Gâlceava din conjurație

Am prezentat, vineri, lista capilor conjurației. Mijloacele prin care au creat statul paralel. Cel care s-a substituit instituțiilor alese democratic. Am arătat, pe scurt, care au fost obiectivele finale ale acestei lupte pentru putere. Mai mult decât atât, am făcut și o listă cu personajele politice care funcționau pe post de jolly-joker. Dar, la un moment dat, un război intern a zguduit grupul complotiștilor. Ce a determintat declanșarea acestuia?

Perioada crucială este cea de la finalul USL. Alianța PSD+PNL avea, printre altele, două ținte esențiale. Liderul PSD, Victor Ponta, urma să fie prim-ministru. Și a ajuns. Liderul liberalilor, Crin Antonescu, trebuia să candideze la președinție și să câștige marele trofeu. Nu s-a mai întâmplat. Ruperea USL a generat, mai târziu, ruperea conjurației. Ca de obicei, sistemul a jucat la două capete. Inițial, sistemul a tolerat ideea ca Antonescu să devină președinte, mizând pe posibilitatea manipulării acestuia. Lui Ponta urma să îi revină funcția de prim-ministru. În fundal, urma să aibă loc o bătălia pe șefia seviciilor secrete. Putea rămâne Maior pe loc la SRI și, în aceste condiții, locul lui Coldea rămânea intangibil. Dar George Maior a dorit mai mult. Și această dorință a lui a stârnit viesparul și a stricat jocurile.

George Maior a început să își pregătească terenul fie pentru funcția prezidențială, în ideea că USL se va sparge, iar Crin Antonescu va fi ejectat din competiție, fie, dacă asta nu ar fi funcționat, pentru poziția de prim-ministru. În momentul respectiv, în oricare dintre scenarii, importanta poziție din epicentrul sistemului, de șef al Serviciului Român de Informații, ar fi rămas vacantă. Era funcția pe care făcea eforturi să o acceseze Gabriel Oprea. În aceste condiții, Florian Coldea rămânea pe loc, dar poziția lui nu mai era atât de sigură. Prima partea a planului a fost îndeplinită cu succes. Lui Victor Ponta, om din interiorul sistemului, care juca duplicitar și partida alianței USL, i-a fost indusă speranța că, eliminându-l pe Crin Antonescu, ar putea câștiga președinția României. Ușor. Prudent fiind, o vreme, Ponta a opus rezistență. Până când tentația a devenit atât de mare, încât l-a sedus. Restul operațiunii de marginalizare a lui Crin Antonescu și de punere a acestuia în situația de a forța el însuși ruperea USL a fost o simplă joacă, a unor actori extrem de bine experimentați în combinații făcute la întuneric.

Odată eliminat Crin Antonescu, proiectul putea fi dus la bun sfârșit. Ponta președinte. George Maior prim-ministru. Gabriel Oprea director SRI. Ceea ce nu au înțeles capii acestui complot este că, prin plecarea lui George Maior de la conducerea SRI, numărul doi, generalul cu patru stele Florian Coldea, nu se mai simțea atât de sigur și atât de omnipotent la conducerea operativă a serviciului. În mod cert, Gabriel Oprea ar fi intervenit în mod activ în conducerea operativă, scoțându-l pe Coldea de la multe dintre butoane. Ceea ce l-a înfuriat, în mare măsură, pe Coldea a fost prezența celorlalți într-o ședință prelungită de lucru la Dubai, la Atlantis. Acolo, s-au pus la cale schimbările, dar fără a-l implică pe Florian Coldea. La hotel Atlantis, au fost prezenți Sebastian Ghiță, Victor Ponta și soția, tata socru, Ilie Sârbu, personaj extrem de important pentru pârghiile pe care le deținea în Parlamentul României, directorul SRI, George Maior, și Gabriel Oprea, care urma să devină partenerul politic al lui Ponta și să își aducă contribuția la debarcarea lui Crin Antonescu. După cum se vede, nu numai Coldea, dar și binomul și trinomul au fost lăsate pe dinafară. Despre această întrunire, de altfel destul de furtunoasă, de la Dubai, care a debutat printr-o ceartă violentă între Ponta și Sebastian Ghiță, nu a aflat nimic nici măcar Traian Băsescu. Crin Antonescu a știut de la mine, dar nu a crezut nicio secundă că această întâlnire a avut loc cu adevărat.

Începând din acel moment, Florian Coldea, utilizând legăturile lui strânse atât cu Laura Codruța Kovesi, în cadrul binomului, cât și cu Livia Stanciu și alți judecători de Înalta Curte, în cadrul trinomului, a început să acționeze pentru a reconfigura jocurile. În final, după eliminarea lui Crin Antonescu, prefăcându-se că îl susține pe Victor Ponta, a încercat pe toate căile să facă în așa fel, încât acesta să nu ajungă cu niciun preț președintele României. Un argument suplimentar față de cele pe care le-am prezentat mai sus este că Ponta devenea din ce în ce mai nesigur pentru sistem. Duplicitatea sa mergea, de acum, atât de departe, încât lui Florian Coldea îi era clar că Ponta va scăpa, mai devreme sau mai târziu, de sub orice control. În consecință, poziția lui Coldea devenea, încă o dată, nesigură și putea fi chiar periclitată definitiv printr-o victorie a ambițiosului Victor Ponta.

La orizont, a apărut Klaus Iohannis. Un personaj care a lăsat o puternică impresie că este extrem de manipulabil și că, cel puțin pentru un timp, dacă ar accesa președinția României, ar putea rămâne un captiv al sistemului. Ajutându-l pe Iohannis, Coldea putea conta pe menținerea și chiar întărirea pozițiilor sale la comanda sistemului. Ceea ce, de altfel, s-a și întâmplat până când s-a produs implozia. Odată ales președinte Klaus Iohannis, jocurile urmau să fie dramatic reașezate. Poziția lui Coldea s-a întărit vizibil, ca și cea a Laurei Codruța Kovesi, de vreme ce noului președinte i-a fost indusă ideea că lupta împotriva corupției trebuie dusă cu orice preț, indiferent de victimele colaterale, indiferent de modul în care urmau să fie sacrificate drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Această luptă devenise noua religie a sistemului. În numele căreia sistemul reașeza toate ierarhiile.

Evident, lui Gabriel Oprea nu i-a convenit. Pierduse, pentru moment, conducerea SRI. Maior rămăsese pe poziții și o făcea pe eminența cenușie, lăsându-i lui Coldea toate pârghiile de comandă. A fost momentul în care Oprea a încercat asaltul final. În două direcții. Să îl doboare pe Maior și, în caz că această operațiune nu va reuși, să acceseze funcția de prim-ministru. Ceea ce însemna, implicit, ca Victor Ponta să fie debarcat. Și i-a făcut acestuia vânt, profitând de momentul Colectiv și de uriașa prostie de a abandona conducerea PSD. Coldea a simțit că Oprea poate deveni prea periculos și, împreună cu Kovesi, a trecut la executarea sa.

Pe de altă parte, eliminarea lui Ponta a scos, implicit, din vârful sistemului câteva piese importante. Iar cea mai importantă dintre piese era prietenul acestuia, Sebastian Ghiță. Ponta însuși a început să riposteze simțind că sistemul i-a întins o capcană, astfel încât "lupta anticorupție" s-a extins și asupra lui
Câștigarea alegerilor de către PSD și imposibilitatea sistemului, care îl avea, cel puțin din punct de vedere formal, moț pe Klaus Iohannis, de a forma o majoritate în scopul instalării unui guvern al Cotroceniului, controlat însă de SRI, a declanșat războiul în întreaga sa magnitudine. Sebastian Ghiță, însă, s-a dovedit a fi o piesă tare. Apărând pozițiile lui Victor Ponta și implicit ale propriului său statut, a izbit sistemul în moalele capului. Iar moalele capului a fost Florian Coldea. Laura Codruța Kovesi a fost transformată pur și simplu într-o victimă colaterală.
Despre ceea ce urmează, într-o altă analiză.

Sorin Rosca Stanescu