Cheia pe care o întoarce Klaus Iohannis aruncă Europa în aer?

Motorul franco-german decolează. Marți. La Aachen. Capitala celei mai vestice regiuni a Germaniei. Klaus Iohannis se numără printre cei care vor întoarce cheia de contact a unei Europe cu mai multe viteze. În prezența nașilor. Iar statele din Est vor fi prada.

De fapt, Europa cu mai multe viteze va funcționa în principal cu un sistem bimotor, Germania și Franța, va avea un naș utilizat pentru un sacrificiu ritual, Klaus Iohannis, președintele unei țări care urmează să devină pradă de război, dar și doi nași pe bune, Donald Tusk, președintele Consiliului European și Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene. Actul de naștere al Europei cu mai multe viteze, cel puțin două, se numește Tratatul franco-german de cooperare și integrare. O titulatură care, aparent, nu spune nimic. Dar care spune totul.

La scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, conflagrație generată de dorința Germaniei de a obține resurse și spațiu vital prin ocuparea statelor din Est, pacea a fost pecetluită și prin încheierea unui tratat franco-german. Atunci, un asemenea tratat era cât se poate de firsc. Astăzi însă, există Uniunea Europeană. Și un tratat al Uniunii Europene. Semnat atât de Germania, cât și de Franța. În plus, Uniunea Europeană dispune de un mecanism, convenit tot în baza tratatului, prin care, pe măsură ce trece timpul, se consolidează, iar statele membre se integrează. Ce nevoie ar mai fi în aceste condiții de un tratat separat franco-german?

A mai existat și un alt tratat, semnat tot de Germania, pe atunci cu Uniunea Sovietică, care a dat foc Europei și în scurt timp, lumii întregi. A rămas în istorie sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov, deși atunci, ca și acum, denumirea oficială era total inofensivă. A fost o înțelegere, care a împărțit Polonia și a condus la pierderea unor provincii românești în beneficiul altor state, unul dintre premianți fiind I. V. Stalin. Astăzi, Polonia și România, dar și Ungaria, Cehia și alte state, care, după cel de-al Doilea Război Mondial, au aparținut blocului estic controlat de Moscova, se află pe masa de bucate a celor două mari puteri, aranjate frumos pe un platou. În mod ironic și chiar de două ori ironic, cheia de contact a Europei cu două viteze, care se naște odată cu acest tratat franco-german, va fi întoarsă de președintele României, Klaus Iohannis. O dată este o ironie a sorții, întrucât România a respins ferm o Europă cu două viteze, înțelegând că astfel va fi sacrificată, și a făcut-o chiar și prin vocea președintelui Klaus Iohannis, și a doua oară este o ironie a sorții pentru că, după cum bine se știe, el este invitat la Aachen în calitate de deținător al președinției rotative a Uniunii Europene, în timp ce tratatul care stă la baza UE precizează fără echivoc că o atare președinție aparține Guvernului, prin reprezentantul său, care este premierul.

Nimic nu este întâmplător. Totul are o simbolistică. Îngenuncherea Europei de Est, prin crearea unui mecanism cu mai multe viteze, care pune practic pâinea și cuțitul în mâna motorului franco-german, va fi marți trei ceasuri rele parafată la Aachen de către mai marii Europei și consimțită de reprezentantul uneia dintre victime, ocazie cu care este marcată și aruncarea oficială la coș a tratatului care stă la baza construcției europene.

Sub pretextul unui Brexit amânat și a reducerii influziei de capital în Uniunea Europeană, prin oprirea plății contribuției britanice, Parlamentul European tocmai a votat la mijocul acestei săptămâni un document infamant. Lipsit, după cum spun toți experții, de o minimă bază legală. Potrivit acestui document, statele care nu îndeplinesc anumite criterii conform viziunilor mai marilor Europei, nu vor mai beneficia de fonduri de coeziune sau, în cel mai bun caz acestea vor fi dramatic reduse. Ori, se știe că fondurile de coeziune sunt destinate în special statelor rămase în urmă, campioane din acest punct de vedere fiind cele din Estul Europei. Niciunde însă în tratatul UE nu scrie că este posibil așa ceva. Că ar fi admisibilă în vreun fel sancționarea în acest mod a unor state și încă fără respectarea regulii unanimității.

Există o coincidență, care nu este nici întâmplătoare și nici stranie, între cele două evenimente. La mijocul săptămânii trecute, statele puternice din UE, în special Germania și Franța au impus, utlizându-și reprezentanții și pârghiile de care dispun, o schimbare majoră a regulilor de joc, de natură să țină sub un control absolut și, la nevoie, să lezeze într-un mod aparent legitim interesele statelor nou venite în concertul european. Și s-a făcut în disprețul absolut al tratatelor semnate, convenite și aplicate până în prezent. Iar, pe de altă parte, săptămâna viitoare debutează practic cu semnarea unui important tratat de care în mod vădit Germania și Franța nu au nevoie, dar al cărui adevărat obiectiv este consacrarea Europei în cel puțin două viteze. În paranteză fie spus, la fel cum Hitler, prin Ribbentrop, a crezul că îl păcălește pe Stalin, prin Molotov, atunci când a fost semnat infamantul pact, și acum Merkel, luându-l drept partener pe peședintele Franței - o președinție care scârțâie din toate încheietuirle - încearcă să arunce praf în ochi Europei în ideea existenței unui parteneriat, când, de fapt, la manșa bimotorului care decolează este un singur stat. Germania.

Germania a scăpat de Marea Britanie, împingând-o afară din Uniunea Europeană, a scăpat și de tutela Statelor Unite, pe care o refuză cu obstinație acum, când se vede cu sacii în căruță, și își înfăptuiește punct cu punct proiectul acaparării acestei uriașe piețe de desfacere, de materii prime și de forță de muncă numită Europa și îmbrăcată frumos drept mireasă sub forma Uniunii Europene. În felul acesta, Berlinul amenință să pună capăt, punând practic piciorul în prag, și parteneriatului strategic consolidat dintre Statele Unite și câteva state sud-est europene, printre care și România.

La mijocul acestei săptămâni, europarlamentarii liberali, al căror partid îl susține pe Klaus Iohannis, au votat un document ilegal UE, îndreptat vădit împotriva intereselor României. La început săptămânii viitoare, alesul lor, domnul Klaus Iohannis, deghizat în mare lider european, le plimbă țucalul la Aachen doamnei Merkel și domnului Macron. Știind perfect că prețul va fi, între altele, și coliva românească.

Sorin Rosca Stanescu