Încrederea în candidat

Sociologul Mirel Palada, pornind de la rezultatele unei cercetări de piață, insistă asupra importanței uriașe a coeficientului de încredere în candidat. Pe bună dreptate. În același timp, el face o comparație, din această perspectivă, a șanselor pe care le-ar avea Liviu Dragnea și Klaus Iohannis, dacă astăzi ar avea loc alegeri prezidențiale. Sper că prognoza sa este pur teoretică. Un simplu exercițiu de inteligență în materie sociologică.

Să încep cu sfârșitul. Începând din vara anului trecut, am lansat pe piață ipoteaz și, apoi, informația certă că președintele României Klaus Iohannis este în cărți, în cărțile Berlinului și ale Parisului, în primul rând, pentru ca la 1 decembrie 2019 să îi ia locul la președinția Consiliului European lui Donald Tusk. În acest sens, am prezentat toate argumentele care pledează în favoarea ocupării acestei poziții extrem de importante în arhitectura europeană de către un reprezentant al României. După ce de două ori succesiv, prima cea mai mare țară din fosta Europă de est a deținut această poziție. Dar lucrurile s-au schimbat.

În opinia mea, după examenul Ierusalim, zarurile nu mai cad în favoarea lui Klaus Iohannis. Iar România nu va mai beneficia de privilegiul de a avea un reprezentant la vârf în Consiliul Europei. Și asta se întâmplă chiar dacă, cel puțin formal, poziția adoptată de Klaus Iohannis în chestiunea declarării realizării suveranității Isaelului asupra Ierusalimului, prin mutarea acolo a unor ambasade, este nu numai împărtășită ci chiar susținută activ de liderii UE. Așa o fi, dar împotriva lui Iohannis acționează deja, discret și ferm, un curent care, mai devreme sau mai târziu, dar până în 2019 sigur, se va transforma în tăvălug. Klaus Iohannis nu numai că a jignit statul Irsael, dar i-a ofensat pe evrei într-un mod impardonabil prin modul în care s-a exprimat. Ori asta nu se iartă. Comunitățile de evrei, atât de mult încercate de-a lungul istoriei, și-au exersat și, a-și putea spune, desăvârșit reflexele de autoapărare. Iar cea mai bună apărare este atacul.

Klaus Iohannis, din prea mult zel în a servi Germania, și-a dezvăluit adevăratele sentimente față de evrei și, inevitabil, devine țintă. De altfel, cine a urmărit evenimentele în ultimele zile, a putut observa reacția promtă și dură a șefului comunităților evreiești din Europa, care s-a exprimat extrem de tranșant la adresa președintelui României. Prin urmare, este de așteptat să se pună în mișcare împotriva lui Ioahnnis puternicul lobby evreiesc din Europa, care în mod evident va fi susținut și de lobby-ul american. De aceea, am certitudinea că șansele președintelui României de-a deveni președintele Consiliului European sunt dramatic diminuate.

În aceste condiții, teoretic cel puțin, suntem obligați să luăm din nou în considerare o înscriere a lui Klaus Iohannis în cursa prezidențială pentru un al doilea mandat. Ceea ce, de altfel, a făcut și Mirel Palada. Sigur că, aparent, vor exista în al doilea tur de scrutin doi candidați, reprezentând unul actuala majoritate parlamentară, cel de-al doilea actuala opoziție. E logic să fie așa. Și, într-adevăr, dacă îl comparăm pe Klaus Iohannis cu Liviu Dragnea și dacă alegerile ar avea loc azi, nu e greu să constatăm că primul pleacă din start cu o favorabilitate de 30-35%, în timp ce al doilea se află mult sub acest procent și scade în continuare vertiginos. Aici intervine dramatic coeficientul de încredere. În timp ce Klaus Iohannis inspiră încredere în rândurile propriului electorat - e adevărat, un electorat nu foarte consistent și destul de eterogen - Liviu Dragnea nu prea mai inspiră încredere bazinului electoral al PSD. Cu alte cuvinte, cei care susțin PSD și vor susține și în continuare acest partid, sunt mai numeroși decât cei care îl susțin pe Dragnea. Iar această stare de lucruri contrazice în mod flagrant rezultatul ulltimului Congres Extraordinar PSD, care a întărit pozițiile lui Liviu Dragnea.

Numai că alegerile nu au loc azi. Și nici mâine. Ele vor avea loc abia spre sfârșitul lui 2019. Până atunci, se pot schimba multe. După ultimele derapaje grave făcute de Klaus Iohannis, mă îndoiesc sincer că acesta va mai candida, chiar și în ipoteza în care nu va avea asigurat un loc de muncă confortabil la UE. Dacă lucrurile evoluează în direcția în care au pornit-o, vom constata cum Klaus Iohannis, în loc să câștige electorat, va pierde. Deja în acest moment pot garanta că numai o parte din electoratul tradițional al PNL îl va mai vota. Să nu uităm că electoratul liberal este animat de sentimente naționale și condensat în jurul ideii de susținere a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, mesajele lui Iohanis sunt în mod constant contrare acestor idealuri. O realitate care nu era la fel de clar percepută atunci când același Klaus Iohannis, îmbrăcat însă în blană de oaie, a candidat pentru primul său mandat. Dreapta politică pe care ar reprezenta-o, în principiu, Iohannis, în loc să se coaguleze, este mai fărâmițată decât oricând. Nici măcar în interiorul PNL fuziunea nu a determinat o strângere a rândurilor. Acolo Ludovic Orban merge pe o sârmă extrem de subțire. Și oricând este posibilă secționarea ei, moment în care la conducere ar veni în mod logic un fost pedelist. Și atunci, instantaneu, grupuri masive de foști liberali se vor deplasa spre ALDE.

Dincolo, în stânga și centrul-stânga al spectrului politic, nu se prefigurează decât cel mult doi posibili candidați. Unul sigur, care este Călin Popescu Tăriceanu, în plină ascensiune sub aspectul credibilității, dar și susținut de un partid din ce în ce mai consistent, și celălalt, un candidat nesigur. Fără a intra în detalii, conjunctura face ca să nu fie deloc certă candidatura lui Liviu Dragnea. Deci în dreptul PSD trebuie să punem pe moment un X. Dar, indiferent cine a va fi, va beneficia de o susținere consistentă. Indiferent cine va fi acel X, va intra în turul doi. În schimb, nu există nicio certitudine că unul dintre numeroșii candidați ai dreptei, care în primul tur vor fragmenta dramatic electoratul, va ajunge în turul doi.

Este posibil ca măsurătorile socilogice și analizele strategilor politici să conducă către această concluzie cândva, în vara anului viitor. Și, dacă așa vor sta lucrurile, atunci Klaus Iohannis, pentru a nu se face de râs, va refuza să se înscrie în cursă. Sau se va înscrie, dar nu va trece de primul tur. În această ipoteză, vom vedea în turul doi o confruntare interesantă între doi reprezentanți ai actualei majorități, dintre care doar unul este pentru moment sigur. Călin Popescu Tăriceanu. Care, deși în alianță cu un partid socialist și susținând un program socialist de guvernare, mizează pe un electorat de centru dreapta și ar atrage din ce în ce mai puternic, ca un magnet, segmente ale bazinului PNL.

Sorin Rosca Stanescu