Consultantul politic din servicii

Postat la: 16.12.2018 | Scris de: ZIUA NEWS

Consultantul politic din servicii

Nu a existat director al Serviciului Român de Informații, plin sau operativ, care să nu devină, la scurt timp de la eliberarea sa din funcție, consultant al vreunui partid sau om politic. Acesta este traseul șefilor celorlalte servicii secrete. Subordonații acestora, atunci când își părăsesc prin pensionare sau alfel pozițiile, se dau de trei ori peste cap și se transformă în și ei în consultanți. La nivele dintre cele mai diferite. Am identificat asemenea situații chiar și la nivel local. Și, desigur, sunt mulți experți în Intelligence, care se transformă în consultanți ai unor multinaționale. În cel mai rău caz, a unor importanți oameni de afaceri. E bine sau e rău? E normal sau e anormal?

Pentru a deveni un bun consultant, trebuie să ai studii adecvate. Iar după studii, să pui mâna pe carte. Să studiezi în profunzime fenomenele, care au o legătură directă sau tangențială cu obiectivele pe care le vei urmări în calitate de consultant. Să faci o practică adecvată pe lângă alți specialiști de același fel. Să crești organic. Pas cu pas. Să câștigi printr-o conduită exemplară și prin rezultate din ce în ce mai bune încrederea celor care te plătesc. Sunt consultanții proveniți din rândul serviciilor secrete astfel de persoane? Categoric nu!

Un om al serviciilor secrete, indiferent pe ce treaptă ierarhică se află, are inevitabil acces la un mare număr de informații sensibile. În funcție de domeniul în care s-a specializat. Sunt informații despre persoane, care privesc o serie de acte și fapte și comportamente, pe care acestea doresc să le ascundă. Mă gândesc desigur la personae relevante. La oameni relativ puternici din mediul politic sau mediul de afaceri, care joacă sau urmează să joace un rol important. Sunt informații care vizează atât tipare ale unor activități legale, cât și tipare ale unor activități ilegale. Supraveghiind o anumită persoană sau un grup de interese legitim sau nu, ofițerul de informații află inevitabil lucruri care stau în spatele unor succese sau eșecuri. Multe dintre acestea se pot afla și se și află la un moment dat în spatele unor operațiuni de influențare sau chiar de șantaj. La fel se întâmplă în ceea ce privește lumea afacerilor dintr-un domeniu sau altul. Pentru ofițerul de informații, desemnat să supravegheze o anumită zonă a lumii afacerilor, într-un anumit domeniu, un manager sau un grup de manageri, un patron sau un grup de patroni, cheia succeselor acestora devine ca o carte deschisă. Firește, acest uriaș volum de informații, acumulat zi de zi, având drept suport uriașele cheltuieli ale statului, precum și o logistică impresionantă, constituie o adevărată mină de aur pentru orice lucrător cât de cât relevant al unui serviciu secret. Iar pe verticala acestor instituții oculte, asemenea informații se acumulează, cum este și firesc, spre vârf.

De aceea, sunt extrem de prețioși, căutați, angajați și plătiți corespunzător după încheierea mandatului ofițerii de informații, de sus până jos, începând cu cei care au deținut funcții de conducere și până la personaje plasate mai jos pe scara ierarhică. Este legal? Este moral?

Fără a intra în detalii, le reamintesc cititorilor că în istoria recentă și nu numai au existat alarmant de numeroase situații în care, prin intermediul șefilor lor, serviciile de informații au interferat cu politica și cu lumea afacerilor, fără a exista vreo justificare legată de siguranța națională. Au făcut-o pentru ca șefii să-și păstreze funcțiile. Au făcut-o pentru ca unii conducători să poată să crească ierarhic. Au făcut-o pentru a dobândi mai multă putere. Sau pur și simplu pentru bani. Pe care i-au încasat ei, direct sau prin interpuși. Din această perspectivă, în România în care trăim, activitatea serviciilor secrete a devenit o excepțională afacere. O afacere sordidă, dar care, invariabil, le-a adus satisfacții jucătorilor mai mari sau mai mici. Din această perspectivă, pentru că statul este incapabil să se apere, treptat și în bună măsură, serviciile secrete s-au privatizat. Este o excelentă afacere să lucrezi în folos propriu, dar pe banii statului. Din această perspectivă, putem afirma fără să greșim că asemeena practici sunt profund imorale.

Dar nu sunt întotdeauna ilegale. Ilegale devin atunci când, într-un fel sau altul, strângerea de informații și dirijarea informațiilor sintetice în beneficiul unui partid, a unui om politic, a unui om de afaceri ori a carierei unei persoane se produce prin săvârșirea unor acte infracționale. Altfel, în sine, această dublă ipostază a unui ofițer al serviciilor de informații ajuns și un consultant discret este doar imorală, nu și ilegală. Pur și simplu, pentru că legiuitorul nu a stabilit interdicții ferme în acest sens, însoțite de cuvenitele sancțiuni penale.

Cu atât mai imorală, dar cu atât mai puțin ilegală este o asemenea activitate efectuată după ce, formal, „consultantul" părăsește serviciul secret pe care l-a servit. Dacă el a fost legal, atunci cum ar putea deveni ilegal acum, atâta timp cât niciun act normativ nu stabilește vreo interdicție?

La ce consecințe se ajunge în acest fel? Cum este contaminată societatea românească prin asemenea practici? În lumea poltică și în lumea de afaceri? Cum se poate apăra statul de un fenomen, care poate deveni extrem de nociv? Dar ce șanse reale există pentru ca statul să ia taurul de coarne? La aceste întrebări voi încerca să răspund luni.

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...