Amnistii si gratieri colective in România post-belică. Legea PSD 543/2002

Am observat, in ultimii ani, o teamă paroxistică - poate doar simulată - pentru ceea ce in alte timpuri sau in alte tări este o practică de aplicare periodică, in functie de politica penală ce trebuie adaptată dinamicii faptelor infractionale. Cititi spre exemplu, categoriile de infractiuni exceptate de la gratiere, prin Legea 543 din 2002, adoptată de guvernul PSD.

Incapacitatea de a examina lucid această chestiune a dus la ideea presedintelui Iohannis de a cere prin referendum stabilirea unor exceptii, eventual prin adăugarea la Constitutie. Este o formulă aberantă din punct de vedere juridic. Sunt oare infractiunile de coruptie mai „importante" decât, spre exemplu, infractiunile de omor?

De aceea, indemnul meu este să mergeti să votati pentru reprezentantii României in Parlamentul european dar să nu intrati in jocul electoral al presedintelui Iohannis.

Si acum câteva detalii despre amnistiile si gratierile colective din perioada post-belică si textul Legii PSD in materie, din 2002.

In 1948, a apărut o lucrare, semnata de V. Pantelimonescu, intitulată „Amnistii si gratieri. Legislatie, adnotări si jurisprudentă", cuprinzând legile si decretele de amnistie si gratieri intre 23 august 1944 si 1 septembrie 1948. Conform lui Pantelimonescu, intr-un interval de 4 ani, au fost adoptate 23 de legi de amnistie si 3 legi de gratiere. Nu vă spun ce scrie in ele, ca să nu se inspire cineva si sa depună vreun proiect la parlament, preluând idei din reglementările acelor ani.

As vrea sa fac si o scurta prezentare a reglementarilor referitoare la gratiere si amnistie in perioada pana in 1989. In intervalul 1953-1989, au fost adoptate 29 de acte normative pentru gratierea unor pedepse si amnistierea unor infractiuni - in medie un act normativ de aceasta natura, la fiecare un an si jumatate. Datele le-am preluat din lucrarea „Amnistia si gratierea", elaborata de prof. Iancu Mandru, in 1998:

Decretul 155/1953 (gratiere); Legea 4/1954 (gratiere si amnistie); Decretul 421/1955 (gratiere si amnistie); Decretul 727/1956 (amnistie); Legea 8/1957 (gratiere); Decretul 20/1959 (gratiere); Decretul 20/1959 (gratiere); Decretul 315/1959 (gratiere0; Decretul 211/1960 (gratiere); Decretul 5/1963 (gratiere si amnistie); Decretul 973/1967 (neexecutarea unor pedepse); Legea 25/1967 (gratiere si amnistie - au fost liberate 19.255 persoane); Decretul 591/1969 (gratiere, amnistie - au fost puis in libertate 3468 detinuti); Decretul 543/1970 (gratiere -au beneficiat 11,890 persoane); Decretul 521/1972 (gratiere - au fost liberati 6598 detinuti); Decretul 110/1974 (amnistie); Decretul prezidential 9/1974 (gratiere - au beneficiat 9952 persoane); Decretul 185/1976 (gratiere si amnistie); Decretul prezidential 222/1976 (gratiere - beneficiari 19.980 persoane); Decretul 115/1977 (gratiere si amnistie - au beneficiat 19.294 persoane, din care 17.794 din locurile de detinere); Decretul 147/1977 (amnistie - liberate 2836 persoane); Decretul 331/1977 (amnistie); Decretul prezidential 189/1981 (gratiere - liberate 14.396 persoane); Decretul prezidential 349/1982 (gratiere - au beneficiat 31.545 persoane); Decretul 290/1984 (gratiere si amnistie - au beneficiat 55.437 persoane); Decretul 185/1986 (gratiere si amnistie - au beneficiat 42.166 persoane); Decretul 255/1987 (gratiere si amnistie - au beneficiat 36.784 persoane); Decretul 11/1988 (amnistie - au beneficiat 41.184 persoane).

Pentru intervalul 1967-1988, numarul celor care au beneficiat de prevederile acestor acte normative a fost de 313.785 persoane. Explicatiile sunt sau pot fi multiple. In primul rand, o alta politica penala. Probabil si alte argumente legate de capacitatea penitenciarelor sau de faptul ca anumite contraventii se pedepseau cu inchisoare.

După 1989, au fost două decrete de gratiere, la inceputul anilor '90 apoi, in 1997, a fost adoptata Legea nr 137/1997 privind gratierea unor pedepse, lege pe care imi permit sa o numesc Legea Antonescu/Basescu, pentru ca amandoi erau, la acel moment, membri in guvernul Ciorbea si nu s-au opus reglementarii respective. Legea de gratiere Antonescu/Basescu prevedea gratierea, in intregime, pentru pedepsele pana la 2 ani; in intregime pentru pedepsele pana la 5 ani, pentru persoanele cu varsta peste 60 de ani (!); in parte (cu 1/2) a pedepselor pana la 5 ani etc. Erau exceptati recidivistii si autorii anumitor infractiuni.

Ultima lege de gratiere a fost adoptata in 2002, in timpul guvernarii PSD. Au trecut, de atunci, 17 ani.

Adrian Nastase

Iată cum arăta acea lege. Puteti citi care au fost exceptiile considerate importante si, că, oricum, erau exceptate infractiunile de coruptie.

Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni
Autentificare

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. -
Se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanțele de judecată.

Art. 2. -
Prevederile art. 1 se aplică indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanță.

Art. 3. -
Se înlătură măsura internării într-un centru de reeducare luată de către instanțele de judecată față de minorii care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.

Art. 4. -
(1) Prevederile art. 1 și 2 nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

(2) Nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracțiuni:

A. Infracțiuni reglementate de Codul penal:

1. infracțiunile contra siguranței statului, prevăzute în art. 155-173;

2. infracțiunile de omor, prevăzute în art. 174-176;

3. vătămarea corporală gravă, prevăzută în art. 182;

4. lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, prevăzute în art. 183;

5. lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189;

6. violarea de domiciliu, prevăzută în art. 192 alin. 2;

7. șantajul, prevăzut în art. 194;

8. violul, prevăzut în art. 197;

9. actul sexual cu un minor, prevăzut în art. 198 alin. 2-4;

10. perversiunea sexuală, prevăzută în art. 201 alin. 2-5;

11. incestul, prevăzut în art. 203;

12. furtul de autovehicule, precum și furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) și g), alin. 2 și 3 în redactarea anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, și în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare;

13. tâlhăria, prevăzută în art. 211;

14. pirateria, prevăzută în art. 212;

15. înșelăciunea, prevăzută în art. 215 alin. 2-5;R

16. delapidarea, prevăzută în art. 2151 alin. 2;

17. ultrajul, prevăzut în art. 239 alin. 2 și 3;

18. abuzul în serviciu în formă calificată, prevăzut în art. 2481;

19. luarea de mită, prevăzută în art. 254;

20. darea de mită, prevăzută în art. 255;

21. primirea de foloase necuvenite, prevăzută în art. 256;

22. traficul de influență, prevăzut în art. 257;

23. tortura, prevăzută în art. 2671;

24. represiunea nedreaptă, prevăzută în art. 268;

25. evadarea, prevăzută în art. 269;

26. înlesnirea evadării, prevăzută în art. 270;

27. neîndeplinirea cu știință a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, prevăzută în art. 274 alin. 2;

28. părăsirea postului și prezența la serviciu în stare de ebrietate, prevăzute în art. 275 alin. 3;

29. distrugerea și semnalizarea falsă, prevăzute în art. 276;

30. nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută în art. 279;

31. nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, prevăzută în art. 2791;

32. falsificarea de monede sau de alte valori, prevăzută în art. 282;

33. falsificarea de valori străine, prevăzută în art. 284;

34. deținerea de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută în art. 285;

35. falsul material în înscrisuri oficiale, prevăzut în art. 288;

36. falsul intelectual, prevăzut în art. 289;

37. falsul în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut în art. 290;

38. uzul de fals, prevăzut în art. 291;

39. deturnarea de fonduri, prevăzută în art. 3021 alin. 2;

40. nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și reziduuri, prevăzută în art. 3022alin. 2;

41. contaminarea venerică și transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit, prevăzute în art. 309;

42. traficul de stupefiante, prevăzut în art. 312;

43. falsificarea de alimente sau alte produse, prevăzută în art. 313;

44. punerea în primejdie a unei persoane în neputință de a se îngriji, prevăzută în art. 314;

45. relele tratamente aplicate minorului, prevăzute în art. 306;

46. încăierarea, prevăzută în art. 322 alin. 3 teza II;

47. asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută în art. 323;

48. proxenetismul, prevăzut în art. 329;

49. dezertarea, prevăzută în art. 332;

50. zborul neautorizat, prevăzut în art. 340 alin. 2.

B. Infracțiuni reglementate de legi speciale:

1. infracțiunile prevăzute în art. 19-21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României;

2. infracțiunile prevăzute în art. 109, 110 și 115 din Decretul nr. 443/1972 privind navigația civilă;

3. infracțiunile prevăzute în art. 175-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României;

4. infracțiunile prevăzute în art. 276 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată;

5. infracțiunile prevăzute în art. 85 din Legea protecției mediului nr. 137/1995, republicată;

6. infracțiunile prevăzute în art. 7-18 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție;

7. infracțiunile prevăzute în art. 10-16 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale;

8. infracțiunile prevăzute în art. 23 și 24 din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor;

9. infracțiunile prevăzute în art. 2-14 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

(3) De asemenea, nu beneficiază de prevederile prezentei legi cei care au săvârșit infracțiuni, altele decât cele prevăzute la alin. (2), pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.

Art. 5. -
Sancțiunile cu închisoare aplicate prin hotărâri judecătorești definitive pentru contravenții nu se mai execută.

Art. 6. -
Grațierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii, a măsurii internării într-un centru de reeducare sau a sancțiunii contravenționale, deoarece s-au sustras de la executarea acestora, precum și celor care au început executarea, dar ulterior s-au sustras.

Art. 7. -
Persoanele grațiate care, în curs de 3 ani, săvârșesc cu intenție o infracțiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune, și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi.

Art. 8. -
Dispozițiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate prin hotărâri judecătorești definitive pronunțate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 27 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.
Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 12 septembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.
București, 1 octombrie 2002.

Nr. 543.