Iohannis, tentativă de revenire?

La o zi după ce a fost aspru admonestat la Țebea, președintele Klaus Iohannis își revizuieste politica privind guvernul care va rezulta după alegerile legislative. La ebea, președintele a fost acuzat violent că duce o politică antinațională. La pachet cu premierul Dacian Cioloș. Iar astăzi, într-o revenire, după părerea mea spectaculoasă, domnul Klaus Iohannis încearcă să recâștige terenul pe care tot el l-a pierdut în întreaga perioadă în care s-a discutat intens despre menținerea lui Cioloș, după alegeri, la Palatul Victoria. Asistăm oare la o tentativă de revenire în forță a lui Iohannis?

Sub guvernarea Ciolos, fără ca România să fi beneficiat practic de un slat spectaculos al investițiilor străine, ponderea acestora, în totalul de investiții, a crescut, ajungând, după părerea unor analiști, la 80%. Acest procent, umilitor pentru ceea ce înseamnă capitalism autohton, este consecința loviturilor sistematice pe care le-au primit oamenii de afaceri români, în special cei din ignorata clasă de mijloc. Loviturile au fost de tip guvernamental, prin măsurile greșite adoptate de Executiv, de tip legislativ, noile norme fiind promovate tot de Executiv, dar și de natură penală, prin direcționarea artileriei grea a parchetelor împotriva oamenilor de afaceri români. A crescut sistematic și masa de lemn obținută prin sacrificarea fondurilor forestiere în beneficiul unor firme străine, a crescut, de asemenea, numărul de hecatre de pădure achiziționate tot de către societățile străine și, în același sens, cu destinație tot externă, pământul arabil înstrăinat.

Politica antinațională a Guvernului Cioloș devine cu atât mai evidentă cu cât analizăm situația dezastruoasă din agricultură, în special la capitolele irigații și subvenții pentru fermieri versus banii absorbiți de la Uniunea Europeană. Absorbția, care și așa era scăzută sub guvernele Ponta și, mai ales, Mihai Răzvan Ungureanu și Boc, s-a prăbușit vertiginos în ultimul an. Și asta în timp ce, atenție, avem astăzi confirmarea, atât din surse oficiale de la Bruxelles, cât și din direcția Ministerului Agriculturii, că ceea ce România nu a accesat în materie agricolă, dar ar mai putea fi accesat s-a dus pe apa Sâmbetei. Fondurile sunt redirecționate pentru integrarea refugiaților care sosesc în număr din ce în ce mai mare în Europa, inclusiv în România, sub formă de cote. Chiar dacă așa ceva este strict interzis prin Articolul 4 al Constituției României. Din această perspectivă, planul miliardarului George Soros, prezentat Consilului Europei, conform căruia statele trebuie să investească circa 30 de miliarde de euro pentru absorbția refugiaților, se pare că a fost înghițit cu undiță cu tot. Și de unde să ia Uniunea Europeană această uriașă sumă? De la state, cum este România, ai căror conducători refuză să se bată pentru asimilarea fondurilor puse la dispoziție, făcând de fapt sluj în fața Germaniei, care dirijează această operațiune mortală la nivel continental.

Și fiindcă vorbim despre Germania, cea mai gravă acuzație adusă lui Cioloș este că ar fi omul lui Merkel, în timp ce echipa sa de așa-ziși tehnocrați este adusă la Palatul Victoria pe filiera Geroge Soros.  Această politică antinațională de care este, din ce în ce mai insistent, acuzat Dacian Cioloș îi este, evident, pusă în cârcă, aproape integral, lui Klaus Iohannis. Ceea ce mai rămâne urmează a fi decontat de PNL, care se distanțează mult prea târziu și mult prea anemic, prin ultimele depoziții ale Alinei Gorghiu, de un Executiv care își trage în jos toți asociații politici. 

În aceste condiții, promovarea de către consilierul prezidențial pentru politică interne a ideii unui guvern de uniune națională condus eventual de un tehnocrat care, ce să vezi, ar putea fi tocmai Dacian Cioloș a inflamat opinia publică, presa și clasa politică. Pentru că ce ar însemna o asemenea formulă adoptată la sfârșitul anului în curs? Nimic altceva decât batjocorirea întregului electorat chemat să voteze în cel mai important scrutin electoral din ultimii patru ani, după cel prezidențial, dar al cărui vot devine o batjocură și o inutilitate. Și asta pentru că guvernul care ar reieși ar fi făcut în altă parte, nu în România, și în urma unor negocieri pe sub masă, iar nu ca rezultat al exprimării opțiunilor politice de către cetățeni.

Ei bine, luni de zile, Klaus Iohannis a tăcut și nu a reacționat în niciun fel nici în raport cu ideea scandaloasă lansată de propriul său consilier și nici cu criticile, din ce în ce mai vehemente, lansate pe această temă împotriva sa. Și iată, în fine, astăzi, luni, 12 septembrie, Klaus Iohannis s-a pronunțat. Rezultă nu că nu ar fi împărtășit acest proiect al unui guvern făcut peste capul cetățenilor și al clasei politice, ci că se recunoaşte învins de către o opoziție din ce în ce mai puternică. Prin urmare, nu vom avea nici guvern de așa-ziși tehnocrați, nici un premier așa-zis tehocrat, nici guvern de uniune națională, ci pur și simplu un guvern politic, responsabil în fața alegătorilor, așa cum va rezulta el din alegeri. Cum nimeni nu va avea majoritate absolută, președintele se va vedea silit să investească, pentru formarea viitorului guvern, un reprezentant al partidului cu cel  mai bun punctaj. Cu atât mai mult cu cât acel partid se va grăbi să formeze, anterior consultărilor de la Cotroceni, o coaliție majoritară.  

A fost o bătaie pe muchie de cuțit, în toiul căreia s-a născut, din nimic, o forță politică extrem de dinamică, Partidul România Unită, s-a jucat un meci extrem de periculos pentru viitorul PSD între Dragnea și Ponta și a intervenit vijelios în luptă Direcția Națională Anticorupție. Apropo, sunt tot mai multe semnale externe, conform cărora SRI și DNA sunt acuzate că intervin brutal în lupta politică, subminând ceea ce a mai rămas din sistemul democratic. Cândva, toate aceste contestații vor exploda în obrazul celor două instituții, iar cel care va deconta factura va fi tot președintele Klaus Iohannis. 

 Asistăm cât de cât la semne că politica instituției prezidențiale s-ar putea îndrepta mai mult către propriii cetățeni și către interesul național decât s-a întâmplat în prima parte a mandatului. Dar aceste semne pot fi înșelătoare. Ele pot fi doar de circumstanță. Sau și mai grav, am putea asista la un scenariu extern de înfruntare între Statele Unite și Germania, care conduce Uniunea Europeană, în care România joacă rolul de minge de tenis. Ca să fac apel la sportul preferat al președintelui Klaus Iohannis în care mingea este trimisă de o parte și de alta a fileului. 

Sorin Rosca Stanescu