Ciolacu a fost întors cu cheia. Din nou!

Marcel Ciolacu s-a răzgândit. Legat de starea de alertă. Și ne comunică acest lucru șmecherește. Ne spune în prima propoziție că PSD nu votează în Parlament prelungirea acestei stări. Iar în propoziția numărul doi, că nu o votează în forma în care e acum. Deci, dacă se schimbă forma, PSD votează. Și firește că forma se schimbă. Se schimba și cu Ciolacu și fără Ciolacu. În concluzie, după ce s-a alintat puțin, PSD își dă acordul. Pentru că Marcel Ciolacu a fost întors din nou cu cheia. Sau, mai bine zis, din telecomandă. Ca o adevărată dronă.

Ideea de a nu mai accepta prelungirea stării de alertă nici măcar nu i-a aparținut domnului Marcel Ciolacu. Ci tandemului Tăriceanu-Ponta. Victor Ponta nu a votat nici atunci când a fost instituită starea de alertă și a declarat în mod constant că nu va vota nici în continuare, el și parlamentarii Pro România, din simplul motiv că nu vede rostul instituirii pe această cale a unor restricții. În același timp, Ponta susține că românii trebuie să fie și în viitor prudenți, pentru a nu reveni pe faimosul „platou" al pandemiei. La rândul său, Călin Popescu Tăriceanu, un susținător constant al relansării economice, consideră - și pe bună dreptate - că există numeroase localități ne-scurtcircuitate de coronavirus. Și în care restricțiile, dincolo de o anumită limită, nu au niciun rost. Prin urmare, liderul ALDE crede că starea de alertă, dacă se impune, se impune doar în zone strict delimitate. Ulterior a lăsat și Marcel Ciolacu impresia că se aliniază. Astfel încât în repetate rânduri a declarat ferm că PSD nu va vota în Parlament prelungirea stării de alertă cu încă o lună. Iar acum, ca de obicei, a dat-o la întors. Firește, acompaniat de aghiotantul său Lucian Romașcanu, așa-zisul purtător de cuvânt al PSD. Și acum, după această trecere în revistă, să vedem cum stăm de fapt.

Din nou, Guvernul anunță în ultima clipă ce are de gând să facă. Sub motiv că așteaptă verdictul specialiștilor. Iar specialiștii, vezi Doamne, stau în cumpănă. Îngrijorați de faptul că în ultimele zile a crescut numărul celor contaminați. În loc să descrească. Nimeni nu vine însă în fața unui microfon să recunoască public faptul că cifrele de contaminați, de vindecați și de morți sunt în pixul Guvernului. Să admitem însă că nu asistăm din această perspectivă la o manipulare. Chiar dacă Ludovic Orban știe că-și securizează poziția de premier, doar atâta timp cât este menținută starea de alertă. Să admitem că cifrele sunt adevărate. Și dacă sunt adevărate, indică ele o revenire pe „platou"? Adică o întoarcere spre vârful pandemiei? Răspunsul poate fi pozitiv, dacă luăm în calcul faptul că, într-o oarecare măsură, s-a diminuat distanțarea sanitară. Și, în aceste condiții, este posibil ca numărul celor contaminați să crească. În schimb, nu avem voie să facem abstracție de operațiunea de testare. După cum ne amintim, la început, premierul Ludovic Orban a fost total împotriva testării populației. Sub motiv că o testare în masă ar fi o prostie. Și o operațiune imposibilă. Am avut atunci prilejul să constat că premierul României nu înțelege ce înseamnă o testare în masă. Pe de-o parte. Iar pe de altă parte, încearcă din răsputeri să justifice impotența autorităților de a procura într-un scurt interval de timp numărul suficient de mare de testere necesare acestei operații. Totuși, cu timpul, numărul de testări a crescut constant. Și este firesc ca, atunci când testezi un număr mai mare de persoane, să crească și numărul pozitivilor. A făcut cineva vreo analiză, la capătul căreia să ne spună, cu argumentele puse pe masă, care este motivul real pentru care în ultimele zile a crescut numărul de persoane contaminate? Nu. Și este clar că autoritățile au alergie în continuare la testări. Ca dovadă, i-au vârât bățul prin gard Gabrielei Firea, împiedicând-o să continue testarea în masă pe Arena Națională. Și asta în ciuda faptului că, inițial, Direcția de Sănătate Publică s-a arătat entuziasmată de condițiile asigurate acolo.

Iată așadar cum problemele sanitare, reale sau imaginare, minimalizate sau exagerate, sunt inerferate de criterii politice, generate de pe de-o parte de dorința liberalilor de a rămâne la butoane, iar pe de altă parte de mișcările tip lambada ale lui Marcel Ciolacu. Care, la rândul său, imprimă o mișcare brauniană întregului partid. Buimăcindu-și și aliații politici.

Privind retrospectiv, constat un tipar de comportament al domnului Marcel Ciolacu. De fiecare dată când este supus unui test politic, domnia sa începe prin a anunța, cu intransigența cuvenită, că va contesta deciziille Guvernului Orban, urmând să-i arate cartonașul roșu. Și să-l scoată de pe teren. Întotdeauna însă își lasă o portiță. Portița este decizia colectivă. El ar vrea să dea jos imediat Guvernul Orban, dar trebuie să se consulte în prealabil cu colegii din partid. După care urmează slalomul. Un slalom care aparent este atribuit acestei conduceri colective, dar care în realitate este inspirat sau chiar impus cu forța și în mod vizibil de Marcel Ciolacu. Întotdeauna în funcție de comenzile pe care acesta le primește din altă parte. Adică de la centrul de comandă al dronelor. Centrul de comandă al dronelor este ceea ce ne-am obișnuit să denumim statul subteran. Mai precis, centrul de decizii relevante, dar luate neconstituțional. Într-o manieră aparent neinstituționalizată. Într-o societatea normală la cap, dacă o majoritate parlamentară consideră că este necesară dărâmarea Guvernului printr-o moțiune de cenzură, acea majoritate ia decizia într-un cadru instituționalizat, după care o pune în operă. O atare decizie, într-o societate normală la cap, nu vine niciodată din altă parte. Într-un plic, adusă în cioc de câte un porumbel.

Și iată cum arată spectacolul care urmează. Marcel Ciolacu va lăsa impresia că negociază la greu cu Ludovic Orban. Și că, în urma acestei negocieri, Orban, sub presiunea PSD, decide să schimbe unele dintre condițiile în care se desfășoară starea de alertă. Viitoarea stare de alertă nu se va suprapune la indigo cu actuala stare de alertă. Cu sau fără Marcel Ciolacu, cu sau fără PSD, cu sau fără ALDE sau Pro România, vor exista schimbări, unele semnificative. care ar putea merge chiar până la scurtarea temenului de 30 de zile. Dar pentru ca jocul să poată fi dus până la capăt în bune condiții, Ludovic Orban va lăsa la rândul său impresia că, pe parcursul negocierii cu PSD, a cedat la unele capitole. În felul acesta, toată lumea va fi împăcată. Chiar și poporul PSD. Care va fi din nou amăgit, în sensul că în numele său, acționând cu fermitate, Marcel Ciolacu a obținut concesii importante din partea Guvernului.

Sorin Rosca Stanescu