Coliziunea Iohannis-Orban

Aparent, Klaus Iohannis este legat de mâini și de picioare. Începând din luna martie a anului trecut. Atunci, Ludovic Orban, cel cu un punctaj de patru ori mai mic decât propriul său partid, a recurs la o stratagemă care i-a reușit. S-a lipit de Iohannis ca timbrul de scrisoare. A creat un tandem. Printr-o decizie a conducerii partidului. El prim-ministru, iar Iohannis președinte într-un al doilea mandat. Dar, între timp, situația s-a schimbat.

Ceea ce în luna martie a anului trecut a fost tratat drept o glumă mai mult sau mai puțin reușită a vremelnicului lider liberal, astăzi devine o piatră de moară. Atârnată la gâtul lui Iohannis. Care este încolțit din stânga și din dreapta. Dar mai ales din dreapta.

Anul trecut, în primăvară, peisajul politic era total diferit. PSD tropăia liniștit pe scena politică, dar manifesta deja ezitări serioase legate de campania prezidențială. Dragnea a evitat să candideze oficial mult timp după ce Iohannis și-a anunțat intențiile pentru un al doilea mandat. Iar Călin Popescu Tăriceanu, al doilea plasat după Iohannis, ezita la rândul său, întrucât PSD nu-i oferise nicio garanție de susținere într-un asemenea proiect. Gabriela Firea, plasată și ea bine ca notorietate popularitate și intenție de vot, era consecventă în a respinge orice proiect prezidențial. În aceste condiiți, Klaus Iohannis a dormit liniștit.

Până de curând. Alegerile europarlamentare și referendumul i-au adus o victorie, dar și o neașteptată durere de cap. Efectul referendumului, pe care el l-a propus ca președinte, pentru care el a riscat și al cărui merit și-l poate asuma liniștit, la fel cum i-ar fi fost atribuit și eșecul, a fost anulat de scorul USR-PLUS. Acest scor a impus un nou tandem. Mai puternic. Mai echilibrat. Mai greu de atacat. Tandemul Barna-Cioloș. Unul, probabil primul, pe post de președinte. Celălalt, probabil al doilea, pentru poziția de prim-ministru. Și dintr-o dată întreaga geometrie a prezidențialelor, și așa variabilă, s-a răsturnat.

În realitate, Klaus Iohannis acum, după ce s-a clarificat și faputul că nu va merge la Consiliul European, descoperă că nu mai are cu cine face tandem. Cu Ludovic Orban? Este exclus. Pentru că Orban, având un sfert din scorul partidului, demonstrează că nu este agreat decât de o pătrime din electoratul PNL. Deci tandemul ar fi nefericit. Șchiop. Iar Klaus Iohannis ar ieși dezavantajat din această competiție. În mod paradoxal, s-a trezit în această situație după ce, cu ajutorul unei Justiții captivă încă și a STS, instituție militarizată care numără voturile, a reușit să pună pentru moment în genunchi PSD, cel mai mare partid politic din România, și să-l arunce după gratii pe principalul său rival. Acum, că Dragnea nu mai e, trebuie să schimbe total discursul. Și nu știe cum. Nu prea mai e nici Tăriceanu, după scorul de la europarlamentare și după ce în fruntea PSD a venit Dăncilă, care îl va ține pe tușă pe liderul ALDE până la calendele grecești. În schimb, în dreapta un adversar cu totul și cu totul neașteptat îi amenință serios scaunul de la Cotroceni. Iar scaunul scârțâie serios și fiindcă unul dintre picioare e putred.

Ludovic Orban și-a consolidat poziția în partid, nu și poziția electorală, lipindu-se de Iohannis prin forțarea unui tandem. Dacă ar fi pierdut la europarlamentare și la referendum, dispărea literalmente ca o efemeridă din prim-planul politicii. Dar PNL nu a pierdut. Dimpotrivă. Rareș Bogdan, străduindu-se ca nimeni altul în țară și în străinătate prin discursuri strălucite, unele fulminante, să aducă puncte PNL, iar din tenebrele societății, STS făcând același lucru, în final, în loc să-l consolideze pe Iohannis, odată cu PNL, l-au cosolidat pe Ludovic Orban, șubrezindu-i președintelui șansele pentru un al doilea mandat.

Klaus Iohannis avea însă un as în mânecă. Pe care s-ar putea să-l piardă. Asul în mânecă e Rareș Bogdan. Noua stea liberală, pe care Orban vrea să o transforme într-o stea căzătoare. Dar pentru ca Rareș Bogdan să devină piesa de schimb, piciorul sănătos care să înlocuiască piciorul putred al scaunului prezidențial, era obligatoriu - și încă este - ca Ludovic Orban să-și îndeplinească angajamentul de a-l plasa în fruntea PNL București. Asigurându-i astfel un motor puternic și real de propulsie politică. Înțelegând pericolul pentru el însuși, Orban a întors pe neașteptate armele. A ales o cvasi-necunoscută, Violeta Alexandru, pe post de dronă a sa pentru PNL București. Și pentru a bate în cuie această execuție politică a lui Rareș Bogdan, la scurt timp după ce peste 600 de membri PNL București au solicitat ca acesta să devină președintele organizației și după ce drona nici n-a fost bine instalată, președintele PNL a mai făcut o mișcare. Luni urmau să fie numiți interimarii la conducerea tuturor sectoarelor Bucureștiului. Echipa sa de încredere. Pentru a încheia ceea ce a început și a pregăti alegerea statutară a acestora și baterea lor în cuie pentru următorii ani. Luni nu i-a ieșit mișcarea. Pentru că nu a exisat cvorum. Oare de ce? Bătălia se amână pentru săptămâna viitoare. În condițiile în care PNL pierde.

Nu a fost de ajuns. Ludovic Orban a profitat de ocazie, remarcând faptul că președintele pentru moment nu prea are încotro. Și nu prea îi dă mâna să riposteze. A lansat pe piață un zvon. Și anume că președintele Klaus Iohannis nu-l mai agrează pe Rareș Bogdan. Sugerând că ar fi gelos pe succesul acestuia. Și că s-ar teme ca Rareș să nu-l contracandideze. Evident, informația e mincinoasă. Dar totuși prinde.

Ce ar putea să facă Klaus Iohannis pentru a ieși din acest punct mort? Greu de spus. Chiar dacă Ludovic Orban îi atârnă la gât ca o piatră de moară, Iohannis nu are încotro și cât timp acesta nu se dă dus de la conducerea PNL, el nu poate renunța la singurul partid pe care totuși se poate baza în alegeri. Așa că singura soluție a ieșirii din criză nu poate veni decât tot din interiorul PNL. Unde, cum spuneam, plăcile tectonice se lovesc violent. Dar, culmea, în absența împricinatului. Pentru că toți așteaptă ca Rareș Bogdan să dea tonul. Iar acesta se teme. Nu are verde de la Cotroceni? Sau îi lipsește altceva?

În acest context nu tocmai fericit pentru steaua liberală, care pălește, Rareș, împreună cu celălalt cap de listă la europarlamentare de la PSD, cu doamna Carmen Avram, au avut o excepțională inițiativă și luare de poziție comună, pe care am elogiat-o într-o analiză anterioară. I-am atribuit atunci lui Rareș un excepțional raționament care însă, după ce m-am documentat mai bine, am aflat că îi aparține nu lui, ci doamnei Carmen Avram. Și anume că la Uniunea Europeană fiecare reprezentant al unui stat se bate, uneori fără milă, pentru interesele statului său. Și că numai românii au procedat până acum altfel. Iar cei doi au format un tandem în scopul ca princialele partide din România reprezentate în Parlamentul European să schimbe în bine situația. Luni, Ludovic Orban a încercat să-i dea în cap lui Rareș Bogdan cu această inițiativă, interzicându-i practic să colaboreze în continuare, pe tema subvenției pentru agricultorii români, cu PSD. De unde se vede că Ludovic Orban s-a dezlănțuit. Ceea ce denotă forță. Dar poate și disperare.

Sorin Rosca Stanescu