Unde merge lumea, unde mergem noi?

Oamenii își cedează pe te miri ce darul cel mai de preț primit de la Dumnezeu la naștere: libertatea. Iar această cedare impardonabilă își are resorturile pe de o parte într-o iluzie, iar pe de alta în frica teribilă de moarte, care îi face să caute o siguranță amăgitoare. Oamenii vor protecție și o caută în căldura îndoielnică a conformismului, uitând că, de fapt, o au din naștere, de la Dumnezeu.

În istorie s-au dus nenumărate războaie pentru libertate, însuși Hristos a murit pe cruce pentru ca noi să fim liberi. Iar noi, ce facem acum? În plină pandemie COVID-19, o cedăm de parcă ar fi vorba de semințe ori acadele vândute la bâlci.

Nu contestăm prezența unui virus, botezat COVID-19, alături de zeci de mii de alte virusuri prezente în mod natural și normal în viața noastră. Contestăm abuzurile care se fac în numele lui, apelurile la supunere necondiționată și, de aici, înjosirea demnității persoanei odată cu îngrădirea libertății ei. Contestăm pandemia fricii și a ignoranței.

Sistemele de control ale societății tehnoglobaliste au creat mase de oameni dezrădăcinați, înghesuiți în uriașe aglomerări urbane, lipsiți de posibilitatea de a trăi pe propriile picioare și de a acționa pe cont propriu. Consecința imediată a acestei masificări a fost dezintegrarea comunităților organice (familia în primul rând), cele care îi ofereau individului un sprijin. Odată ce individul a fost aruncat într-un mediu dezumanizant, despărțit de Dumnezeu și de natură, de semenii săi și de propria sa esență umană (eul său adevărat), el și-a pierdut busola sufletească. A devenit un oarecare dintr-o turmă, un număr și o simplă unealtă în mâinile sistemului. Astfel se explică în câteva cuvinte lașitatea, frica, dezbinarea, imoralitatea, mizeria și cupiditatea ajunse la paroxism pe timpul pandemiei actuale.

În urma ticăloaselor abuzuri la care a fost supus, asistăm deja și vom continua să asistăm la consecințe sociale extrem de grave: sinucideri, tulburări psihice, distrugerea relațiilor interumane deja slăbite de mediul alienant al societății moderne.

Societatea tehnologică, așa cum este proiectată de plutocrația globalistă, mâna de oameni aiuritor de bogați care doresc a stabili direcțiile de dezvoltare a lumii, nu vrea să fim liberi. Din păcate, oamenii prezentului înțeleg lucrurile doar superficial. Tot ceea ce depășește meschinele preocupări zilnice, tot ce iese din tiparul societății de consum, fie îi "lasă reci", fie îi sperie și îi împinge să găsească refugiu și consolare în siguranțe iluzorii și chiar în minciuni sfruntate.

Nu putem vorbi de pace în lume atâta timp cât sunt încă răni nevindecate în fiecare dintre noi. Când este dezorientat și nu mai are încredere în sine, omul devine violent. Neîncrederea în noi înșine, în puterea eului nostru este boala mileniului III.

Ceea ce se întâmplă astăzi în România ține de domeniul absurdului. Nu poți nici măcar să te întrebi ce este bine și ce este rău, ce este frumos și ce este urât, ce funcționează și ce nu în țara noastră. Toate întrebările și temele mari sunt irelevante și inutile. De fapt, este ridicol să-ți mai pui asemenea întrebări. Totul se învârte în jurul unor nimicuri. Dacă oamenii sunt condiționați să se gândească doar la nimicuri, nu mai au timp și energie pentru lucrurile mari, cum ar fi credința, patriotismul, suveranitatea națională, demnitatea individuală. Acestea rămân simple clișee, vorbe pe care dacă le rostești ești automat catalogat drept extremist, paseist, exaltat, rupt de realitate și altele asemenea, etichete sforăitoare ale propagandei oficiale.

Lumea pare prea preocupată să nu-și piardă confortul și siguranța promise de "noua normalitate". Majoritatea consimte că-i mai bine așa, în supunere. Am lăsat trădătorii de țară să ne conducă, ne închinăm străinilor și nu mai înțelegem nimic din eroismul unui Mihai Viteazu sau al unui Vlad Țepeș. Istoria o scriu azi vânzătorii și lacheii. Iar dacă ne vom pierde cumva țara, vom ridica senini din umeri, arătând eventual spre... Dumnezeu: "Noi ce era să facem? Așa a vrut Domnul să fie...".

Poporul român este pribeag în țara lui, o colonie furnizoare de materii prime și de forță de muncă. Mai presus de orice, impactul demografic este devastator. Când un român cade, nu mai este cine să-i ia locul. Ca persoane ne-am pierdut printre nimicuri, am pierdut capacitatea de a ne bucura de lucrurile esențiale, acelea care contează cu adevărat.

Am dat înțelepciunea pe informația nemestecată de pe internet, iubirea pe dezbinare și pe indiferență, iar forța caracterului pe pragmatismul pecuniar al necinstei și al lașității.

Suntem un popor bolnav de dezbinare și neîncredere în sine. Întrebarea este: ne vindecăm împreună sau rămânem o populație fragmentată în mici "bisericuțe" cu interese divergente care și-au pierdut rostul? În opinia noastră, SOLUȚIA, din care decurg toate celelalte, este UNIREA - poporul unit în virtutea unui ideal comun, care este din această lume și de dincolo de ea. De aici decurge sănătatea familiei, a comunității, a întregii țări.

"În această bătălie împotriva forțelor răului - scria de curând generalul Michael Flynn, un mare patriot american - nu mai putem pretinde că vom îndepărta aceste forțe ale întunericului doar prin rugăciune. Rugăciunea contează, dar este nevoie să acționăm."

Cum să acționăm? În primul rând, redând demnitatea unor termeni mult huliți în ultimii 30 de ani precum naționalism, românism, credință strămoșească. Acești termeni au fost complet distorsionați, fie de politicienii corupți și incompetenți, fie de agenții globalismului, prin atacul frontal asupra valorilor naționale.

În viziunea noastră, naționalismul, românismul sunt termenii prin care ne exprimăm concret, prin fapte, încrederea larg împărtășită în capacitatea noastră de a reconstrui România PRIN NOI ÎNȘINE. România are nevoie de un nou naționalism, adaptat provocărilor secolului XXI. Un naționalism care să respingă categoric șovinismul, xenofobia, antisemitismul și în același timp să se opună cu hotărâre oricăror forme de intimidare. De multe ori acești trei termeni sunt folosiți ca spray paralizant menit să anihileze reacțiile de apărare când încercăm să protestăm împotriva pierderii identității și jafului sistematic la care a fost supusă țara în ultimii 30 de ani.

Un naționalist veritabil acționează din dragoste, nu din ură. Binele pe care îl dorești țării tale, cum ar fi suveranitatea națională sau controlul asupra patrimoniului natural sau cultural trebuie să fie și binele de care să beneficieze celelalte națiuni. De pe această poziție trebuie să înțelegem relațiile între statele-națiuni. Să nu uităm că statul-națiune este încă la temelia actualei ordini inter-naționale!

Pentru a eradica orice urmă de resentiment și ură față de alte popoare și grupuri etnice, ne dorim să trecem peste dogmele "manualului de ateism" din comunism și să punem noul naționalism pe un făgaș creștin - creștin în sensul în care provocările acestor timpuri (provocări economice, ecologice, sociale sau de altă natură) își găsesc soluția în felul nostru de a fi bazat pe buna rânduială și pe dragoste față de aproape. Aceasta înseamnă respingerea fariseismului, a habotniciei și a oricărei utilizări a Bisericii în promovarea unei agende politicianiste. Dar, mai ales, înseamnă ceea ce nu și-a propus nici un politician român, care se tot închină pios la icoane (în campaniile electorale): realizarea unui program de țară în care relațiile violente și conflictuale să fie înlocuite cu cele de cooperare și întrajutorare; individualismul exacerbat și pornirile egoiste să fie înlocuite de distributismul în care interesul personal este armonizat cu cel al comunității.

Lumea întreabă de ce programul de țară, "Hrană, Apă, Energie" este construit în jurul național-distributismului. Răspunsul este simplu: Fiindcă național-distributismul este singurul model socio-economic care îi are în centru pe cei lăsați de izbeliște, pe nevoiașii și pe toți cetățenii pauperizați și aduși la disperare de sistemul politic mafiot. Nevoiași nu sunt doar pensionarii! Săraci și lipsiți de orice viitor sunt micii producători, sclavul salariat cocoșat de credite și facturile la utilități, tinerii "albinuțe" ce deservesc firme de curierat, vânzătorul de la hipermarketul străin, țăranul care primește 90 de bani pe litrul de lapte ori 30 de bani pe un ou și multe alte categorii sociale care, practic, nu există pentru guvernanți decât, în preajma alegerilor, ca "bazin" din care ar putea pescui voturi. Tuturor acestor oameni modelul național-distributist le oferă o reală șansă de ieșire din sclavia mentală și economică.

Se anunță un tsunami care va curăța terenul pentru Marea Resetare neocomunistă în care oamenii "nu vor mai deține nimic dar vor fi fericiți". În România, inflația a luat-o vertiginos la vale, prețurile la utilități vor crește la cote de nesuportat. În această conjunctură extrem de gravă, în care clasa politică își dovedește din nou lăcomia și nepăsarea, programul "Hrană, Apă, Energie" oferă celui lăsat de izbeliște mijloacele concrete de a înfrunta furtuna. Nu prin mijloacele specifice "statului milostiv", ci prin practici economice concrete, de la firul ierbii. Dezvoltarea și larga răspândire a proprietății productive (nu a proprietăți speculative!), îi va oferi sclavului salariat (proletar) șansa de a deveni proprietar-producător, adică o persoană demnă și liberă, a cărei bunăstare depinde doar de sine însuși și de cooperarea cu semenii săi. Aceasta este libertatea adevărată! Aceasta este demnitatea adevărată! Aceasta este singura soluție de dezvoltare durabilă!

Generația actuală are nobila șansă de a face istorie, de a construi o lume esențială, fără ură și violență. Fie să înflorească doar libertatea și iubirea! Etern!

dr. Călin Georgescu