Ecaterina Andronescu anunţă sfârşitul PSD

Istoria se repetă destul de penibil. În 2003-2004, Adrian Năstase, atotputernicul prim-ministru PSD, l-a „avut în mână" pe Traian Băsescu. Lăsând doar curs liber dosarului Flota, fără să se amestece în treburile justiţiei, Adrian Năstase l-ar fi scos definitiv din viaţa publică pe marinarul zurbagiu şi infractor (dosarul Flota, dar şi multe alte dosare de la Ministerul Transporturilor şi de la Primăria Bucureştiului), ajuns deja mult prea sus pentru capacităţile şi pregătirea sa. Dar Năstase era perceput ca fiind la fel de corupt, la acel moment chiar mai corupt decât Băsescu, îngâmfat, cu destinul politic consumat, preocupat aproape exclusiv de creşterea averii proprii.

Să cităm un fragment dintr-un ziar, la fel ca multe altele, care redă problematica şi aerul epocii : "Pe de altă parte, în Modrogan percepţia ultimelor jocuri de culise este aceea că Ion Iliescu a dat drumul dosarului în justiţie pentru a se spăla pe mâini, lăsându-l pe Băsescu la mâna lui Năstase. Sentimentul nedeclarat al democraţilor este acela că Rodica Stănoiu va trimite dosarul la Parchet, şi nu la PNA, întrucât, spun ei, Joiţa Tănase ar fi mai apropiat de Adrian Năstase decât Ioan Amarie. Nu este încă foarte clar a cui premoniţie se va adeveri, cert este însă că anul trecut Adrian Năstase făcea o declaraţie referitoare la flotă, care capătă acum alte înţelesuri. - Dacă va fi nevoie, ne vom aminti şi noi de vânzarea flotei -, spunea supărat primul-ministru ca răspuns la acuzaţiile pe care Traian Băsescu le aducea liderilor PSD în legătură cu fraudele de proporţii de la RAFO Oneşti. El l-a ameninţat chiar pe Băsescu că se va reveni asupra unor acuze mai vechi de corupţie la adresa acestuia, cum ar fi - vânzarea flotei de 15 vapoare cu 15 dolari" (Curentul, 12 mai 2003).

Ştim ce a urmat. Cum s-a tot vorbit şi scris în altermedia românească, cu sprijin ocult intern, dar mai ales extern, voturile au fost până la urmă „numărate" pentru Băsescu. Ulterior, Adrian Năstase a pierdut PSD-ul, a ajuns în puşcărie pe un dosar ridicol, iar azi e scos legal din viaţa publică, politică în primul rând.

Liviu Dragnea a condus PSD în ultimii trei ani cu aceeaşi mână de fier, de unul singur, ca Adrian Năstase între 2000 şi 2004. Posesor al unei averi aparent enorme şi nejustificate şi presupus beneficiar principal al afacerii Tel Drum, neclarificată încă de justiţie (sub controlul Noii Securităţi ?), Liviu Dragnea a ezitat să forţeze ordonanţa pe legile justiţiei, să legifereze o amnistie generală, de mult necesară, dar întârziată de acelaşi stat paralel, şi, mai ales, să-l suspende şi să-l trimită la referendum la timp pe Klaus Iohannis. Nu e exclus ca preşedintele încă în funcţie să fi tergiversat demiterea Laurei Codruţa Kövesi pentru a cumpăra timp. Nu e exclus nici ca manifestaţiile puse pe seama diasporei să fi început în august tocmai pentru că Parlamentul e în vacanţă şi nu poate reacţiona la repetatele violentări ale Constituţiei de către preşedinte, susţinut de Germania şi de UE. Traian Băsescu a fost cel care a „diversificat" subordonarea preşedinţiei, şi deci a ţării, punând-o şi la îndemîna Germaniei, sub umbrela UE-Bruxelles. Ani de zile, România nu a făcut decât să repete ca un papagal toate poziţiile luate în interiorul UE de Germania.

Spectaculoasa scrisoare de delimitare de actuala conducere a PSD a Ecaterinei Andronescu, o veterană a partidului, membră din 1996 şi deja ministru al Educaţiei încă din guvernul Adrian Năstase (2000-2003), deşi foarte probabil Andronescu va fi urgent exclusă din PSD sau serios marginalizată, anunţă ce e mai rău pentru partidul lui Ion Iliescu. E puţin probabil ca Ecaterina Andronescu să fi acţionat sub impulsul unei emoţii de moment, fără o susţinere solidă. E de luat în considerare însă ipoteza Ecaterinei Andronescu : în viitorul imediat, PSD va trebui să propună un alt guvern, compus din „superprofesionişti", adică din tehnocraţi, chiar dacă vor fi tehnocraţii PSD, şi nu Dacian Cioloş şi ceilalţi bruxellezi ai lui Klaus Iohannis (dar ei vor avea nevoie de recomandările SRI + SIE la fel ca tehnocraţii cioloşişti).

În această lună august, putem asista, cam gură-cască, adică în chip de spectatori, la destructurarea PSD-ului şi la impunerea unor noi partide pentru alegerile care vor veni. Va avea Liviu Dragnea soarta lui Adrian Năstase şi se va duce şi el la puşcărie ? Oare Brazilia acordă azil politic la fel ca Serbia politicienilor români ? Sau Radu Mazăre, un binecunoscut apropiat al lui Dragnea, pesedistul fugitiv, i-a pregătit deja un loc lui Dragnea în Madagascar ?

Şi ce se va alege de toată floarea politică a Teleormanului, care astăzi huzureşte la Palatul Victoria şi în prea multele instituţii ale statului ? Desigur, soarta teleormănenilor nu va mai preocupa pe nimeni din momentul în care nu vor mai fi la caşcaval, la ciolan.

PNL-ul lui Iohannis, condus de nulisimul Ludovic Orban, nu prea mai există, explodat în urma asocierii cu PDL-ul băsescian. USR, UDMR, PMP nu folosesc la mare lucru - le sunt utile, indiscutabil, doar celor care populează conducerile lor. A venit poate şi vremea dispariţiei „celui mai mare partid din România". Partidele tradiţionale, conservator şi liberal, au fost recent serios zgâlţâite în SUA şi aproape distruse în Franţa (republican şi socialist). Angela Merkel a devenit o anonimă, iar noile partide, AfD („Alternativa pentru Germania" - dreapta naţională) şi Aufstehen („Ridicaţi-vă" - noua stângă), par să fie formaţiunile politice ale viitorului imediat în Germania. Italia e condusă azi de o coaliţie suprarealistă, compusă din două partide foarte noi - stângiştii anarhişti de la Movimento Cinque Stelle şi Liga Nordului, adică extrema dreaptă. Aruncarea în aer a marelui partid neosocialist PSD, fals de stânga, îmbibat de neoliberalism, nu face deci decât să se înscrie într-un trend mai general. În acest august periculos, răspunsurile PSD sunt deocamdată doar un nou meeting-gigant anunţat de Codrin Ştefănescu (tot cu discursurile lui Tăriceanu şi Dragnea împotriva statului paralel ?) şi nunta-mamut a fiului lui Liviu Dragnea...

Petru Romosan