Când se sfârșește binomul? Aflăm din teoria catastrofelor

Binomul SRI-DNA a fot creat și consolidat de-a lungul mai multor ani. Protocoalele și planurile de lucru demonstrează acest lucru. Două instituții de forță ale statului s-au unit pentru a invada și a domina instituțiile democratice. S-a întâmplat sub președinția lui Traian Băsescu. A continuat sub președinția lui Klaus Iohannis. Oficial, binomul nu mai există. Nu însă și neoficial. Când se va încheia această istorie?

Ne spune teoria catastrofelor. Conform teoriei catastrofelor, atâta timp cât durează o catastrofă, durează și vindecarea. Din această perspectivă, ar trebui pe de o parte să nu fim sceptici, iar pe de altă parte să avem răbdare. Cel puțin zece ani. Am mai avut prilejul să insist asupra faptului că binomul SRI-DNA, prin care s-a încercat, în bună măsură cu succes, piratarea puterilor statului, judecătorească, executivă și legislativă, nu a funcționat doar la nivel central. Binomul a existat pretutindeni în plan local. În fiecare localitate, protocoalele dintre SRI și DNA s-au materializat prin crearea unui câmp tactic care a acționat asupra poliției, justiției, ANAF-ului, primăriilor și consiliilor și, de fiecare dată, s-au extins și asupra lumii afacerilor. Din această perspectivă, binomul s-a transformat într-o veritabilă industrie. Și a condus chiar la privatizarea unei părți din activitatea DNA și a unei părți din activitatea SRI.

Acest binom, căruia a încercat să-i pună capăt Curtea Constituțională a României și Parlamentul, în special prin intermediul Senatului, a fost creat cu bună știință, prin încălcarea legii fundamentale și patronat de președinția României. unul dintre cei doi președinți, respectiv Traian Băsescu, denunță astăzi binomul și îi aduce nenumărate blesteme, fără însă a-și asuma nici cea mai mică responsabilitate. Cel de-al doilea președinte pe umerii căruia apăsa responsabilitatea binomului a ridicat, până zilele trecute, osanale până la cer celor două instituții de forță și nu a suflat o vorbă despre respectarea Constituției, a separării puterilor în stat și despre necesitatea ca, într-o democrație, drepturile omului să fie respectate. Acum, acest președinte, Klaus Iohannis, tăce. Nu a suflat o vorbă în momentul în care s-a pronunțat, pentru a doua oară, Curtea Constituțională, a cărei decizie este lipsită de echivoc.

Direcția Națională Anticorupție, una dintre cele două instituții de forță aflate sub protecție prezidențială, a încălcat cu bună știință și în mod brutal prevederile Constituției, pătrunzând în spațiul exclusiv al puterii executive. Domnul Klaus Iohannis tăce mâlc. Și această tăcere este vinovată. Și ea ne arată, în același timp, cât vor mai dură efectele binomului. În doar o zi, două mulți concetățeni, adevărați luptători pentru democrație, pentru drepturile omului și pentru separarea puterilor în stat, mai întâi s-au entuziasmat până la incandescență și apoi au trecut, în mod dramatic, la o atitudine pesimistă. S-au entziasmat pentru că s-a pronunțat astfel cum s-a pronunțat Curtea Constituțională și apoi au devenit pesimiști pentru că nu au observat o schimbare instantanee. De unde putea veni schimbarea?

În mod cert, din două direcții. Din partea președintelui României, care are obligația să își îndeplinească principala sarcină din fișa postului, și anume să intervină prompt atunci când o instituție a statului încalcă independența uneia dintre puterile fundamentale. Iar Klaus Iohannis a tăcut. Și încă tăce. Semn că își ia leafa de pomană. Al doilea decident este Consiliul Superior al Magistraturii. Care, contrar așteptărilor, s-a întrunit, dar nu a luat decizia de a investiga și sancționa încălcarea Constituției de către șeful DNA și procurorul general. În fine, scepticismul este alimentat și de faptul că Liviu Dragnea, în calitatea sa de lider al majorității, nu a sărit ca ars pentru a înfiera binomul și a cere sancționarea vinovaților. Teoria catastrofelor nu le dă însă dreptate celor sceptici.

Așa cum este el, cu bune și cu rele, Consiliul Superior al Magistraturii are, acum, o sarcină extrem de grea. Dacă se achită bine, va supraviețui, ca instituție, în forma actuală. Dacă nu, va trebui să fie restructurat din temelii. Printr-o lege organică. CSM trebuie să ia o decizie tranșantă nu numai pentru a pune în aplicare decizia Curții Constituționale, ci și pentru a-i sancționa pe vinovați și a stabili reguli și proceduri pentru ca binomul, teoretic desființat, să se retragă rapid din toate câmpurile tactice. Și, în primul rând, din justiție.

Dar, pentru a se ajunge aici, mai este necesară o etapă. Această etapă se cheamă motivarea deciziei Curții Constituționale. Vom avea această motivare probabil săptămâna viitoare. Abia atunci CSM își poate îndeplini sau își poate trăda menirea. Abia atunci CSM își va da cel mai important examen din existența acestei instituții. Abia atunci vom ști dacă CSM apără justiția și statul de drept sau este doar jalnicul purator de cuvânt al unor vârfuri ale procuraturii și ale unor vârfuri din instituțiile de forță. Prin urmare, pentru moment, eu prefer să dau timp CSM-ului. Și să recunosc că, și în cel mai fericit caz, va mai fi nevoie de mult timp până când cangrena să fie extirpată la nivelul tuturor localităților României.

Liviu Dragnea a surprins pe toată lumea afirmând că, "pentru atâta lucru", nu poate să ceară demisia șefilor marilor parchete. Șocant, nu? Toți s-au grăbit să atribuie această rezervă a șefului majorității lașității sale, generată de propriile dosare penale. Indiferent care ar fi adevărul, peste câteva zile, când toți vom citi în detaliu motivarea Curții Constituționale, și Liviu Dragnea va primi un duș rece. Din care poate se va trezi. Să recunoaștem totuși că nu el este cel chemat să curețe gunoiul binomului. El poate cel mult să îi asigure ministrului Justiției susținerea politică pentru ca acesta să îi propună președintelui demiterea șefului DNA și a procurorului general din funcțiile deținute.

A doua cheie, însă, se află la Cotroceni. Președintele care tăce va fi pus literalmente cu spatele la zid și executat politic, dacă va face același lucru și după ce motivarea CCR va fi făcută publică. Atunci, președintele Klaus Iohannis va trebui să reacționeze imediat, fără a-și mai lua prea mult timp de gândire. Și nu va putea reacționa altfel decât în consens cu decizia CCR. Va fi silit să recunoască, prin urmare, că mult lăudata Direcție Națională Anticorupție, în parteneriat cu mult lăudatul SRI au încălcat flagrat una dintre cele mai importante prevederi ale Constituției. Piratând puterile fundamentale ale statului. Și încercând să se substituie acestora.

Va fi examenul cheie al acestui mandat prezidențial. Să admitem că președintele Klaus Iohannis va trece cu bine de această încercare și că va vorbi și că va acționă în consens cu Constituția pe care are obligația să o apere. Asta nu înseamnă însă sfârșitul efectelor binomului. Și nici măcar sfârșitul binomului. Conform teoriei catastrofelor, va mai trece timp până atunci. Dar, acționând în interes național, președintele poate scurta acest timp. Sau, procedând împotriva interesului național, el poate lungi catastrofa.

Sorin Rosca Stanescu