Vicele lui Trump: Legăturile cu miliardarul Thiel, ce-a petrecut la Bran!

Pentru a înțelege pe deplin semnificația politică a alegerii lui JD Vance ca partener de candidatură al lui Donald Trump, trebuie să ne întoarcem cu peste 30 de ani în urmă, pe vremea când Vance era doar un băiat. La începutul anilor '90, în urma sfârșitului pașnic al Războiului Rece, gânditorii și oamenii de stat conservatori au început să reevalueze situația globală. Capitalismul nu mai era pur și simplu opusul comunismului, iar politica externă americană nu mai putea fi orientată spre combaterea unei Uniuni Sovietice care nu mai exista.

Anul 1991 a marcat o schimbare semnificativă în gândirea conservatorilor. Ideologia anticomunistă nu a dispărut odată cu comunismul, ci s-a transformat într-un fel de tulburare autoimună, atacând societatea însăși. Capitalismul ideologic, rebranduit ca globalizare sau neoliberalism, a luat locul marxismului revoluționar ca imperativ științific și moral. Alianțele anti-comuniste au încetat să mai fie defensive și au devenit imperiale, extinzându-se dincolo de granițele statelor membre.

SUA a devenit o "națiune universală" și o "națiune indispensabilă", un șerif auto-învestit care protejează drepturile omului, rutele comerciale și proprietatea intelectuală la nivel global, fără ca alegătorii să aibă prea mult de spus în acest sens. Tratatatele și instituțiile create pentru a înfrunta amenințările Războiului Rece nu au dispărut odată cu acestea, ci și-au extins misiunea.

Sfârșitul comunismului a dus și la o schimbare în peisajul cultural. Conservatorii culturali s-au trezit alături de vechii hipioți, unii marxiști și chiar postmoderniști în reconsiderarea capitalismului și a politicii externe hegemonice. Reconsiderarea capitalismului nu a însemnat neapărat îmbrățișarea anti-capitalismului tradiționalist sau de stânga, ci o încercare de a recupera un capitalism care nu făcea parte din proiectul Războiului Rece.

În 1992, Pat Buchanan și, într-un mod mai excentric, Ross Perot, au semnalat întoarcerea spre interior a dreptei americane. În timp ce paginile editoriale ale Wall Street Journal chemau la frontiere deschise, Buchanan se opunea imigrației în masă. El a sprijinit tarifele și s-a opus acordurilor de liber schimb și admiterii Chinei în Organizația Mondială a Comerțului.

Buchanan era și un conservator social fervent, ceea ce l-a pus în opoziție cu mulți de pe stânga care, deși recunoșteau validitatea unora dintre punctele sale economice și de politică externă, nu puteau trece peste poziția sa asupra imigrației. Buchanan a fost un standard-bearer în politică, dar mișcarea pe care a condus-o nu a fost pur și simplu buchananită. Intelectuali precum Russell Kirk, Robert Nisbet, paleo-conservatorii de la Chronicles Magazine și paleo-libertarienii s-au adunat în jurul său.

Sunt autori pe care tânărul viitor vicepreședinte al SUA i-a conspectat cu atenție. Nu doar pe aceștia. JD Vance are el însuși o biografie bogată, ilustrată în memoriile sale de succes publicate în 2016, "Hillbilly Elegy". A fost parte din armata pușcașilor marini din SUA, a obținut diplome de la Universitatea de Stat din Ohio și de la Facultatea de Drept de la Yale, și a avut succes în lumea finanțelor. În era Obama, Vance își făcea deja cunoscute ideile ca scriitor.

Vance a apărut ca o voce publică într-o perioadă de post-paleo-conservatorism. Anii George W. Bush s-au încheiat într-un dezastru pentru republicani și mișcarea conservatoare. Mulți din Washington DC și New York au încercat să conceapă ceva nou care să nu fie paleos-conservatorism, dar care să abordeze întrebările esențiale despre capitalism, politică externă și legătura dintre societate și moralitate.

Există câțiva gânditori cheie care au influențat traiectoria intelectuală a lui JD Vance și ar putea defini direcția politică a Statelor Unite ale Americii. Unul dintre acești gânditori este Patrick Deneen, profesor de teorie politică la Universitatea Notre Dame.

Influențat de Aristotel și Toma d'Aquino, Deneen a devenit cunoscut în 2018 odată cu publicarea cărții sale "Why Liberalism Failed" (De ce a eșuat liberalismul), o critică amplă a liberalismului clasic și un argument puternic pentru o abordare mai comunitară a vieții politice americane. În cartea sa, care a primit aprecieri de la Barack Obama în The New York Times, Deneen a susținut că accentul liberalismului lui Locke pe individualism, secularism și economie de piață liberă a erodat bazele comunitare ale vieții americane, și anume familia nucleară, credința religioasă comună și economia comunităților locale.

Deneen a adoptat o abordare mai radicală în următoarea sa carte majoră, "Regime Change", publicată în 2023. În această carte, Deneen, care este un catolic conservator, a pledat pentru o revoluție pașnică pentru a înlocui liberalismul cu un nou ordin post-liberal bazat pe promovarea valorilor conservatoare și religioase, mai degrabă decât pe protejarea drepturilor individuale. În practică, Deneen a susținut politici economice pro-familie și pro-muncitori, cum ar fi tarifele și stimulentele pentru producție, precum și izolaționismul în politica externă și un conservatorism social strict, incluzând limite privind căsătoria gay, limitarea ideologiei de gen și a avortului.

JD Vance l-a citat public pe Deneen ca fiind o influență intelectuală majoră și chiar a apărut alături de el într-un panel la lansarea cărții "Regime Change" la Universitatea Catolică în 2023. La eveniment, Vance s-a identificat ca membru al dreptei post-liberale și a spus că își vede rolul în Congres ca fiind explicit anti-sistem, îmbrățișând critica lui Deneen la adresa progresismului liberal. Într-o declarație făcută după alegerea lui Vance în Senatul american, Deneen l-a lăudat ca fiind un om de profundă credință personală și integritate, un om de familie devotat, un prieten generos și un patriot autentic.

Relația dintre JD Vance și Peter Thiel, un investitor și antreprenor de succes, a început în 2011 când Vance era student la Yale Law School. Thiel a legat stagnarea inovației tehnologice de blocajul mental al elitelor politice și sociale americane. Thiel consideră că ideologia liberală eronată, birocrația guvernamentală ineficientă și elitele inepte au pervertit progresul tehnologic, transformându-l într-un instrument de distrugere națională și civilizațională, în loc de reînnoire.

Vance nu a explicat public cât de mult împărtășește viziunea lui Thiel, dar cei doi sunt prieteni apropiați și parteneri de discuție regulată. Vance a declarat că, atunci când are nevoie de părerea unei persoane foarte inteligente și bine informate, îl contactează pe Thiel. Aceasta sugerează o influență semnificativă a ideilor lui Thiel asupra gândirii politice a lui Vance.

Curtis Yarvin, cunoscut și sub pseudonimul Mencius Moldbug, este un fost programator devenit blogger și un filozof proeminent al noii drepte. Yarvin respinge ideea că progresul este esențial pentru viața politică și consideră că democrația americană s-a degradat într-o oligarhie coruptă condusă de elite care urmăresc să-și consolideze puterea, în loc să servească interesul public.

Yarvin propune ca oligarhia americană să cedeze în fața unui lider monarhic, asemănător cu un CEO de startup, care poate repara ordinea politică americană asemenea unui programator care depanează un cod defect. JD Vance l-a considerat pe Yarvin un prieten și a citat scrierile acestuia în legătură cu planul său de a concedia un număr semnificativ de funcționari publici într-o potențială a doua administrație Trump. Vance a afirmat că Trump ar trebui să concedieze toți birocrații de nivel mediu și să-i înlocuiască cu oamenii săi.

Influentele intelectuale asupra lui JD Vance provin dintr-o mulțime de surse conservatoare, fiecare contribuind la formarea viziunii sale politice. De la critica liberalismului a lui Patrick Deneen, la viziunea tehnologică și politică a lui Peter Thiel și la propunerile radicale ale lui Curtis Yarvin, aceste idei au modelat și continuă să modeleze perspectivele și acțiunile politice ale lui Vance.

René Girard, filozof francez și critic literar catolic, a predat timp de mai multe decenii la Universitatea Stanford. În ultimii săi ani de viață, Girard a fost mentor pentru Peter Thiel. Vance a fost influențat în special de conceptul rivalității mimetice al lui Girard, ideea că oamenii poftesc anumite lucruri deoarece văd alți oameni dorindu-le. Importantă este și expunerea mitului țapului ispășitor, care susține că această rivalitate mimetică duce la conflicte sociale și politice, rezolvate de obicei prin acte de violență împotriva unui outsider perceput drept inamic existențial.

Pentru Girard, creștinii timpurii au fost primii care au scăpat de acest ciclu de violență prin sacrificarea unuia dintre ei, Iisus Hristos. După o copilărie traumatică, plină de momente de violență fizică și verbală, Vance a atribuit expunerea la ideile lui Girard, prin intermediul lui Thiel, ca fiind un impuls major pentru convertirea sa la catolicism în 2019. Într-un eseu din 2020, Vance a cerut liderilor politici să nu mai folosească alți oameni ca țapi ispășitori. Alternativa? Îmbunătățirea personală.

Sohrab Amari, un jurnalist și editor politic, a avut o evoluție politică complexă. Născut într-o familie seculară iraniană, Amari a emigrat în SUA ca adolescent și a devenit trotskist în timpul facultății. Ulterior, a îmbrățișat cauza neoconservatoare ca editor la Wall Street Journal înainte de a se converti la catolicism în 2016, anul în care a votat pentru Hillary Clinton din dezgust față de Trump. De atunci, Amari a adoptat o poziție conservatoare de clasă muncitoare, susținând un stil de conservatorism inspirat din tradiția democrației sociale catolice, pe care o descrie în glumă drept "new dealism pro-life".

Amari este acum editor al revistei Compact, un jurnal online care reunește stânga și dreapta populistă și care promovează atât pe Trump cât și pe Vance. Amari a rămas apropiat de Vance, l-a profilat în diverse publicații și l-a găzduit la o conferință pentru conservatori în 2022. Amari a lăudat candidatura lui Vance, considerându-l potrivit pentru a promova platforma conservatoare a RNC.

Claremont Institute, situat în San Bernardino County, California, a devenit un centru intelectual al dreptei trumpiste din 2016. Institutul găzduiește savanți precum Michael Anton, cunoscut pentru eseul său "Flight 93" din 2016, care a oferit o justificare timpurie pentru Trump, și fostul avocat al lui Trump, John Eastman, care a fost inculpat pentru rolul său în încercarea de a anula alegerile din 2020.

Institutul este cunoscut ca fiind casa straussianismului de pe coasta de vest, o școală de filozofie politică americană fondată de istoricul și filozoful conservator Harry Jaffa. Straussianismul, denumit după Leo Strauss, susține că America a pierdut contactul cu ideile sale fondatoare în timpul erei progresiste, din cauza birocrației guvernamentale, pierderii credinței publice în principiile legii naturale și creșterii relativismului moral și multiculturalismului.

De la René Girard și teoriile sale despre rivalitatea mimetică și țapul ispășitor, la evoluția politică a lui Sohrab Amari și sprijinul său pentru clasa muncitoare, și până la contribuțiile Claremont Institute, aceste idei au modelat profund viziunea politică a lui Vance. În cazul unui succes republican în alegerile din noiembrie, aceste influențe ar putea juca un rol crucial în direcția viitoare a politicii americane.

Mihail Neamțu