Iohannis si culisele demisiei lui Felix Banila, in oglinda cu scandalul Augustin Lazar

Săptămâna ce tocmai s-a încheiat ne-a adus o premieră în domeniul justiției : Președintele Klaus Iohannis a solicitat luni, în cadrul unei conferințe de presă, demisia domnului Felix Bănilă, Procuror Șef D.I.I.C.O.T..

După ce inițial a refuzat să-și dea demisia invocând faptul că activitatea D.I.I.C.O.T. nu se limitează doar la „Cazul Caracal", în urma consultărilor cu Ministrul Justiției și cu Procurorul General al României, miercuri, Felix Bănilă și-a anunțat demisia din funcția de Procuror Șef D.I.I.C.O.T. Solicitarea Președintelui României de a-și da demisia Procuror Șef D.I.I.C.O.T., fiind o premieră absolută, merită a fi analizată. Care sunt motivele pentru care domnul Klaus Iohannis a solicitat demisia lui Felix Bănilă?

A solicitat Președintele României demisia Procurorului Șef D.I.I.C.O.T. deoarece era nemulțumit de activitatea acestei unități de parchet sau această solicitare este pur și simplu o lovitură de imagine, lovitură dată în precampania electorală în care domnul Klaus Iohannis se află de cel puțin un an ? Răspunsul este, din păcate, pe cât de sec, pe atât de simplu : domnul Klaus Iohannis a fost preocupat exclusiv de dorința de a arăta electoratului că, pentru o scurtă perioadă de timp, este preocupat și de problemele reale cu care se confruntă poporul al cărui Președinte dorește să devină pentru a doua oară. Cu alte cuvinte, doar a punctat electoral.

Că este așa o dovedește, nu doar pasivitatea cu care a asistat la devoalarea abuzurilor unor procurori D.N.A., atât din cadrul Structurii Centrale, cât și din cadrul „unităților de elită" din Ploiești și Oradea, dar și „înverșunarea" cu care a girat activitatea Laurei Codruța Koveși, fostul Procuror Șef D.N.A., inclusiv după ce întreaga opinie publică a aflat despre sfaturile pe care le dădea celor din subordinea sa de a „decapa" până la Prim Ministrul de atunci al României, domnul Sorin Grindeanu. Nu poate fi uitat faptul că nici după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 358 pronunțată de către Curtea Constituțională a României la data de 30.05.2018, Președintele Klaus Iohannis a ales să o apere pe Laura Codruța Koveși încălcând Constituția României.

Deși textul art. 147 alin. 4 este cât se poate de clar : „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", Președintele Klaus Iohannis a ales să nu respecte cu celeritate Decizia C.C.R. care îi impunea să emită „de îndată" decretul de revocare a Procurorului Șef D.N.A., aducându-ne la cunoștință, cu o nonșalanță demnă de o cauză mai bună faptul că va citi decizia până o va înțelege ... O încălcare la fel de grosolană a Constituției a fost făcută de domnul Klaus Iohannis și în cazul fostului Procuror General al României, domnul Augustin Lazăr.

Și în acest caz Președintele României a refuzat să acționeze în litera și spiritul Constituției și a declarat ferm, la începutul anului 2019, faptul că nu va semna decretul de revocare a lui Augustin Lazăr din funcția de Procuror General : „Ministrul Justiției, neavând altă treabă de făcut, mi-a trimis încă o dată documentele de revocare ... Nu voi revoca pe Procurorul General Augustin Lazăr. Face o treabă foarte bună acolo. Sunt mulțumit".

Este greu de explicat din ce a derivat „mulțumirea" Președintelui Iohannis având în vedere faptul că Augustin Lazăr s-a prefăcut că nu observă abuzurile unor procurori D.N.A. și, mai mult, a fost „indicat" în cadrul multor articole din presă ca fiind vașnicul procuror comunist care a refuzat eliberarea condiționată a mai multor disidenți anticomuniști, printre care și Iulius Filip, pe vremea când era membru în Comisia de propuneri pentru liberări condiționate din cadrul Penitenciarului Aiud.

Pentru a nu părea „slab" în fața electoratului talibanizat, Președintele Klaus Iohannis a semnat decretul la data de 27.04.2019, doar după ce Augustin Lazăr a renunțat la ideea de a obține un nou mandat ca Procuror General, decizând să se pensioneze, din cauza dezvăluirilor „în cascadă" a deciziilor pe care le-a luat în calitate de membru în Comisia de propuneri pentru liberări condiționate din cadrul Penitenciarului Aiud.

Deși numeroși juriști, printre care și subsemnatul, am semnalat imediat după publicarea Deciziei C.C.R. în Monitorul Oficial faptul că domnul Klaus Iohannis trebuie să semneze „de îndată" și acest decret de revocare, Președintele României a ales să sfideze din nou Constituția și a semnat decretul de revocare cu o întârziere de aproape o jumătate de an, doar după ce Augustin Lazăr a înțeles că este obligat „să părăsească scena".

În mod evident, dacă Președintele Klaus Iohannis ar fi fost preocupat de normala funcționare a „instituțiilor de forță" și ar fi dorit recredibilizarea acestora, ar fi semnat „de îndată" decretele de revocare ale Laurei Codruța Koveși și Augustin Lazăr, respectând dispozițiile imperative ale art. 147 alin. 4 din Constituție.
Faptul că solicitarea de demisie adresată Procurorului Șef D.I.I.C.O.T. are doar iz electoral, este dovedit și de atitudinea pe care o are Președintele României acum, raportat la revocarea din funcția de Ministru al Justiției a doamnei Ana Birchall.

Astfel, deși avem o nouă Decizie a Curții Constituționale potrivit căreia Președintele României ar trebui să o revoce „de îndată" pe doamna Ana Birchall din funcția de Ministru al Justiției, domnul Klaus Iohannis acționează potrivit propriilor interese (personale) politice și nu a respectat, din nou, Constituția, permițându-i doamnei Ana Birchall să reprezinte România la Consiliul Justiției de Afaceri Interne (JAI), care se va desfășura în Luxemburg luna aceasta (7-8 octombrie 2019).

Argumentele menționate anterior sunt doar câteva din multele argumente care pot fi invocate în favoarea susținerii potrivit căreia, din păcate, Președintele Klaus Iohannis nu este preocupat de buna funcționare a instituțiilor de care depinde corecta funcționare a justiției, fiind preocupat doar de a puncta electoral, atunci când consideră necesar.

Constantin Florin Durgheu