Cioloș cel mare îl apără pe Cioloș cel mic

Bogdan Tiberiu Iacob, arheologul presei de investigație din România, a semnalat un detaliu interesant. Care poate să producă efecte grele în marea politică. USR s-a dat peste cap pentru a modifica în Parlament un OUG. Și a reușit.

În sensul că persoanele care aveau mai puțin de 16 ani înainte de decembrie 1989 nu vor cădea sub incidența unei legi, care îi poate elimina pe politicienii care au colaborat cu Securitatea. Oare de ce? - se întreabă analistul, făcând în mod vădit aluzie la Dacian Cioloș. Am să încerc un răspuns. Și am să duc lucrurile mai departe.

Dacian Cioloș de azi îl apără pe Dacian Cioloș de ieri. Iar Dan Barna, legat ombilical de acesta, încearcă să-l protejeze. Pentru a nu-și rupe gâtul odată cu el. Și cum în Parlament doar una dintre cele două componente ale alianței au spații de mișcare, pentru liderul PLUS a intervenit în forță liderul USR. Dar despre ce este vorba în mod concret?

Adversarii politici ai USR au mirosit ceva. Au simțit miros de sânge dinspre USR-PLUS. Să ne amintim o dezvăluire pe care a făcut-o fiul dizidentei Doina Cornea la scurt timp după trecerea acesteia la cele veșnice. Și anume că ea era păzită strașnic de Securitate. Iar unul dintre tinerii securiști, militari în termen, postați la ușa acesteia, era Dacian Cioloș. Acesta nu a contestat informația. A declarat doar senin că pur și simplu nu-și mai amintește dacă și-ar fi făcut sau nu stagiul militar la Securitate. Și dacă a primit sau nu vreodată misiunea de a supraveghea mișcările de la domiciliul Doinei Cornea. După care lucrurile au rămas la fel ca înainte. Doar aparent.

Guvernul PSD plus ALDE a prins informația din zbor și a emis o Ordonanță de Urgență. Conform acesteia, toate persoanele care ajung în funcții de demnitate publică trebuie să declare pe proprie răspundere dacă au colaborat sau nu vreodată cu Securitatea. Iar controlul se face automat pentru toți cei aleși sau numiți în asemenea poziții. O declarație în fals urmeză să fie sancționată ca atare. Penal. Pentru infracțiunea de fals și uz de fals. Dacian Cioloș a fost ales europarlamentar. A devenit chiar tătucul europarlamentarilor din noua familie moșită de președintele Franței, Emmanuel Macron. O declarație a acestuia dovedită a fi un fals îi poate fi fatală. Pentru cariera politică. Și nu mai puțin pentru libertatea sa ca persoană. Dar PLUS, al cărui lider este Dacian Cioloș, se află într-o alianță politică, e drept ciudată, cu USR. Ciudată, pentru că atunci când este vorba de alegerile prezidențiale, legea nu recunoaște o alianță electorală. Cu toate acestea, dacă izbucnește un scandal major în ceea ce-l privește pe Dacian Cioloș, va fi depunctat și Dan Barna. În avantajul lui Klaus Iohannis.

Așa se face că în Parlament am putut asista la o inițiativă ce puțin stranie. Prin care USR a reușit să propună, să susțină și să impună un amendament la ordonanța de urgență. Conform acestuia, vor fi exceptați tinerii care la data recrutării lor de către Securitate în calitate de informatori nu împliniseră vârsta de 16 ani. Am putea deduce deci că Dacian Cioloș a fost recrutat înainte de a fi împlinit această vârstă.

Deducția de mai sus ne obligă la două întrebări:

1). Cum se explică faptul că, dacă Dacian Cioloș este adevărata țintă a ordonanței de urgență, nici PNL, nici PSD și nici ALDE nu au reacționat opunându-se amendamentului formulat de USR? Să existe oare mai multe ținte? Să existe oare și în celelalte partide indivizi recrutați de Securitate înaintea vârste de 16 ani? Iar acest detaliu să le fi închis gura partidelor parlamentare? Nu am încă un răspuns la această întrebare.

2). Ce este în definitiv atât de grav în faptul că un copil e recrutat de Securitate? E grav, fiindcă Securitatea se ocupa cu așa ceva. Evident. Dar de ce să culpabilizăm un om 30 de ani mai târziu, pentru că la o vârstă când nu avea un deplin discernământ a acceptat să devină informator al Securității? La această întrebare am un răspuns. În sensul continuității. Dacă și ulterior el s-a comportat ca un securist, dacă și ulterior respectiva persoană a colaborat îndeaproape cu foștii securiști și cu noile forme de poliție politică, ei bine atunci aparentul accident petrecut în adolescență are relevanță.

În cazul lui Dacian Cioloș, personaj care s-a dovedit că a avut legături extrem de strânse, inclusiv de rudenie, cu generalul Virgil Ardelean, cel care a condus mulți ani de zile serviciul secret al Ministerului de Interne, denumit „Doi și-un sfert", și care i-a construit un profil de poliție politică, această continuitate devine evidentă. Cu atât mai evidentă cu cât din nou s-a demonstrat că el a fost propulsat în cariera politică de același Virgil Ardelean, care, de dragul lui Cioloș, a mers atât de departe încât a improvizat un flagrant și a eliminat din schemă un ministru al Agriculturii. Pentru ca în locul lui să fie instalat Dacian Cioloș. De către Traian Băsescu, alt specimen al Securității.

Acum să mergem cu logica mai departe. Să admitem că celelalte partide din Parlament, atunci când a fost supus la vot amendamentul propus de USR, au suferit de orbul găinii. Sau că și în componența acestora există personaje de tipul lui Dacian Cioloș. Să ignorăm aceste necunoscute, dar să ne punem totuși întrebarea ce mare interes avea USR să îl apere preventiv pe Dacian Cioloș, atâta timp cât alianța electorală cu PLUS nu are valoare, întrucât nu este recunoscută de lege, iar Dacian Cioloș s-a resemnat să renunțe la candidatura la prezidențiale în beneficiul lui Dan Barna și cu condiția extrem de problematică de a fi instalat prim-ministru într-o viitoare guvernare USR? În încercarea de a găsi răspuns la această întrebare, eu unul recunosc faptul că mă izbesc de o taină pe care încă nu o pot dezlega. Pe Dan Barna aparent nu îl leagă absolut nimic de Dacian Cioloș. Iar PLUS nu reprezintă aproape nimic în ecuația de putere a USR, partid care și-a adjudecat de unul singur la alegerile europarlamentare circa o părtime din voturile românilor. PLUS nu are electorat. Este doar o ficțiune. Acest adevăr reiese din toate cercetările de piață și din toate analizele făcute până în prezent. Și atunci de ce atâta efort și atâta transpirație? Din nou, nu am un răspuns. Încă.

Sorin Rosca Stanescu