Listele negre ale statului paralel

Curg informațiile referitoare la listele negre. Inițial, s-a știut că ele sunt făcute de procurorii DNA. De procurorii din republica procurorilor. Ulterior, s-a aflat că listele negre cu politicieni care urmau să fie executați se făceau de către tandemul Maior-Coldea. De la SRI. Azi aflăm că cel puțin o parte din listele negre erau făcute la PSD. Și oare ce vom afla mâine?

În toți acești ani în care o inchiziție a electrocutat România, distrugând oameni politici, oameni de afaceri, capital românesc și, înainte de toate, distrugând destine, noi ne-am închipuit că Traian Băsescu este cauza tuturor relelor. Că el a creat acest infernal mecanism, prin care drepturile și libertățile fundamentale ale omului au devenit simplă istorie. Fără îndoială că cel care a avut două mandate de președinte al României a jucat un rol esențial în crearea statului paralel. Un stat paralel dominat de republica procurorilor. Și, la fel, nu există niciun fel de îndoială că mult timp a fost principalul profitor al acestui uriaș mecanism de represiune. Dar de la Băsescu realitatea este că firele duc mai departe. Unele către profunzimea societății românești, altele afară. În străinătate.

Destul de târziu, pentru mulți prea târziu, au venit dezvăluirile. Am aflat astfel că nu a existat un singur centru al puterii diabolice pe care o numim statul paralel. Au fost mai multe. Aflăm în fiecare zi noi detalii despre ceea ce făceau din această perspectivă șeful Serviciului Român de Informații, George Maior și directorul operativ al instituției, generalul Florian Coldea. Operațiunile puse la cale de cei doi și executate la nivel central și local de rețeaua acestui serviciu public, executau, este adevărat, întocmai și la timp dispozițiile date de Traian Băsescu. Dar nu numai. Acești doi actori importanți ai României ultimilor ani aveau și propria lor agendă. Fiecare urmărindu-și cu cinism propriile interese. Coldea având ca obiectiv puterea supremă invizibilă, iar George Maior dorința de-a dreptul patologică de a ajunge fie președintele României, fie prim-ministru.

Desigur, dreptul forței, care a îngenucheat forța dreptului, trebuia pus în operă de către singura instituție care, constituțional, putea acționa la lumină. Instituția procurorilor. Care și-a creat în acest fel propria republică.

Dar nu a fost suficient. Acest braț înarmat al noii securități, al noii poliții politice, trebuia finalizat cumva. Și, astfel, a fost necesar ca Justiția, adică judecătorii să fie prinși la rândul lor în rețea. Devenind câmp tactic.

După modelul lui Traian Băsescu, toți ceilalți, sereiști de la nivel central și local, procurori din marile parchete, dar și procurori mai mărunți, locali, judecători ai Înaltei Curți sau ai curților de apel, dar chiar și judecători din judecătorii, odată înrolați în acest front al noii inchiziții, au servit nu numai interesele comanditarului, ci și propriile lor interese. În acest fel, unii au acumulat mai multă putere, alții, în mod direct sau prin interpuși, mai multă avere și, evident, sunt destul de mulți dintre cei care au ales pur și simplu să trăiască mai bine și să-și satisfacă zi după zi cele mai nebunești plăceri.

Ne-am imaginat mult timp că aici se închide cercul. Că suntem pur și simplu o societate bolnavă, tolerată de comunitatea internațională, de partenerii noștri euroatlantici, atâta timp cât, din punct de vedere politic, economic și militar le dovedeam loialitatea. Lucrurile nu au stat tocmai așa.

Din ce în ce mai multe informații sub forma unor dezvăluiri, mărturii și chiar documente demonstrează că România a fost transformată într-un laborator al unor experimente. O mică și necesară paranteză. Să ne amintim de experimentul Pitești. Sub ocupație sovietică fiind, România a experimentat în lagărul penitenciar de la Pitești ceea ce nici măcar Stalin nu îndrăznise să facă în imperiul său. La Pitești, o parte dintre deținuți au fost obligați să se transforme în torționarii și călăii celorlalți deținuți. Modelul era luat cumva de la Auschwitz, unde fuseseră aplicate metode asemănătoare. Lucrurile s-au aflat în legătură cu mizeria de la Pitești abia după ce oficiali sovieticii au plecat cu arme și bagaje.

De această dată întreaga Românie a fost supusă unui experiment tip Pitești. Prin care s-a urmărit același lucru, dar la o scală generalizată. Distrugerea fibrei naționale. În ce scop? În scopul transformării României într-o colonie numai bună de jefuit.

Obiectivul a fost realizat. Au plecat oameni. Milioane și milioane. A fost cel mai mare exod de populație din istorie, fără ca respectiva populație să fi fost confruntată cu un război sau cu un cataclism natural. După oameni, au plecat pădurile. Petrolul și gazele naturale. Apele minerale. Urmează cuprul și aurul.

Al doilea om din stat, domnul Călin Popescu Tăriceanu, a tras un ultim semnal de alarmă și a pus o întrebare cutremurătoare. Dacă este adevărat că agenți ai unui stat străin au avut birou în sediul central al Direcției Naționale Anticorupție. La această întrebare crucială nimeni nu a dat încă un răspuns. La rândul său, Sebastian Ghiță, necontrazis de nimeni, relatează cum săptămânal, timp ce mai mulți ani de zile, participa la întâlniri în care, alături de Laura Codruța Kovesi, Florian Coldea și George Maior, era în mod frecvent prezent și șeful antenei CIA din România.

Și fiindcă am făcut paralela cu fenomenul Pitești, să mai facem încă un recurs la istorie. După invadarea României de către trupele sovietice eliberatoare, timp de mai mulți ani, în instituțiile administrației publice centrale aveau birouri și lucrau consilieri sovietici. Aceștia și-au făcut cum nu se poate mai bine treaba. Concretizată între altele în zeci de sovromuri, așa zise societăți comerciale mixte, de unde plecau spre inima Uniunii Sovietice, înșirate una după alta, sute și sute de garnituri de tren încărcate până la refuz. Dar acolo vorbeam totuși de reparații de război.

O fi fost România, și noi nu am știut, în stare de război cu Europa Occidentală și cu Statele Unite ale Americii? De ce trebuie să plătim astăzi atât de scump pur și simplu pentru că istoria și trădarea Europei ne-a ținut timp de decenii sub ocupație rusească și, apoi, în sfera de influență a Moscovei? De ce acum, la fel ca și atunci, o întreagă generație este sacrificată și de ce, din nou, fibra națională e sfâșiată?
De vreme ce despre statul paralel se vorbește la fel de insistent pe celălalt mal al Atlanticului, rezultă că, într-un fel sau altul, acest stat paralel este de import. Și am face o mare greșeală să ne imaginăm că responsabilii acestui mecanism profund antidemocratic trebuiesc identificați doar în România. Să așteptăm următoarele dezvăluiri.

Sorin Rosca Stanescu