Moțiunea, circ pe toată linia

Ludovic Orban a reușit să atingă numărul magic. Chiar l-a depășit. Cu acest număr de 237 în loc de 233, Guvernul cade. Atâta doar că încă nu s-a votat. Iar la vot, cine știe? Și a început dansul în Parlament. Ieri, la ceas de seară. Din orice direcție am privi și înspre orice direcție, nu vedem decât un circ total.

Este în afara oricărui dubiu că, după ce au strâns pe o ciornă de numai șapte pagini, intitulată „Moțiune de cenzură", un număr de 237 de semnături, care depășește cu patru numărul majorității absolute, liberalii puteau aștepta pentru a depune în cursul acestei dimineți acest document la Birourile Permanente. Dar nu au mai avut răbdare. Au depus moțiunea ieri seară. S-au precipitat. Poate că s-au temut ca unii semnatari să nu se răzgândească. Și au comis-o. Iar PSD a agățat ocazia din zbor.

PSD s-a mișcat incredibil de repede pentru un partid rămas singur de-o parte a baricadei și pus la stâlpul infamiei în Parlament. A convocat intantaneu Birourile Permanente. Pentru a lua act de moțiune. Și pentru a stabili calendarul. Care este șpilul? Șpilul este că, mișcându-se repede, PSD poate impune în termeni constituționali ca votul să aibă loc sâmbătă. La sfârșitul săptămânii. Așa cum nu s-a mai întâmplat niciodată. Într-o zi în care parlamentarii sunt în teritoriu. În familie. Sau la chermeze. Și niciodată în sediul Legislativului. Este evident. PSD a sesizat o greșeală a liberalilor și a dorit să o exploateze. Intenția de a fixa sâmbătă momentul votării moțiunii are drept obectiv mărirea numărului de absenți. PSD nu-și poate obliga parlamentarii - și nici nu va încerca - în sensul de a-i duce forțat în Parlament. Ca să treacă moțiunea, nu este necesar votul lor. În schimb, minimum 233 de senatori și deputați dintre cei 237 de semnatari ai moțiunii trebuie în mod obligatoriu să fie prezenți. Și mai mult decât atât. Ei trebuie să nu se răzgândească. Și să voteze ceea ce au semnat. Dar cum să strângi atâta amar de parlamentari într-o zi de sâmbătă?

Se întâmplă frecvent ca soarta unui război să depindă de o mică bătălie, iscată din senin, te miri unde, pe ce coclauri. La fel se întâmplă acum în Parlamentul României. În definitiv, urmează trei alegeri cardinale, care vor defini politic un ciclu de cinci ani. Iar soarta acestor alegeri poate depinde într-o măsură decisivă, de acest examen al moțiunii de cenzură pentru care PNL s-a opintit atât de mult. La rândul ei, moțiunea de cenzură, un demers important, care nu a fost încununat de succes decât de două ori din zeci de încercări efectuate în ultimii 30 de ani, este condiția sine qua non a întoarcerii acelor de ceasornic în favoarea acualei opoziții. De partea căreia, cel puțin aparent, au trecut toți. Și iată că întreagă această operație, extrem de dificilă, complicată, cu consecințe uriașe asupra situației politice, atârnă de un fleac. Dacă PSD va reuși sau nu să impună pentru votul decisiv ziua de sâmbătă.

La prima încercare, PSD a fost lăsat în offsaid. La Birourile Permanente nu s-au prezentat decât două persoane, pe post de observatori. Și au observat cu atenție ușa. Văzând că pe ea nu intră niciun reprezentant al opoziției, au răsuflat ușurați. Aseară. Și s-au aplaudat singuri. Nu s-a putut lua nicio decizie. Dar mai e și ziua de azi. Adică chiar această dimineață. Când, din nou, PSD va încerca. Și când e mai greu de explicat de ce reprezentanții întregii opoziții din Birourile Permanente pun coada între picioare și se fac nevăzuți. În definitiv, e o dimineață a unei zile de lucru în Parlamentul României. Dacă nu se prezintă, PSD îi acuză de lașitate. Sau de manevre murdare. Dacă se prezintă, există toate șansele ca moțiunea de cenzură să fie citit sâmbătă. Iar sâmbătă nu e bine. Pentru unii. Și e foarte bine pentru alții. Am văzut de ce. Și astfel, iată, soarta unui război, care durează deja de trei ani și în care am văzut foarte multe moțiuni de cenzură ratate, depinde în bună măsură, poate chiar decisivă, de ceea ce se va întâmpla chiar acum.

Dacă se fixează ziua și dacă toate partidele, altele decât PSD, trec cu bine acest hop și rămân așa prinse în horă, rămâne de văzut dacă până la urmă, cum am mai spus de câteva ori, parlamentarii vor vota ceea ce au semnat. Fie sâmbătă, când e mai greu, fie săptămâna viitoare, luni sau marți, când e mai ușor.

Și îmi iau această rezervă, pentru că liberalii au scos din dulapul cu surprize, prin vocea autorizată a lui Rareș Bogdan, o sperietoare. Sperietoarea anticipatelor. Cu alte cuvinte, dacă Guvernul pică prin moțiune, PNL, cu sprijinul lui Klaus Iohannis, este gata să se opintească și, după ce a reușit să ia taurul de coarne, să-l dea de tot peste cap. Forțând Parlamentul, majoritatea acestuia, să opteze pentru alegeri anticipate. Desigur, la capătul unui circ politic, care ar putea dura vreo două luni. Și după ce cei mai mulți dintre parlamentari, adică jumătate plus unu dintre cei care vor fi prezenți - aici nu mai operează majoritatea absolută, ci majoritatea simplă - vor decide să se sacrifice pentru țară. Într-un ritual de sinucidere colectivă. Foțarea anticipatelor înseamnă ca două guverne consecutive, cu doi candidați de premieri nominalizați de Klaus Iohannis, să cadă la vot. După care Parlamentul se autodizolvă. Deci toți senatorii și deputații pe care îi avem își pierd mandatele. Înainte de termen. Ratează un an de carieră parlamentară și în întregime pensia suplimentară pe care, dacă mandatul ar fi fost întreg, ar fi putut-o primi cât timp trăiau. Sub formă de rentă viageră. Să o vedem și pe asta!

Și să o vedem și pe ailaltă. Să vedem cum, din ingrediente relativ incompatbile, se leagă aluatul și crește cozonacul. Sau cum aluatul se face maioneză și se taie. Va fi o experieță absolut terifiantă să vedem cu funcționează un guvern PNL-USR-UDMR-Pro România-ALDE-PMP, beneficiar al susținerii altor minoritari decât cei maghiari. Cum va fi scos acest guvern în larg și cum va pluti el, fără să ia apă.

Sorin Rosca Stanescu