Iohannis, încă o lovitură

După exemplul lui Traian Băsescu, Klaus Iohannis a suprapus un referendum, la fel de inspirat sau la fel de neinspirat, peste o rundă electorală. Și, la fel ca și Traian Băsescu, a câștigat. Pentru a doua oară, i-a ieșit și pasența cu votul din Diaspora. Care, din nou, a enervat lumea, ducând la urne electoratul intern. Acum încearcă a treia oară. După aceleași modele. Îi va ieși sau nu?

Românii spun că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Ar fi deci posibil ca a treia oară să se spargă. Dar nu este chiar așa. Merge. O societate fără o solidă cultură democratică poate fi dusă de nas. Mai ales când manipulatorii sunt experți în așa ceva. Prin urmare, cu o majoritate total anesteziată, care practic s-a predat, exceptând ALDE, unde nu prea contează decât Călin Popescu Tăriceanu, Klaus Iohannis are toate șansele să câștige detașat prezidențialele, mai ales dacă peste ele suprapune un referendum vizând modificarea Constituției în acord cu rezultatele votului referendumului consultativ. Și dacă se repetă balamucul din Diaspora. Cum s-ar putea opune PSD, care în prezent are picioare de lut?

Să o luăm pe rând. Să începem cu votul Diasporei, care de două ori a generat o emoție colectivă neluată în calcul de sociologi și de analiști și care tot de două ori l-a favorizat pe Klaus Iohannis. Este evident că, indiferent câte secții de votare s-ar face pe întreg mapamondul, asemenea incidente, cel mai grav fiind imposibilitatea unor români de peste hotare de a vota, se vor replica. Deci este necesar să fie utilizat un alt sistem de vot. Votul prin corespondență? Sau votul electronic? Votul prin corespondență a mai fost folosit la o rundă de alegeri. Atunci nu a avut succes. Au votat mult prea puțini români. Pentru că acest sistem necesita o înregistrare prealabilă a acestora în țările de reședință, precizarea domiciliului, precum și un timp de așteptare destul de mare pentru ca electorii să primească plicurile cu buletinele de vot care trebuiau completate. Nu a funcționat, fiindcă cei mai mulți dintre români nu au legalizată situația lor juridică în statele de reședință. Și muncesc la negru. O bună parte dintre ei se tem că, odată înregistrați, ar putea fi într-o bună zi impozitați în țară. Deci soluția nu mai rămâne decât votul electronic.

În ceea ce privește votul electronic, proiectele de lege care se plimbă prin sertarele Parlamentului României omit un element cheie. Și anume că dacă electorii din străinătate ar putea vota electronic, același lucru l-ar putea face și electorii din țară. De ce un român care nu a plecat să fie nevoit să bată drumurile pentru a-și exercita drepturile de vot să mai stea și la coadă, eventual să se mai lase și înjurat, în timp ce un român care a părăsit țara să poată vota liniștit, stând în fața computerului? Singura soluție deci ar fi ca acest vot electronic să fie universal valabil. Dar ce te faci cu mulți dintre necăjiții satelor, în special oameni vârstnici, care nu au văzut un computer în viața lor? Cine i-ar putea învăța să voteze electronic și cum ar putea vota electronic dacă nu au instrumentele necesare? Și cum ar mai putea fi asigurat secretul votului, dacă îi asistă cineva? Ei bine, și aici există o soluție, cu puțină bunvoință din partea autorităților. Pentru cei care nu vor să voteze electronic sau nu pot, în special pentru cetățenii din zonele rurale, ar putea funționa clasicele secții de votare.

La acest capitol s-ar putea manifesta o rezistență tacită a PSD. De ce? Pentru că PSD este conștient că nu beneficiază de prea multe voturi din Diaspora. Și deci un vot în format electronic l-ar putea dezavantaja. Așa o fi. Pe de altă parte însă, PSD trebuie să fie conștient că dacă din nou românii din străinătate nu vor putea vota, în timp ce la butoane rămâne același Guvern, efectul negativ s-ar putea să fie mai mare decât cel generat de votul electronic. Din această perspectivă, soluția ideală ar fi ca PSD să se lase ejectat de la putere, rămânând în sarcina viitorului Guvern și a viitoarei majorități parlamentare să rezolve aceasă problemă spinoasă până la alegerile prezidențiale. Iar dacă nu o rezolvă, efectul ar putea fi în sens contrar.

Următoarea tentativă de a repeta același scenariu, asumată de președintele Klaus Iohannis, se referă la inițierea unui referendum, care să se suprapună cu alegerile prezidențiale. Teoretic, el poate fi făcut. Și în ciuda protestelor justificate ale PSD și ALDE, care invocă recomandările Comisiei de la Veneția, aceste referendum proiectat să aibă loc chiar în ziua alegerilor prezidențiale și care indiscutabil îl va favoriza pe Klaus Iohannis, care se află la originea inițiativei, este posibil. La acest capitol, pentru PSD există o soluție, fie că va fi la guvernare la sfârșitul acestui an, fie că nu va fi la guvernare. Dacă rămâne la guvernare, înseamnă că-și menține majoritatea parlamentară. Și poate tergiversa cu ușurință și în mod convingător procedurile parlamentare, astfel încât să nu mai fie posibilă organizarea referendumului simultan cu alegerile prezidențiale. Dar o asemenea procedură ar putea într-o oarecare măsură să se spargă tot în capul PSD. O altă variantă, mai simplă, este ca PSD să se lase ejectat de la guvernare, chiar prin moțiunea de cenzură inițiată de PNL și susținută in corpore de către opoziție. Într-o asemenea variantă, PSD ar putea sabota subtil din Parlament inițiativa lui Iohannis, tergiversând procedurile. Va fi cu atât mai ușor, cu cât este de presupus că PNL va constitui un Guvern minoritar, dar susținut pe proiecte punctuale de către opoziție.

La acest capitol avem o problemă. USR a anunțat că susține dărâmarea Guvernului, dar nu vrea să participe la un Executiv comun, până când nu vor avea loc alegeri normale sau alegeri anticipate. Cu atât mai mult cu cât va avea un candidat propriu la prezidențiale. Care se va bate cu Klaus Iohannis. Pro România, dacă e să-l credem e Victor Ponta, voteză o moțiune de cenzură, dar nu acceptă o guvernare cu Ludovic Orban premier. Ori PNL a votat într-un Congres ca Ludovic Orban să devină prim-ministru. Iar Klaus Iohannis a promis că îl va investi. Mai rămâne partidul lui Traian Băsescu, la fel de imprevizibil cum este și fostul președinte. UDMR probabil nu va intra nici el la guvernare, în măsura în care va putea obține ceea ce dorește pur și simplu susținând Executivul din Parlament. Prin urmare, va exista o largă masă de manevră până la alegerile parlamentare sau până la declanșarea unor anticipate în beneficiul PSD.

PSD, cel mai mare partid din România, cu cea mai largă reprezentare în Parlamnet, se află în acest moment într-o derivă fără precedent. Și este în afara oricărei discuții că doamna Viorica Dăncilă fie s-a predat, fie este pe cale să depună toate armele și să se predea. Dacă PSD este lovit de moarte, toată analiza de mai sus nu face doi bani. Dacă PSD este doar anesteziat și năucit, atunci acest partid se poate relansa. Însă doar din opoziție.

Sorin Rosca Stanescu