Campionatul de patriotism

Este o mare modă să fi politician și totodată patriot. Să introduci mesajul patriotic în arsenalul electoral. Și să încerci să câștigi voturi gâdilând sentimentele naționale ale cetățenilor. Și resentimentele lor față de fenomenele antinaționale care le marchează viața. Concursul de patriotism este o mare mizerie. Care atinge apogeul în a doua parte a anului de grație 2016.

Până și partidul lui Nicușor Dan, un produs al unor ONG-uri cu profil, în general, antinațional, cu orientare globalistă, a început să dea semnale din ce în ce mai insistente, în sensul ocupării unui teren electoral prin exploatarea sentimentelor patriotice ale românilor. Așa ceva este strigător la cer. Să ne înțelegem bine, eu niciodată nu l-am acuzat pe George Soros pentru ceea ce face. Spre deosebire de mulți alții. Dar este o realitate. Sistemul mondial de fundații pe care acesta l-a creat și îl teleghidează, și în special rețeaua de ONG-uri din Europa de Est, a început bine, prin a combate naționalismul extremist care vicia societatea la începutul anilor 90, și a sfârșit prost, prin promovarea ostentativă a globalismului în dauna politicilor naționale. Iar globalismul în Europa de Est, înseamnă, așa cum s-a văzut, intrarea ostentativă a multinaționalelor într-o luptă și într-o concurență nimicitoare pentru industriile autohtone, acapararea violentă a piețelor de desfacere, adjudecarea, la prețuri umilitor de mici, a resurselor și a forței de muncă și pervertirea întregului sistem educativ. Ca să nu mai vorbesc de un complex întreg de mesaje și acțiuni care, în România cel puțin, lezează Biserica noastră ortodoxă.

Aceste fundații Soros, care au acordat numeroase burse unor tineri înzestrați și unor jurnaliști, care au susținut un timp, mai ales în anii ‘90, în mod viguros, presa independentă, astăzi, atacă pe toate căile, la temelii, orice tentativă de a reclădi statul național român. Așa se explică de ce George Soros și fundațiile controlate de acesta în România se află într-o conexiune perversă cu guvernul Cioloș și cu politicile pe care acesta le promovează. Că să încerc o analogie, voi reaminti că și Alianța Civică a anilor ‘90 a fost bună și și-a îndeplinit un rol istoric pozitiv atâta timp cât nu a intrat în politică. Din momentul în care membri marcanți ai Alianței Civice au ajuns în Executiv, credibilitatea Alianței Civice s-a prăbușit, iar societatea civilă din România a intrat în colaps. La fel se va întâmpla, inevitabil, și cu asaltul rețelei Soros din România asupra puterii executive și, mai nou, asupra puterii legislative prin intermediul partidului controlat de ea și intitulat, în mod abject, Uniunea Salvați România.

Asistăm astăzi, cum am asistat și ieri, la un adevărat exercițiu de front. Prin mesaje extrem de dure, de agresive, sunt manipulați mii de oameni, în special tineri, pe rețele de socializare, utilizând, în mod cinic, drept pretext drama familiei Gigina. În realitate, antrenamentul este făcut pentru a întări puterea și capacitatea de luptă a unui nou partid politic, care se pretinde anti-sistem, dar care vrea să intre în sistem, pe calea alegerilor parlamentare, pentru a exercita un control asupra lui. Ei bine, până și acest partid, esențialmente antinațional, a început să lanseze ostentativ mesaje de tip patriotic. Am utilizat acest exemplu extrem, pentru a mă face mai bine înțeles atunci când acuz PSD, și în special pe Liviu Dragnea, de demagogie și populism, atunci când, în Parlamentul României, și-a prezentat discursul scris prin care, vezi Doamne, a răspuns spontan raportului prezentat de premierul Cioloș. Acest discurs scris a fost împănat de expresii și termeni care au semnalizat opiniei publice faptul că PSD a devenit un partid al marilor patrioți, care susține întru totul și în mod hotărât cele mai înalte idealuri naționale. Brusc și peste noapte!

Mă aștept ca și PNL să facă la fel. Deși, în cazul PNL, până la un punct, ar fi acceptabil. Pentru că-nu-i așa?-tot eu am afirmat, în repetate rânduri, că PNL își pierde susținerea electorală întrucât și-a pierdut substanța liberală, dar și substanța națională. Pe care, iată, o adună de pe jos, în mare viteză, socialiștii. Iar PNL nu poate recupera ceea ce a pierdut decât tot în stil demagogic. Cel puțin atâta timp cât susține Guvernul Cioloș, care este un guvern Soros binecuvântat de Bruxelles și în special de Germania. Pentru că interesele Germaniei converg, cel puțin pentru moment, cu interesele lui Soros. În timp ce marile puteri europene, în frunte cu Germania, își întăresc caracterul național, ele forțează statele de la periferie să se deznaționalizeze și să se globalizeze, pentru ca resursele acestora să poată fi stoarse cât mai eficient de cei puternici.

Pe acest fond, a scos capul și Partidul România Unită, puternic pompat, un timp, până când s-a umflat prea tare, de către PSD. Și acest partid a intrat în competiție încălecând tot vehiculul naționalist. Dacă le iei și le scuturi bine, nu mai rămâne aproape nimic cu adevărat patriotic în substanța acestor partide. Patriotismul, altul decât cel de paradă, altul decât cel demagogic și pur electoral, înseamnă nu să faci declarații sforăitoare despre țară și despre interesul național, cum, mult timp, a făcut Gabriel Oprea și UNPR încercând să confiște naționalismul și patriotismul, ci înseamnă să faci sau măcar să încerci să faci cu adevărat ceva pentru recuperarea valorilor fundamentale ale națiunii române.

Cum ar putea fi patriotice partidele mari care până acum, alternându-se la putere, au deznaționalizat întreaga economie, au oferit-o, la preț de fier vechi sau de teren pârjolit, pe tavă capitalului străin, au cedat resursele acestei țări și utilitățile și forat de muncă? Și cum ar putea fi, poate cu o singură excepție, credibile partidele mici lansate în concursul de patriotism, care sunt emanația partidelor mari de care vorbeam înainte sau a ceea ce numim "sistem"? Un sistem și el parte a acestei operațiuni care sărăcește, în plan material și uman, România și care îi umilește pe români. Excepția ar putea fi, și sunt toate semnalele că e, Alianța Noastră România. O mișcare politică în care nu am identificat, până în acest moment, nici mimetism, nici duplicitate, nici fals în declaraţii și deloc complicitate la deznaționalizarea României.

Sorin Rosca Stanescu