Cioloș a declanșat efectul domino-ului

Când acest efect va fi consumat, PNL va rămâne în opoziție timp de patru ani. Suficient pentru ca să dispară. Sau pentru a-și recupera substanța națională și liberală. Iar Klaus Iohannis va pierde alegerile pentru cel de-al doilea mandat. După care, populația va urma să tragă concluziile. Dacă este mai bine sau mai rău așa. Dar ce anume declanșează acest efect de domino?

Am văzut, duminică, o platformă pe o platformă. La mitingul din Piața Palatului. Platforma Cioloș, un set bâlbâit de principii așezate școlărește pe câteva pagini, s-a instalat pe o altă platformă. Minusculă. Câțiva metri pătrați, rezervați premierului. Pentru a nu fi împreună cu organizatorii. Adică cu PNL, care l-a asumat drept premier. Simbolistica este clară. Dacian Cioloș nu este nici cu ei, adică cu liberalii, dar nici rupt de ei. De aceea, micuța platformă, de unde micuțul om politic și-a bâlbâit conceptul precarei sale platforme politice, a fost detașată simbolic de scena principală, ocupată de liderii PNL, dar totuși legată ombilical, printr-un coridor aerian.

Despre participanții la miting nu am nimic de spus. Nici măcar nu mă interesează numărul lor exact care, în aprecierile diverselor autorități, cu sau fără ghilimele, variază de 13 la 30 de mii. Nu am niciun motiv să dau curs unor insinuări cum că acolo, în Piața Palatului, nu ar fi fost liberali, ci oameni recrutați cu bani. Important este însă altceva. Discursul lui Cioloș, mesajul lui către liberali și către națiune a fost atât de plat, atât de îngălat, încât nu a reușit să smulgă niciun fel de aplauze. Și nu a declanșat vreo emoție. În absența emoției colective și atât timp cât nu există obiective cu adevărat clare, cu adevărat liberale și cu adevărat naționale, cu un mediocru instalat la vârf, venit de oriunde altundeva, dar nu din interiorul partidului, PNL nu are nici cea mai mică șansă de a câștiga alegerile și de a instala, la capătul acestui an, un guvern.

Unele speranțe se îndreaptă către președintele Klaus Iohannis. Acesta a apelat cu succes la o firmă de PR și se vede. Prezența sa pe scena politică a devenit mai frecventă și, într-un fel, mai naturală. Exceptând unele bâlbe, destul de grave, discursul său din ultima vreme i-a adus o creștere de credibilitate. Care nu înseamnă neapărat o creștere de favorabilitate. Sau de impact politic. Este, însă, prea puțin. Ceea ce PR-ul construiește dintr-o parte distruge, din altă parte, Serviciul pentru Protecție și Pază. Acesta îl blindează pe președinte, la propriu și la figurat, sub pretextul că, în absența oricărei amenințări reale, să îl apere de un posibil atentat. Cu limuzina sa blindată, cu SPP-istii aflați în jurul său, cu coloana de echipaje care îl însoțește, e greu de persupus că, la momentul potrivit, Klaus Iohannis va reuși să facă indispensabilele băi de mulțime care i-ar putea asigura, în 2019, succesul. Nemaifiind perceput ca o locomotivă pentru PNL sau fiind din ce în ce mai puțin perceput în această ipostază, Klaus Iohannis nu are cum să suplinească, punându-și la bătaie propria credibilitate, diferența de electorat necesară pentru câștigarea alegerilor de către liberali.

Motivele pierderii alegerilor de către PNL sunt multiple. Unul dintre ele, extrem de important, este chiar opțiunea pentru Dacian Cioloș. Nu fiindcă acesta este, în mod clar, sub influența Bruxelles-ului, fie și doar ca mod de gândire. Nu fiindcă acesta se află într-un grav conflict de interese pentru că, în postura sa de prim-ministru, trebuie să negocieze la sânge, în interesul României, cu instituția care îl platește lunar. Și, evident, nu negociază nimic. Nu numai fiindcă, în mod inevitabil, guvernul pe care l-a condus a suferit eșec după eșec pentru că nici nu se putea altfel, într-un an electoral, fără o solidă susținere politică și pentru că echipa pe care a ales-o și el însuși sunt slabi. Necalificați pentru pălărie. PNL pierde alegerile în primul și în primul rând pentru că, practic - nu discut aici de programul politic care, până la proba contrarie, este doar o hârtie -, nu mai este nici liberal în gândire, în comportament și în acțiune și nu mai este nici un partid național.
Aceste două dramatice schimbări au loc exact într-o perioadă în care este nevoie de mai mult spirit liberal și de o mult mai accentuată afirmare a valorilor și interesului național. Liberalii nu mai dezbat nimic în contradictoriu. Regula unanimității s-a instalat în partid ca un blestem. Acțiunea partidului - și, încă o dată, nu mă refer la mesajele din program - este lipsită de anvergură și nu tintește în suficientă măsură în edificarea capitalului național și în întărirea clasei de mijloc. Dimpotrivă, sub Guvernul Cioloș, susținut acum doar de PNL, capitalul național s-a contractat și la fel s-a întâmplat și cu clasa de mijloc.

Are loc o bătălie dramatică la nivel mondial, și în special în Uniunea Europeană, între două direcții diametral opuse. Globalizarea, care este principala țintă a multinaționalelor și a sistemului bancar susținute de o serie de guverne interesate și de o rețea puternică de ONG-uri afiliate, cele mai relevante fiind ONG-urile lui Soros, și o altă tendință a întăririi statelor națiune. În acest veritabil război, Uniunea Europeană își caută identitatea. Cele mai vulnerabile sunt fostele state comuniste. Dar, iată, câteva dintre ele au reușit să reziste și să își consolideze poziția de state națiune. Cum ar fi Ungaria sau Polonia. Din această perspectivă, PNL, în special prin Dacian Cioloș, a predat România forțelor și intereselor străine. Și asta, încă o dată spun, în ciuda propriului program politic care este un excepțional document, căruia liberalii i-au dat foc pentru a încerca să încălzească cu el anemica și bâlbâita platformă Cioloș.

Întrucât nu există extratereștri care să îl împingă în sus pe Cioloș și să facă performant acest guvern pe ultima sută de metri sau să adauge, printr-o prestidigitație, fie ea și o enorma emoție colectivă, voturile necesare, PNL va pierde alegerile și nu va fi capabil prin niciun truc, chiar dacă Klaus Iohannis își dă foc în acest scop, să formeze majoritatea necesară pentru a-l instala pe Cioloș prim-ministru încă patru ani. În aceste condiții, contractul cu Cioloș, care, abia acum aflăm, a fost încheiat nu pentru un an și nu pentru un guvern tehnocrat, ci pentru cinci ani și pentru un guvern vopsit politic, va fi rupt. Iar omul se va întoarce la cei care îl plătesc.

Președintele PNL, Alina Gorghiu, așa cum a promis, va demisiona în eventualitatea, atât de probabilă, în care Dacian Cioloș nu va ajunge premier. În interiorul PNL, plăcile tectonice vor exploda în lupta pentru putere. O putere în opoziție. În acel moment, și vorbim de sfârșitul acestui an și începutul anului viitor, Klaus Iohannis își va pierde întreaga putere dată de partidul care la susținut în alegeri și care îl susține, acum, necondiționat, în trista sa aventură politică. Ce va face, în realitate, PSD după câștigarea puterii și cum va acționa el împotriva președintelui Klaus Iohannis și a unor instituții susținute de el, pe bună dreptate uneori și, alte ori, nesăbuit, este o altă istorie. Care se va scrie începând din 2017.

Sorin Rosca Stanescu