Falsa lecție încasată de PSD

Există o gravă contradicție în termeni. Pe de-o parte, unii dintre șefii PSD, în frunte cu doamna Dăncilă, afirmă că au învățat lucruri din lecția pe care tocmai le-a aplicat-o electoratul la europarlamentare și referendum. Pe de altă parte, aceiași responsabili PSD, tot în frunte cu doamna Viorica Dăncilă, anunță că s-a decis instituirea unei Comisii speciale de anchetă la nivelul Parlamentului asupra fraudelor din 26 mai. Ori sunt fraude și nu e lecție, ori e lecție și nu sunt fraude. De fapt, ce ar trebui să învețe PSD din cea mai recentă experiență amară?

Până când va fi rezolvată dilema, dacă a fost sau nu o fraudă masivă, sunt o serie de raționamente logice, care pot i trebuie să fie asumate de cel mai mare partid din România, în măsura în care acesta dorește să-și mențină locul fruntaș și să rămână competitiv, inclusiv la alegerile prezidențiale. Care sunt premizele acestor raționamente logice?

Începând din momentul creării Uniunii Social Liberale, alianță care a reușit un scor electoral uriaș la parlamentare, de 70%, ambele partide, PSD și PNL, au susținut două teme majore, extrem de agreate de electorat.

1). Repararea nedreptăților săvârșite de regimul Traian Băsescu. Aceste nedreptăți s-au concrerizat prin încălcarea flagrantă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, prin instrumentul poliției politice, întrupat prin binomul SRI-DNA. La baza acestui binom au stat sutele de protocoale și sutele de acte adiționale la aceste protocoale, cele mai multe rămase secrete până azi.

2). Afirmarea României ca stat suveran, în cadrul parteneriatului euroatlantic, prin promovarea capitalului național și stimularea valorii forței de muncă. România urma să înceteze să mai devină o piață ieftină de desfacere și de resurse pentru companiile străine.

Nici mai mult, nici mai puțin. Aceste angajamente au făcut pe vremea USL diferența dintre această alianță și ceilalți competitori politici. Sedusă de mirajul celor două angajamente, populația a votat și a susținut masiv USL. Dar, la putere fiind și amețită de succes, alianța s-a destrămat. Lovitura capitală i-a dat-o decizia perfidă a lui Victor Ponta de a strica formația cărților de joc și de a le rearanja în beneficiul statului paralel și în încercarea sa finalmente eșuată de a obține un mandat prezidențial în detrimentul lui Crin Antonescu. Ce s-a întâmplat după ruptură?

PSD a continuat să guverneze, menținându-și aceleșai angajamente asumate în fața cetățenilor, chiar dacă Victor Ponta a eșuat. Iar partidul a beneficiat în continuare de o susținere masivă. PNL, într-o uniune controversată cu adversarul de până atunci, respectiv cu PDL, a câștgat alegerile prezidențiale în condițiile în care până la respectiva victorie nu și-a renegat cele două angajamente pe care le-am enunțat mai sus și în condițiile în care nici candidatul acestui partid, Klaus Iohannis nu le-a contrazis în vreun fel. După prezidențialele de acum aproape cinci ani, lucrurile s-au schimbat rapid. Klaus Iohannis și PNL au renunțat la componentele liberale și naționale din mesajul lor politic. Din acest motiv, PNL și-a pierdut rapid surplusul de electorat. Iar Klaus Iohannis nu a mai ajuns niciodată la o apreciere de 50%. Practic, doar PSD și ALDE au susținut cele două deziderate majore, care doar ele au făcut în esență diferența, care s-a tot adâncit și s-a tot acutizat, între frontul PSD și frontul anti-PSD.

Fără a invoca și fără a susține o reformă a Justiției suficient de temeinică pentru a garanta în final respectarea Constituției, a procedurilor, a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și fără a garanta la nivel declarativ prin acțiuni concrete conservarea suveranității statului, PSD și ALDE nu ar fi decât două partide oarecare, capabile să aducă la vot în favoarea lor doar electoratul dur și insuficient pentru a guverna, de care dispun cele două formațiuni. Toate celelalte formațiuni politice la un loc, în măsura în care au abandonat idealul liberal și idealul național, nu fac nici ele mai mult decât o ceapă degerată în plan electoral. O masă uriașă de cetățeni, aproape o jumătate din electorat, ar urma să rămână în case și să se întrebe: 1).ce rost ar avea să voteze pentru oricare dintre partide, dacă niciunul dintre acestea nu le garantează ceea ce în trecut le-a garantat USL și, până de curând, alianța PSD plus ALDE; 2) dacă ultimele alegeri au fost masiv fraudate, din nou mulți se pot întreba ce rost mai are să se prezinte la urne, dacă în final voturile se duc acolo unde o instituție miliarizată care le numără, respectiv STS, dorește să se ducă.

PSD se află în acest moment în criză. Numai un orb nu vede acest lucru. Este o criză generată mai întâi de modul în care partidul a fost demonizat și de încarcerarea imediat după alegeri și fără a mai putea fi clarificată eventuala fraudă a liderului acestuia. Sunt însă chestiuni rezolvabile. Un alt lider îi va lua locul lui Dragnea iar frauda, dacă a fost și cât a fost, nu este târziu să fie descoperită, chiar dacă nu va fi și reparată, și încă nu este târziu să fie găsite soluții pentru ca în viitor electoratul să nu mai poată fi astfel înșelat. Dar a doua criză a celui mai mare partid din România, care este la milimetru să se declanșeze în mod abrupt, este mult mai profundă și îi poate veni de hac. Această a doua criză este de tip identitar.

PSD este un partid pierdut și care va fi zdrobit sub propria greutate, dacă este incapabil să înțeleagă ce anume i-a adus voturi și i-a garantat succesul în ultimii ani. Am auzit-o pe doamna Viorica Dăncilă, nu o dată, ci de mai multe ori, afirmând răspicat faptul că în PSD umează să înceteze discuțiile despre reforma Justiției. Și despre abuzurile procurorilor. Și mă rog de ce? De ce să înceteze asemenea preocupări? De ce să se pună punct angajamentelor luate de PSD în alegerile din 2016 și în virtutea cărora acest partid a primit mandatul de a guverna? De ce să nu se mai vorbească despre drepturile omului și despre suveranitatea națională? S-a schimbat peste noapte, odată cu decapitarea conducătorului, agent al celui mai mare partid politic din România? Cine a decis acest lucru? Cine a decis ca Guvernul PSD și ALDE și Parlamentul PSD și ALDE să înceteze să se mai ia de piept cu multinaționalele, atunci când acestea, contrar practicilor europene, ignoră obligațiile pe care le au față de statul în care înregistrează profituri? Mizează doamna Dăncilă cumva pe o poziție de comisar european pe care are putea-o obține, abandonându-și statutul de prim-ministru și obținând susținerea lui Klaus Iohannis? Așa se spune la vârf chiar în PSD.

Dacă nu există trădare, dacă nu există vânzare, dacă nu există troc, dacă nu există duplicitate, atunci PSD la Congres ar trebui pur și simplu să-și aleagă o nouă conducere, dar în acord cu obiecivele care i-au asigurat până în prezent popularitatea, după care să-și suflece mânecile și 1). să administreze statul mai bine decât a făcut-o până acum, accelerând ritmul de creștere și alocând mai mulți bani pentru investiți aducătoare de valoare adăugată; 2). să continue în ritm accelerat și să finalizeze reforma Justiției, făcând toate eforturile pentru denunțarea și anularea tuturor protocoalelor ilegale; 3). să găsească soluții legslative și economice pentru a determina multinaționalele să plătească statutului român în mod echitabil ceea ce este de plătit iar în plan extern să-și negocieze în mod profitabil pozița de cel mai mare partid socialist de pe continent și să-și găsească astfel o linie directoare, care l-ar putea face mai important și mai vizibil în concertul UE; 4) și, nu în ultimul rând, PSD are obligația de a schimba din temelii sistemul electoral, astfel încât voturile poporului suveran să fie în viitor numărate chiar de poporul suveran și în niciun caz de o instituție militară.

Sorin Rosca Stanescu