Acord eșuat la Moscova, pantomimă sau o supriză de proporții?

Mult așteptata rundă de negocieri Trump-Putin se va desfășura la începutul săptămânii viitoare la Moscova. Pe terenul țarului rus. Planeta așteaptă cu respirația tăiată. Ce se va întâmpla? În ce circumstanțe se întâlnesc cei doi lideri? Cum se vor despărți? Care sunt termenii unui eventual acord politic? Pariul unui parteneriat americano-rus este imposibil? Sau e posibil?

Mai întâi, despre două personaje.

1). În persoana lui Vladimir Putin, planeta are de-a face indiscutabil cu un lider politic extrem de autoritar și de puternic. Și, mai ales, imaginativ. Un jucător agresiv și imprevizibil, care-și rezervă aproape întotdeauna mișcarea de deschidere și, în același timp, un politician care îi întrece pe toți ceilalți în materie de experiență.

2). Donald Trump este într-o proporție covârșitoare un om de afaceri. Negociază cu armele tipice unui șef de corporație. Experiența sa politică este încă un zero barat. În schimb, știe să-și surprindă partenerii de dialog. Și să-i lase deseori cu gura căscată. Este un artist al blufului. La fel ca și Putin, are în jur consilieri extrem de iscusiți. La fel ca și Putin, uneori nu-i ascultă.

Care sunt premizele economice?

1). În primele sale mandate, incluzându-l și pe cel de prim-ministru, Vladimir Putin a încercat și, în bună măsură, a reușit, să relanseze din punct de vedere economic, dar mai ales militar Federația Rusă. În cea de-a doua parte a ultimului său mandat, cel care tocmai s-a încheiat, Federația Rusă a stagnat și chiar a regresat sub aspect economic. Cursa înarmării a secătuit-o financiar. Și, în plus, și-au spus cuvântul sancțiunile aplicate Moscovei în urma anexării Peninsulei Crimeea. Cea mai mare vulnerabilitate pe termen lung este dependența prea mare de prețul gazelor și de identificarea celor mai profitabile piețe de desfacere.

2). Statele Unite au pierdut de câțiva ani în favoarea Chinei locul întâi mondial din punctul de vedere al produsului intern brut. Au totuși un uriaș avans față de Federația Rusă. Donald Trump a venit la Casa Albă în condițiile în care datoria publică a statului american este uriașă. În jurul sumei de 30 de mii de miliarde de dolari. A forțat câteva măsuri apreciate drept extreme în raport cu celelalte state și, în bună măsură, mișcarea i-a reușit. Economia americană este, din nou, într-o creștere relativ accelerată. Dar cheia viitorului pare a fi, în primul și în primul rând, de natură energetică. Este capitolul la care Statele Unite intră indiscutabil în coliziune cu Federația Rusă. În războiul gazelor, Washingtonul face toate demersurile necesare pentru a rupe piața europeană de Federația Rusă, Statele Unite urmând să devină principalul furnizor UE. Putin are însă un atu pe care îl joacă în forță. Se numește Germania. Germania sub Angela Merkel se comportă ca un stat corupt, aflat într-un parteneriat netransparent cu Federația Rusă, în beneficiul Berlinului, dar în detrimentul celorlalți parteneri din UE.

Ce se întâmplă în plan geoplitic?

1). Federația Rusă a anexat Peninsula Crimeea , a interveit brutal și în alte regiuni ale Ucrainei, crește în această zonă a Europei presiunea politică și militară și este de așteptat, dacă analizăm concentrările de forțe militare, o nouă lovitură de proporții. Care în mod cert va afecta Republica Moldova, dar și România. E clar că nu are nici cea mai mică intenție de a negocia pentru această zonă a Europei vreo retragere de pe tabla de șah.

2). Federația Rusă a jucat o carte excepțională în războiul din Siria, poziționându-se de partea regimului Assad, arătându-și performanțele strategice și militare, etalându-și ultimele modele de arme și ocupând practic o poziție importantă într-unul dintre cele mai fierbinți puncte geostrategice ale planetei.

3). Federația Rusă și-a întărit în ultimii ani parteneriatul cu China, în special pe ruta energetică, dar și cu Iranul, un stat extrem de important din Euroasia, cu care Statele Unite, spre deosebire de Uniune Europeană, se află din nou în conflict.

4). Spre deosebire de Federația Rusă, America sub Donald Trump nu a înregistrat până în prezent decât două succese notabile, primul în plan diplomatic, în raport cu Coreea de Nord, iar cel de-al doilea de natură economică, prin aplicarea unei sancțiuni uriașe Chinei, ca pedeapsă pentru exporturile uriașe ale primei puteri economice a lumii în Statele Unite. În detrimentul importurilor.

5). Atuul Statelor Unite este reprezentat de propriile forțe militare, încă fără egal în lume, copleșitoare în raport cu Federața Rusă, la care se adaugă forțele Alianței NATO, unde sunt semne că Donald Trump a obținut, forțând mâna nucleului dur al Europei, un buget consolidat sensibil mai mare.

În linii mari, cam asta este tot ce va putea fi pus, de-o parte și de celalaltă, pe masa negocierilor de la Kremlin. Negocieri care avem toate motivele să ne imaginăm că au fost sondate și anticipate într-o oarecare măsură de Israel, unul dintre cei mai importanți aliați ai Statelor Unite, stat aflat într-o bună relație cu Federația Rusă.

Întrebări și răspunsuri:

1). Va abandona Vadimir Putin, la solicitarea lui Donald Trump, Peninsula Crimeea? Fără îndoială, răspunsul e negativ. De aceea, presupun că Donald Trump nici măcar nu îi va cere acest lucru.

2). Își va retrage Federația Rusă forțele militare și paramilitare din celelalte regiuni ale Ucrainei? Din nou, răspunsul nu poate fi decât negativ. Dar la acest capitol s-ar putea ca Donald Trump să insiste. Fie și numai pentru a câștiga în altă parte.

3). Își va va retrage Federația Rusă Armata a 14-a din Transnistria? Va slăbi Putin presiunea asupra Republicii Moldova? Încă un răspuns negativ.

4). Va demonta NATO baza de la Deveselu, care îl deranjează atât de mult pe Putin, și o va reloca mult mai departe de Federația Rusă? Încă un răspuns negativ. Cu atât mai negativ, cu cât NATO tocmai a decis crearea în România a unui comandament de trei stele, apt să coordoneze 200.000 de militari.

5). Va opri Putin construcția celui de-al doilea gazoduct, care urmează să livreze energie Germaniei? Exclus.

6). Ce se va întâmpla în cazul celorlalte capitole de politică externă, cum este de pildă Iranul? Se va schimba ceva? Nu.

În aceste condiții, numai o mișcare de maestru de o rară îndrăzneală și virtuozitate, făcută de oricare dintre cei doi lideri, va putea schimba decisiv soarta unor negocieri, care, în acest moment cel puțin, par a se îndrepta către un eșec.

Sorin Rosca Stanescu