Efectul de domino asupra SRI

O construcție diabolică, mai degrabă pe verticala decât pe orizontala puterii, cum era Serviciul Român de Informații, funcționează în final în baza principiului dominoului. Construcția, când se năruie, se năruie de sus în jos. Și implacabil. De sub dărâmături se naște un nou serviciu de informații. Sper că va fi cu adevărat inteligent. Atenție însă, punctul de inflexiune nu a fost George Maior. Și nici măcar Florian Coldea. Ci Dumitru Dumbravă. Eliminat abia acum.

Pentru a demonstra afirmațiile de mai sus, le voi reaminti cititorilor un detaliu. Și anume că pe vremea Uniunii Social Liberale, cam pe când Gabriel Oprea transpira, ajutat de Victor Ponta, pentru a construi un stat paralel în raport cu statul paralel deja existent, printre nenumăratele victime politice ale Serviciului Român de Informații s-au aflat doi lideri politici, care aveau să devină actori de primă mărime ai istoriei de azi. Klaus Iohannis și Eduard Hellvig. Klaus Iohannis îl înlocuia printr-o mișcare fulger pe Crin Antonescu la șefia PNL și urma să devină candidatul oficial al acestui partid în viitoarea cursă prezidențială. Un om cheie în PNL era Eduard Hellvig. Acesta a fost secretarul general al partidului și deținea o importantă funcție de ministru în Cabinetul Ponta. Dar mașinăria sinistră a sistemului s-a pus în mișcare. Și iată ce s-a întâmplat. În laboratoarele secrete ale Serviciului Român de Informații fost elaborat câte un document conform căruia fiecare dintre cei doi ar fi fost incompatibil cu funcția deținută. Klaus Iohannis ar fi fost în conflict de interese în calitate de primar al Sibiului și membru al unui consiliu de administrație al unei societăți de utilitate publică, în care proprietar era Primăria și, de asemenea, i se inventase și lui Eduard Hellvig un dosar de incompatibilitate. Extrem de interesant este, așa cum a precizat directorul din acel moment al Agenției Naționale de Integritate, că această „emanație SRI" s-a concretizat chiar în rapoarte ANI. Rapoarte scrise de agenții SRI și doar date la semnat către instituția condusă de Horia Georgescu. Ceea ce s-a și întâmplat.

Și astfel, cam în același timp, doi oameni cheie ai vieții politice de atunci au fost măturați cu cinism, chiar cu cruzime, din competiția care avea loc. Eduard Hellvig și-a pierdut pe loc funcția, urmând să suporte și rigorile penale ale stării sale de incompatibilitate. În timp ce lui Klaus Iohannis părea că i s-au tăiat aripile. În ceea ce-l privește pe Iohannis, situația s-a schimbat abia în momentul în care sistemul s-a reorientat în favoarea lui, înțelegând că va fi un prezidențiabil mult mai docil și mai previzibil decât Victor Ponta.

Cei doi au aflat oficial cum au stat lucrurile, după ce evident că aflaseră și din interiorul serviciului. Asta s-a întâmplat relativ recent,

atunci când domnul Claudiu Manda l-a audiat pe Horia Georgescu în plenul Comisiei de control a activității SRI. Cu excepția lui Hellvig, întreaga fostă structură de conducere a instituției rămăsese neschimbată. Așa cum o lăsase moștenire George Maior, atunci când a fost răsplătit de Iohannis cu funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Washington. Evident, a fost extrem de penibil atât pentru Hellvig cât și pentru președintele Klaus Iohannis ca opinia publică să afle aceste mizerii făcute din interiorul instituției atât de cocolișite de toate puterile statului. A fost un moment extrem de penibil, la data la care Hellvig a obținut primele informații din interorul SRI, pentru două persoane, care controlau pârghiile de putere din interiorul serviciului. Șeful executiv al instituției, omul de la butoane, generalul Florian Coldea și mâna sa dreaptă, generalul Dumitru Dumbravă, șeful direcției juridice, eminența cenușie a binomului și a trinomului.

Este de la sine înțeles că Eduard Hellvig a rămas uluit de cele aflate, cu atât mai mult cu cât se petrecuseră chiar în instituția pe care acum o conducea. Și l-a informat de îndată pe Klaus Iohannis. Așa se face că Hellvig a primit ulterior mână liberă pentru a se debarasa de Florian Coldea și a făcut-o utilizând un alt pretext, menit să ascundă motivul real. Coldea a fost, vezi Doamne, debarcat pentru că, în urma unor dezvăluiri legate de modul în care își petrecuse concediile pe banii lui Sebastian Ghiță și a campaniei de presă generată, imaginea sa lipită peste cea a SRI aducea prejudicii instituției. Lui Dumitru Dumbravă nu i s-a găsit un pretext la fel de bun, astfel încât acesta fost aruncat pe horn. Adică aparent promovat în funcția de secretar general al SRI și pus să ascută creioane în biroul său.

Abia după utimele scandaluri, cele ale protocoalelor, care au cutremurat Serviciul Român de Informații, zguduind și poziția lui Eduard Hellvig, Serviciul Român de Informații a fost cât de cât curățat la vârf. Iar instituția ar putea începe de acum încolo un lung și anevoios drum către normalitate. Succesul sau eșecul depind de Hellvig. Și nu numai. Ci și de Klaus Iohannis. Cel puțin până la sfârșitul lui 2019.

Dar personajul central al acestor zile este George Maior. Dacă este adevărat că generalul Dumitu Dumbravă a învârtit lumea pe degete în tot ceea ce privește dominarea procurorilor și judecătorilor de către SRI, unul din instrumente fiind protocoalele, la fel de adevărat este că nimic nu s-ar fi putut petrece fără ca George Maior să știe, să dorească și să decidă. Acest personaj super malefic, ieșit din retortele securității clujene, aflat în gașcă cu alte personaje, la fel de nocive, a reușit până în prezent nu numai să se fofileze și să se sustragă oricărei răspunderi pentru nenorocirile făcute în România, ci și să obțină o poziție extrem de privilegiată și bine plătită, prin numirea sa ca ambasador al României la Washington. Astăzi însă zilele lui Maior sunt numărate.

Epilogul carierei sale politice și în stare de libertate va avea o anumită durată. Deși a încercat să distrugă cariera politică a lui Klaus Iohannis, el s-a recompensat ulterior. În consecință, făcând socoteala, actualul președinte a ajuns la concluzia că i-a rămas dator lui George Maior. Care, în plus, știe lucruri pe care ar putea să le relateze și care ar fi extrem de deranjante pentru Iohannis.

În consecință, Iohannis va apăra cu dinții poziția de ambasador a lui Maior. Acesta, probabil silit de împrejurări, se va prezenta la Comisia de control a SRI, care l-a convocat în mare viteză și unde va minți prin omisiune cu aceeași nerușinare devenită aproape proverbială. Concluziile Comisiei însă, care vor intra într-o combinație explozivă cu prestațiile antiromânești ale lui Maior pe lângă desk-ul dedicat României din Departamentul de Stat, vor determina Ministerul de Externe să propună retragerea încrederii acordate lui Maior. Deci revocarea sa din funcția de ambasador al României la Washington. Guvernul va obține în acest sens și acordul comisiei de specialitate din Parlamentul României iar solicitarea va ajunge la Klaus Iohannis. Este de presupus că președintele nu-i va da curs. Și, de aici încolo, se va deschide un nou front al războiului de gherilă declarat de Klaus Iohannis împotriva celor trei puteri fundamentale ale statului. Împotriva Parlamentului și Executivuui, cărora încearcă din răsputeri să le paralizeze activitatea și a puterii judecătorești, pe care încearcă să o țină și în continuare captivă.

În ceea ce privește o instituție extem de importantă, cum este Serviciul Român de Informații, e de remarcat că acesta, împins de Eduard Hellvig, va încerca să ia în piept Golgota. Să se remodeleze din mers. Iar dacă la un moment dat va reuși iar Klaus Iohannis va fi încă în acel moment în pâine, atunci inevitabil vom asista și la un conflict subteran SRI-Președinție.

Sorin Rosca Stanescu