De ce Iohannis o preferă pe Dăncilă?

Cel mai calificat candidat pentru turul doi al prezidențialelor pare a fi în acest moment Klaus Iohannis. Și va ajunge acolo cu singura condiție ca între timp să nu-i zboare vreun mare schelet din dulapul ținut la secret. Cu această excepție el, conform cercetărilor de piață, are cele mai mari șanse de a trece cu bine de prima rundă a alegerilor. Cu sau fără un referendum suprapus. În aceste condiții, singurul calcul rațional care trebuie făcut este răspunsul la întrebarea cu cine va vota o parte consistentă a electoratului rămas pe tușă. A electoratului candidatului respins.

Avem trei partide mari care se confruntă. PSD, PNL și USR, cu sau fără PLUS. Logic este să ne gândim că doi dintre cei trei candidați ai partidelor respective vor reuși să se califice pentru al doilea tur de scrutin. Singura surpriză în acest sens ne-ar putea-o oferi o candidatură ca independent a Gabrielei Firea, care va încerca astfel să obțină atât voturi din electoratul PSD, cât și voturi Pro România, dacă nu va candida cineva de acolo. Pulverizarea frontului PSD, unde până una alta se prefigurează mai mulți candidați, Dăncilă, Firea, Tăriceanu, Pleșoianu și poate cineva de la Pro România, este cel mai amenințător fenomen pentru Stânga spectrului politic. Să pornim deci de la un prim scenariu. Și anume că frontul PSD va fi scos din joc după primul tur de scrutin.

În această ipoteză, rămân doi candidați. Klaus Iohannis și Dan Barna. Primul stă mai bine în sondaje, cel de-al doilea mai puțin bine, dar, în schimb, are un grad foarte redus de notorietate, ceea ce înseamnă că dispune de rezerve electorale consistente. Pentru că pe parcursul campaniei numele său va deveni cunoscut și va putea să crească rapid nu numai în notorietate ci și în favorabilitate. Atât unul cât și celălalt, pentru a câștiga în turul doi, au nevoie ca o parte semnificativă, deci mai mare, a celor care se vor prezenta la vot din bazinul marelui partid pierzant să pună ștampila pe numele său. Dacă luăm în calcul tipurile de reacție la zi din interiorul bazinului electoral al PSD, putem afirma cu certitudine că cei mai mulți dintre pesediștii care vor vota în al doilea tur de scrutin în care nu va exista niciun candidat de-al lor, îi vor fi mai favorabili lu Dan Barna decât lui Klaus Iohannis. Votul lor va fi o răzbunare amară pentru modul în care Klaus Iohannis a demonizat acest partid și pentru maniera în care i-a pus bețe în roate pe parcursul guvernării. Așa stând lucrurile, Barna are șanse mai mari, iar Iohannis are toate motivele să prefere o confruntare nu cu acesta, ci cu un reprezentant al Stângii. Iar între Dăncilă și Gabriela Firea, pentru Iohannis e preferabilă Dăncilă. Ceea ce înseamnă că se va strădui în acest sens. Și că întreaga sa strategie va fi îndreptată în direcția încurajării unei candidaturi a doamnei Dăncilă, dar și a promovării acesteia în turul doi. PSD va primi astfel un ajutor de unde se așteaptă mai puțin.

Într-un al doilea scenariu, admițând că va avea loc o confruntare între Dăncilă sau Klaus Iohannis sau între Gabrial Firea și Klaus Iohannis sau între Călin Popescu Tăriceanu și Klaus Iohannis sau între Pleșoianu și Klaus Iohannis, este interesant de anticipat cu cine va vota electoratul rămas pe tușă. Electoratul unei părți a frontului anti-PSD, cel care promovează USR-ul. Este de presupus că cele mai multe voturi în oricare dintre variantele de mai sus se vor duce către Klaus Iohannis. Într-o proporție ceva mai mică, dacă în cursă rămâne Dăncilă. Într-o proporție ceva mai mare, dacă în turul doi se va califica Gabriela Firea, pentru că aceasta are și calitatea de a trece în ochii multora drept independentă, după ce s-a confruntat dur cu doi dintre premierii PSD și, în primul rând, cu Liviu Dragnea. Și un procent și mai mare ar putea să obțină Călin Popescu Tăriceanu, pentru că discursul său va fi profund liberal, iar în USR, deși este un partid neo-marxist, există suficient de mulți susținători cu o viziune liberală. În același timp, Tăriceanu ar putea să rupă câte ceva și din electoratul PNL, parțial nemulțumit de prestațiile antinaționale și antiliberale ale lui Klaus Iohannis. În fine, Tăriceanu, conform unor cercetări de piață, se bucură de o favorabilitate ridicată chiar în rândurile electoratului PSD. Mergând pe ideea „cu dreptatea până la capăt", ar putea miza și pe zone extinse ale unui electorat radical, care pune în centrul preocupărilor sale drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Liviu Pleșoianu, ca să-l luăm și pe el în calcul, are doar această ultimă secțiune a electoratelor PSD, PNL și a unor partide mai mici, electorat care îmbrățișează în continuare dezideratul „dreptate până la capăt". De aceea, șansele lui pentru a câștiga în finală, dacă ar trece de primul tur, sunt extrem de reduse.

Aceste calcule sunt extrem de importante acum. Realismul lor sau lipsa lor de realism depinde de dinamica schimbării de orientare a electoratului pe ultima sută de metri. Dacă situația rămâne neschimbată, dacă sentimentele care animă diversele bazine electorale rămân aceleași, atunci calculele de mai sus sunt riguros exacte. Iohannis are cele mai mari șanse să intre în turul doi și cele mai mici șanse să câștige un nou mandat dacă se va confrunta cu Barna și șanse de a învinge dacă se va confrunta cu oricine altcineva. Pentru a modifica în beneficiul său aceste raporturi de forțe, pentru Klaus Iohannis este obligatoriu să-și îndulcească tonul și să-și îmbunătățească relațiile cu liderii frontului PSD și mai ales cu electorii acestora. Asta mă duce cu gândul că vom vedea mișcări interesante declanșate atât de la Cotroceni, cât și din sediul de campanie PNL. În final, tunurile urmează să fie din ce în ce mai mult puse pe USR, în ciuda faptului că acest partid, care nu a guvernat niciodată, exceptându-l pe Dacian Cioloș, care nu se știe dacă va mai rămâne în coaliție, este și cel mai greu de atacat. Va fi un adevărat exercițiu de imaginație pentru staff-ul de campanie al lui Klaus Iohannis.

La capătul acestei analize, mă simt obligat să fac o precizare. Eu am pornit de la premiza că o parte consistentă a oricărui electorat învins în primul tur va refuza să rămână acasă și se va reorienta către un alt candidat în turul doi. Consider că această premiză este corectă. Din cel puțin două motive. Tot mai mulți cetățeni ai României, din țară și din străinătate, au înțeles că nu pot determina cursul politicii stând acasă. Sau în piață. Ci mergând și votând. În al doilea rând, presupun că efectul antagonizării fără precedent a populației României va scoate un număr semnificativ de oameni din casă la al doilea tur de scrutin. După eșecul suferit de Klaus Iohannis în fața Curții Constituționale, care i-a tăiat o jumătate din referendum, nu știu încă în ce măsură mai putem miza pe faptul că antagonizarea va crește exponențial, în condițiile suprapunerii referendumului peste cel de-al doilea tur de scrutin. Pentru că în primul tur Iohanis nu are niciun interes să câștige de pe urma referendumului pentru schimbarea Constituției.

Sorin Rosca Stanescu