PNL se face tot mai mic

Partidul Național Liberal a luat trei decizii cardinale. Prima este de bun augur. Să organizeze alegeri democratice de jos în sus. Următoarele două sunt nefaste. Liberalii susțin și în continuare prezumția de vinovăție. Și s-au angajat să defileze, în alegerile prezidențiale, cu domnul Klaus Iohannis pe post de stindard. Sunt toate șansele ca, în opoziție fiind, în loc să crească, Partidul Național Liberal să se facă și mai mic.

Pentru un partid care se vrea cât de cât democratic, legitimarea conducătorilor prin luptă politică internă și alegeri democratice de jos în sus este vitală. Nu însă și suficientă. PNL a avut foarte mult de pierdut, în ultimii ani, prin faptul că a fost condus discreționar. Exclusiv de la centru. S-a ajuns în situația în care, rând pe rând, șefii organizațiilor județene erau parașutați de la București, criteriul fiind apartenența la grupul de putere dominant. Aceștia erau impuși în plan local, făceau vraiște organizațiile încercând să își impună propriul stil și, în scurt timp, erau schimbați din funcție de noua direcție a curentului de la București. Lipsa de credibilitate a liderilor județeni reverbera atât pe orizontală - aceștia având tendința de a numi, în funcțiile subordonate, mai degrabă yesmeni decât persoane cu autoritate reală -, cât și pe verticală. Neavând o bază reală care să îi susțină și să le confere autoritate, acești lideri județeni erau și sunt la rândul lor lipsiți de forța necesară pentru a impune schimbări atunci când ele sunt necesare. Efectul pervers al tentativei de unificare a dreptei printr-o chinuitoare fuziune între PNL și PDL a fost că partidul rezultat și-a pierdut aproape întreaga substanță liberală și aproape întreaga substanță națională care caracterizase, în trecut, partidul istoric. Pe măsura abandonării valorile liberale și naționale, plaja electorală a noului PNL, în loc să se lărgească, s-a îngustat periculos. Ceea ce s-a văzut foarte bine atât la alegerile locale, cât și la cele parlamentare.

Al doilea efect pervers a fost generat de opțiunea pentru Klaus Iohannis ca președinte PNL și, puțin mai târziu, în noua calitate a acestuia de candidat la cea mai înaltă funcție a țării și apoi de președinte. A fost o alegere oarecum forțată. Prin faptul că domnul Crin Antonescu, unanim recunoscut drept cea mai puternică personalitate liberală și drept candidat firesc la președinție, și-a abandonat pe neașteptate proiectele, tăind cu o mână sinucigașă, nu se știe încă de ce, toate punțile care îl legau de epicentrul liberal. În aceste condiții, liberalii au recurs la o marfă de import. În persoana domnului Klaus Iohannis. Acesta nu a fost și nu este legat de liberali altfel decât din interes. Și nici nu a fost susținut de întreg electoratul liberal în calitatea sa efemeră de președinte al partidului sau în noua sa calitate, mai puțin efemeră, de președinte al României. Neînțelegând ce înseamnă spiritul liberal și nereușind să asimilize, să înțeleagă și să promoveze spiritul național, domnul Klaus Iohannis a contribuit și contribuie major la irosirea energiilor acestui partid și la abandonarea energiilor potențiale existente în electoratul de dreapta. Din motivele pe care le-am expus succint mai sus, decizia de a-și lega viitorul, în mod ferm, de Klaus Iohannis cu un an și jumătate înainte de momentul alegerilor prezidențiale este total greșită. Și se va dovedi a fi una dintre erorile fatale ale PNL. Efectul va fi același chiar dacă opțiunea pentru o ierarhizare valorică bazată pe competiție și pe o luptă electorală de jos în sus este, în principiu, pozitivă și chiar dacă PNL va realiza ceea ce și-a propus și nu va recurge, din nou, la o pantomimă.

Faptul că PSD se va eroda la guvernare nu înseamnă nicidecum că domnul Klaus Iohannis se va bucura, în viitor, de o popularitate sporită. Nu este deloc obligatoriu ca acest candidat, dinainte anunțat, al PNL să dobândească mai multă credibilitate într-un raport invers cu decredibilizarea PSD. Este necesară o scurtă paranteză. Atât Klaus Iohannis, cât și PNL susțin necesitatea unui al doilea mandat prezidențial. Pentru continuitate. Dar nici Klaus Iohannis și nici PNL nu pot răspunde la întrebarea simplă, cât se poate de omenească, de legitimă, legată de unul sau mai multe proietce de țară începute de actualul președinte și care nu poate sau nu pot fi finalizate decât cu condiția unui al doilea mandat. Chiar așa: dincolo de clamarea obsedantă a temelor statului de drept și luptei anticorupție, prost înțelese și total neconvingătoare pentru un electorat sătul până peste cap de acești termeni, ce proiect de țară are acest președinte și ce proiect de țară are acest partid care îl susține? Este exclus ca PNL și Klaus Iohannis să câștige, în viitor, doar manifestându-se contra PSD și doar acuzând acest partid că atacă statul de drept și îi protejează pe corupți. Ori, în absența unor proiecte cât de cât palpabile, morișca liberală, la fel că și morișca prezidențială, se va învârti în gol fără a produce efecte benefice în plan electoral.

O manieră inteligentă de a-și proiecta viitorul din perspectiva alegerilor prezidențiale ar fi obligat acest partid la o atitudine rezervată, care să îi permită, mai târziu, asumarea oricărei opțiuni, inclusiv cea vizând realegerea lui Kalus Iohannis. Dar nici așa degringolada liberală nu poate fi oprită. S-a putut observa cu ochiul liber că permanenta clamare a unui stat de drept prost înțeles și prost definit și a unei lupte anticorupție care s-a dovedit mai degrabă o bătălie a instituțiilor nedemocaratice în sensul piratarii, confiscării și substituirii instituțiilor democratice nu conving populația, nici măcar electoratul liberal, și nu pot aduce sub nicio formă o simpatie mai mare pentru PNL. Faptul că liberalii au adopatat un regulament intern non-liberal, care, între altele, proclamă prezumția de vinovăție, nu face decât să îi îndepărteze pe susținătorii acestui partid și să blocheze atragerea de noi adepți. Și din această perspectivă, PNL comite o greșeală fatală, repetând papagalicește și consacrând prin statut termeni pe care domnul Klaus Iohannis s-a dovedit incapabil să îi înțeleagă.

Aruncarea peste bord a valorilor liberale nu se circumscrie doar asumării greșite a unor valori trunchiate, cum sunt statul de drept sau lupta anticorupție, ci se generalizează asupra a tot ceea ce înseamnă valorile statului liberal. Rând pe rând, PNL a renunțat la toate aceste valori, iar simpla repetare a ideii că este un partid de dreapta este departe de a umple vreodată acest vid. Cât privește valorile naționale, trebuie spus că, stând în trena lui Klaus Iohannis, PNL defilează în direcția statului global, condus hegemonic, în Europa, de axa Berlin-Paris, și refuză cu obstinație să își asume valorile statului națiune. Interesul național este doar enunțat de către PNL, dar nu și asumat sau practicat. Din toate motivele arătate mai sus, cărora li se pot adăuga multe altele, pot să trag, cu conștiința împăcată, concluzia că PNL se face tot mai mic. O evoluție în sens contrar nu este posibilă nici măcar în circumstanța în care viitorul președinte, care va fi ales destul de târziu, în luna iulie, și care va pecetlui fuziunea dintre două formațiuni din ce în ce mai mici, va da, în fine, un semnal de rezervă față de Klaus Iohannis și de reevaluare a ceea ce înseamnă liberalism și interes național. Pentru că ,până atunci, pentru cel puțin un ciclu electoral, totul va fi stricat.

Sorin Rosca Stanescu