Vă mai aduceţi aminte de buticurile de la metrou?

Am dat cu ranga, am demolat, am aplaudat, dar nu s-a pus nimic în loc. Când numai şpaga pentru magazinele de la Otopeni este de 20 mil. euro, nu te împiedici de o bunică şi de o mătuşă care vindeau la metrou ca să câştige nişte bani în plus.

Eu merg zilnic cu metroul şi mă izbesc de această situaţie.

În aprilie 2021, breaking news-ul televiziunilor a fost ţinut de începerea în direct a demolării buticurilor de la metrou. Chiar Ştefan Paraschiv, directorul general al Metrorex, ca să dea un exemplu şi să arate că ceea ce va urma este ceva serios, a pus mâna pe o rangă ca să forţeze uşa unui butic din staţia de metrou Ştefan cel Mare.

Buticurile erau scoase din metrou din cauza expirării autorizaţiilor de construcţie şi pentru că ar fi reprezentat o problemă la evacuare, în momentul producerii unui incendiu.

La vremea respectivă, Ministerul Transporturilor şi Metrorex, compania din subordine unde erau buticurile, erau sub conducerea USR, care era la guvernare alături de PNL. Ministrul Transporturilor era Cătălin Drulă, care venise să facă ordine. Buticurile erau afacerea sindicatului lui Rădoi, un apropiat al PSD.

După ce au dat cu ranga, îmi amintesc că se spunea că în locul buticurilor care aminteau de comertul anilor '90 se vor face alte magazine, buticuri moderne.

Au trecut 2 ani şi două luni şi nu s-a făcut nimic, iar totul este pustiu. Cred că nici nu se mai pune problema readucerii magazinelor, fie ele şi moderne, la metrou.

Este adevărat că USR nu mai este la guvernare, la Ministerul Transporturilor, ci acolo este PSD-ul, cu Sorin Grindeanu.

Guvernul Ciucă s-a plâns că nu are suficienţi bani la buget, că are un minus de încasări faţă de plan. În câteva săptămâni, şi guvernul Ciolacu se va plânge că nu are încasări suficiente la buget şi că va fi nevoit să ia măsuri fiscale ceva mai dure pentru a încerca să mai recupereze din pierderea de venituri.

Bineînţeles că gaura de 20 de miliarde de lei estimată la buget (9 miliarde de lei au fost în primul trimestru) nu se acoperă cu banii din buticurile de la metrou.

Dar ce s-a întâmplat acolo, demolarea unor businessuri, este simptomatic pentru cei de la guvern. Dăm cu ranga, demolăm, dar nu punem nimic în loc, ca şi cum economia, companiile, afacerile, businessurile merg doar cu demolarea.

Cei de la guvern, cei de la suprafaţă care merg cu maşini şi antemergători, nu se izbesc de traficul de la metrou, nu înţeleg buticurile, nu înţeleg această activitate economică care acoperă o necesitate imediată a oamenilor care merg cu metroul - apă, Cola, pateuri, merdenele, covrigi, sticksuri (Tati, ne iei şi nouă nişte sticksuri, că ne este foame!), cafea, telefoane, reparaţii telefoane, umbrele, şlapi, parfumuri, lenjerie, ciorapi, şi, de ce nu, cărţi, că tot se plânge lumea că românii nu mai citesc.

La metrou erau vreo 350 de buticuri, care poate anual aveau încasări de vreo 20 de milioane de euro. O patiserie simplă putea ajunge la afaceri de 200.000 de euro pe an.

În fiecare butic era cineva care vindea, şi de obicei era cineva mai în vârstă, o bunică, o mătuşă, care îşi întregea pensia extrem de mică, de 1.200 de lei pe lună, după 35 de ani de muncă. Că doar nu avea pensie specială.

Aceste mătuşi nu puteau să se ducă să se angajeze în malluri, chiar dacă ar fi vrut, pentru că acolo magazinele caută personal tânăr, care să zâmbească frumos. O mătuşă cu ceva dinţi lipsă, pentru că pensia nu acoperă lucrările la un stomatolog, strică brandul şi alungă clienţii.

Îi înţeleg pe cei de la USR că buticurile nu erau afacerea lor, votanţii lor, că acolo nu erau IT-iştii cu 2.000 de euro pe lună, dar şi aceştia merg cu metroul.

În fiecare zi, PSD-ul moare de grija pensionarilor, are câte un mesaj pentru ei, dar de când Grindeanu este ministrul Transporturilor nu cred că şi-a pus vreodată problema să se aplece asupra buticurilor de la metrou, să pună ceva în loc care să aibă şi autorizaţie de construcţie, să respecte şi siguranţa la incendii şi să arate şi frumos.

Dacă cifra de afaceri totală a buticurilor se ducea spre 20 de milioane de euro pe an, statul încasa poate prin taxe şi impozite 3-4 milioane de euro, că doar nu toţi buticarii erau hoţi.

Cel puţin 500 de locuri de muncă au fost rase cu ranga. Dacă toate bunicile, mătuşile erau plătite cu salariul minim pe economie, statul ajungea să încaseze într-un an 1,5 milioane de euro, cam cât ar costa o grădiniţă nouă.

Când Sorin Grindeanu se uită în oglindă şi vede cum semnează contracte de miliarde de euro pentru autostrăzi (aţi văzut ce luptă poplitică a fost ca PSD-ul să rămână cu Ministerul Transporturilor), nu se poate împiedica în buticurile de la metrou, care înseamnă un business de 20 de milioane de euro pe an. Câţi bani poţi să strângi de acolo?

Dacă erau magazinele din Otopeni, unde numai şpaga este de 22 de milioane de euro, era altceva.

Indiferent cine a trecut pe la putere, toţi au o plăcere extraordinară de a demola şi de a nu pune nimic în loc.

În centrul Bucureştiului, la Magazinul Unirea, este ca în Ucraina bombardată, după ce primarul Capitalei, Nicuşor Dan şi primarul sectorului 3, Robert Negoiţă, se ceartă pe cine trebuie să amenajeze trotuarele.

USR-ul a dat cu ranga, dar nici cu PSD nu-mi este ruşine, pentru simplu fapt că nu a pus nimic în loc.

Oamenii nu uită, cele 500 de bunici şi mătuşi nu uită că au rămas fără o sursă de venit, iar la alegerile de la anul să nu ne mirăm că vor vota cu AUR. Şi să nu ne mirăm că nepotul IT-ist, care merge cu metroul, va vota şi el cu AUR.

P.S. Apropos de bani, de venituri la buget - de două decenii, în mijlocul Bucureştiului stau câteva proiecte imobiliare la care statul, guvernul, ministerele, toată lumea se uită: Esplanada, Casa Radio, chiar Romexpo şi Gara de Nord. Adunate, toate aceste proiecte înseamnă 10 miliarde de euro, din care statul ar încasa taxe şi impozite pe an de de cel puţin 20 de milioane de euro.

Gara de Nord este o ruşine pentru o ţară care are un PIB de 300 de miliarde de euro şi care vrea să ajungă la 600 de miliarde de euro.

Ideea la aceste proiecte este că sunt bani pentru ele, există investitori, există cerere, există viitor. Dar dacă noi suntem obişnuiţi cu demolarea!

Cristian Hostiuc