Facebook, crima materială și crima electorală

Prezumtiva asasinare a lui Dan Mureșan în Kenya, în urmă cu circa doi ani, mă determină să revin asupra unui subiect pe care l-am tratat destul de fugitiv pe pagina mea de Facebook. Ultimele alegeri prezidențiale din România. Să fi fost atunci românii victimele unei manipulări de proporții? Nu cumva manevre tip Cambridge Analytica i-au adus lui Klaus Iohannis, într-un interval record, un plus de aproape 20 de procente? Dacă în Kenya a fost o crimă reală, nu este exclus ca în România să se fi executat o crimă electorală.

O mărturie șoc, făcută sub prestare de jurământ în parlamentul Marii Britanii, zguduie lumea. Unul dintre responsabilii Cambridge Analytica, aflat în misiune în Kenya, Dan Mureșan, un tânăr român, ar fi fost asasinat în urmă cu doi ani. Aveau loc alegeri în Kenya, mizele politice și financiare erau uriașe și iată că, abia acum, succesorul profesional al românului, sub prestare de jurământ, vorbește despre un prezumtiv asasinat. Este posibil. Când vorbim despre Facebook, vorbim despre ceva colosal. Este o afacere colosală. La care participă, într-un fel sau altul, miliarde de oameni de pe întregul mapamond. Fiecare dintre aceștia este „citit". Despre mine sau despre tine, în memoria Facebook se adună câte cinci mii de caracteristici. Eu nu știu atât de multe lucruri despre mine câte știe Facebook. Sau cei care se folosesc de acest instrument modern. Afacerea este colosală și sub aspect financiar. Să ne gândim că doar într-un interval extrem de scurt de timp, de când a izbucnit scandalul legat de devoalarea datelor personale ale utilizatorilor, Facebook a pierdut pe bursele lumii 100 de miliarde de dolari.

Și, în fine, afacerea este colosală nu numai din perspectiva competiției comerciale ci și sub aspectul bătăliilor politice. Prin Cambridge Analytica sau alte organizații de acest fel, cetățenii dintr-un stat sau altul sunt analizați și apoi manipulați în favoarea unui partid sau a unui competitor individual. Asemenea tehnici de manipulare au fost mai întâi experimentate în state vulnerabile, iar acum sunt practicate și în state cu democrație consolidată. Și de aici a început de fapt întregul scandal.

Am lansat o ipoteză șocantă. Bazată pe mai multe elemente concrete. Și anume că este posibil și chiar probabil ca ultimele alegeri prezidențiale să fi fost câștigate de către Klaus Iohannis la capătul unei ample operațiuni de manipulare, în care România a fost utilizată ca un laborator. Ca un poligon de încercare. Iată în continuare care sunt premizele pe care îmi bazez întregul raționament.

1). Înaintea primului tur de scrutin, doi candidați erau creditați prin cercetările de piață, dar și prin analize logice, cu șansele cele mai mari. Victor Ponta și Klaus Iohannis. Încă înainte de a se înscrie oficial în cursa prezidențială, l-am contactat pe Klaus Iohannis și l-am întrebat dacă dorește să-i prezint o strategie de comunicare. La acea dată, în această materie, nu prea funcționa nimic în PNL. Noul președinte al liberalilor a fost de acord. I-am prezentat pentru început o schiță. S-a arătat interesat de dezvoltarea acestui concept. Așa că i-am prezentat în scris o amplă stategie de comunicare. Firește, ea avea în vedere și comunicarea pe rețelele sociale, în special pe Facebook. În continuare, Klaus Iohannis, care nu-și ascundea intenția de a candida la prezidențiale, s-a arătat interesat de implementarea acestei strategii.

2). Au avut loc alegeri interne în PNL, iar eu, înțelegând că nu voi putea conduce Departamentul de Comunicare dacă rămân simplu membru al Consiliului Național, am decis pe ultima sută de metri să candidez pentru o funcție de vicepreședinte. Era însă prea târziu. În plan intern, jocurile erau făcute. Unul dintre noii vicepreședinți, Alina Gorghiu, era cea mai potrivită persoană pentru a conduce acest departament, astfel încât Klaus Iohannis a desemnat-o. Dar cu solicitarea, care mi-a fost trasmisă și mie, de a colabora îndeaproape cu autorul strategiei. Ceea ce s-a și întâmplat.

3). Noua echipă a început să lucreze bine, iar activitatea desfășurată zi de zi, pe tot parcursul zilei, era intensă și începuse să dea rezultate în beneficiul PNL și al lui Klaus Iohannis.

4). Pe neașteptate, Klaus Iohannis, într-una din întâlnirile de lucru, ne-a comunicat sec, în stilul său caracteristic, faptul că nu noi ne vom ocupa de Facebook. Că pagina sa de Facebook va fi făcută de persoane din afara Departamentului de Comunicare, de o echipă în legătură cu care nu a oferit niciun fel de amănunte, care va prelua integral și strategia de comunicare pe rețelele sociale. Am rămas uluit. Nimeni, până în acel moment, nu mai rupsese în două strategia de comunicare. Era de-a dreptul periculos. În tot ce înseamnă marketing, inclusiv în marketingul politic, se știe că nu poți câștiga lansând simultan mai multe mesaje principale. Or, eu nu aveam nicio legătură și nu am avut nici în continuare cu echipa de Facebook a lui Iohannis. Nu mi s-a spus cine sunt acești oameni, cine îi conduce, de unde sunt plătiți. Secretul era absolut. Mi-am imaginat că e vorba despre vreo echipă de tineri din Sibiu, în care Iohannis avea încredere.

5). Competiția, încă din perioada premergătoare campaniei oficiale, era vădit inegală între Victor Ponta și Klaus Iohannis. Notorietatea lui Ponta se apropia de sută a sută. În plus, acesta, prim-ministru fiind, sub pretextul bunei informări a cetățeanului, era prezent de dimineață până seara pe toate canalele de știri. Și era un comunicator mult mai bun decât Iohannis, care a câștigat alegerile citindu-și discursurile de pe două ecrane de promter așezate în stânga și în dreapta microfonului. De aceea, eforturile pentru a-l face cu adevărat competitiv erau uriașe, ele angajând practic într-o cursă nebună întreg partidul. Dar în continuare, pe de-o parte Klaus Iohannis rămânea deficitar în ceea ce privește calitatea mesajelor și modul în care acestea erau servite viitorilor alegători, iar handicapul ruperii în două a campaniei prin preluarea Facebook-ului de către un misterios grup de oameni se traducea în cifre îngrijorătoare rezultate din cercetările de piață.

6). Conținutul paginii de Facebook era slab, mesajele nu aveau în ele nimic percutant sau relevant, dar în mod straniu creștea exponențial numărul vizitatorilor și a celor care apreciau pozitiv ceea ce le transmitea echipa lui Iohannis. Treptat, această pagină de Facebook a lui Iohannis a bătut toate recordurile. Se părea că, într-un număr din ce în ce mai mare românii, nu fac altceva decât să se plimbe pe pagina sa de Facebook. Din această pespectivă, Iohannis a devenit unul ditnre cei mai accesați politicieni ai lumii. Era ceva cu adevărat uluitor.

7). Cu toate acestea, în sondajele de opinie, candidatul PNL stătea în continuare rău. În ciuda rezultatelor spectaculoase pe Facebook, notorietatea lui bătea pasul pe loc. Înaintea primului tur de scrutin, era în urma lui Ponta cu circa 10 procente. În final, avea să-l întreacă tot cam cu 10 procente. Ce s-a întâmplat între timp?

8). Aflând cu uimire că, după ce fusesem achitat, am fost condamnat la închisoare cu executare, m-am dus în aceeași zi la poliție și m-am predat. După care am stat aproape nouă luni în spatele gratiilor. Am aflat că am fost condamnat chiar la capătul unei reuniuni a staff-ului electoral al lui Klaus Iohannis, în care prezentasem, recunosc, cu un optimism exagerat, o analiză a ultimei cercetări de piață. În care identificasem viitoarele grupuri țintă și explicasem cum ar trebui să procedăm pentru a reduce decalajul dintre candidați. Însă ambele tururi de scrutin le-am petrecut în închsioare.

9). Am asistat de acolo la uriașa emoție colectivă, care a fost generată de modul în care a fost organizat votul în străinătate. În sine, lucrurile stăteau la fel de bine sau la fel de prost ca și la alegerile prezidențiale anterioare. De această dată însă, scandalul a fost uriaș. Se pusese în mișcare o uriașă mașinărie prin care românii din Diaspora îi bombardau cu mesaje pe românii din țară, determinând un puternic curent de opinie în favoarea lui Klaus Iohannis și în defavoarea lui Victor Ponta. Iar rezultatul este cel pe care îl știm și care i-a luat pe toți pe neașteptate.

10). Am înțeles că s-a petrecut ceva cu adevărat magic, magia transformându-l pe Klaus Iohannis în câștigător și, respectiv, în președinte. Îmi era clar că avusese loc o manipulare în masă. Nu aveam însă niciun fel de probe. Nici măcar nu conștientizam rolul real jucat de Facebook în această afacere electorală. Eram mulțumit că a câștigat Iohannis. Și astăzi am convingerea că este un președinte mai puțin rău decât ar fi fost Ponta. Chiar dacă suspciciunile mele s-ar fi concretizat cumva, chiar dacă aș fi avut informațiile pe care le am astăzi, ce aș fi putut face de după gratii?

Astăzi însă am o suspiciune rezonabilă, ca să mă exprim în termeni la modă, că piața electorală din România a fost masiv manipulată prin Facebook și că emoția colectivă creată atunci a fost artificială, dar și-a produs efectul scontat, schimbând cursul istoriei recente. Prin urmare, cred că se cuvine să aflăm următoarele:

1). Cine s-a ocupat direct și indirect de pagina de Facebook a candidatului prezidențial Klaus Iohannis?

2). Cine a plătit factura?

3). Există sau nu există vreo legătură concretă între manipulările Facebook, despre care auzim astăzi și care fac obiectul unor vaste investigați la nivel mondial, și alegerile din 2014, care l-au scos câștigător pe Iohannis?

Până la urmă există vreo legătură între ultimele alegeri prezidențiale din România și prezumtiva crimă din Kenya?

Sorin Rosca Stanescu