tutun, alcool și petrol.

În scurt timp, această infernală mașinărie s-a pus pe treabă. Mii de oameni de afaceri, care susțineau alte partide politice decât PSD sau chiar susținători ai PSD, care nu erau pe placlul lui Ponta și trebuiau aduși urgent la ascultare, și-au văzut afacerile periclitate și libertatea în mare pericol. Instrumentul creat de Ponta și condus de Gelu Diaconu funcționa implacabil. Blestematele protocoale, în epicentrul cărora se găsea Serviciul Român de Informații, erau rele atunci când erau utilizate de adversarii sau concurenții politici ai lui Victor Ponta, dar bune atunci când erau aplicate în interesul exclusiv al grupului său de interese. Cea mai simplă dovadă a faptului că am avut de-a face cu un instrument în esența lui politic, de poliție și de represiune politică, este faptul că, în perioada respectivă, nici corupția nici evaziunea fiscală nu au fost diminuate. Dimpotrivă. În timp ce noul ANAF, în complicitate cu SRI și cu o mână de procurori închideau afaceri și aruncau oameni după gratii, alte afaceri de tip evazionist prosperau, beneficiind de umbrela de protecție a noii poliții politice.

Rămân fără răspuns, cel puțin pentru moment, trei întrebări. 1). În ce măsură au fost implicate fostul PNL sau persoane din conducerea fostului PNL în această operațiune criminală marca Victor Ponta; 2). Cu ce intensitate s-a exercitat teroarea la nivelul ANAF, astfel încât abia acum, după atâta timp, Federația Sindicatelor din Finanțe sesizează opinia publică asupra celor întâmplate cu subiect și predicat. 3). Cât de hotărât este Liviu Dragnea de a merge, cum spune, cu dreptatea până la capăt și de a demantela întreaga urzeală țesută începând din 2013 de Victor Ponta? Firește, în măsura în care nu a fost și el parte a aceste operațiuni.

Sorin Rosca Stanescu