Rusia preia președinția BRICS+. Cum va fi influențată geopolitica lumii?

Extinderea BRICS de la cinci (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) la unsprezece membri (BRICS + Argentina, Egipt, Etiopia, Iran, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite), ce va avea loc la 1 ianuarie 2024, a ajuns pe prima pagină a ziarelor din toată lumea, și mulți analiști consideră c-ar fi chiar cel mai important eveniment al anului.

Prin extinderea BRICS, China și Rusia și-au sporit influența în lumea în curs de dezvoltare, răspândind astfel modelul „non-intervenționismului". Procesul de expansiune al organizației a fost precipitat prin sancțiunile impuse Rusiei, care au îngrijorat până și țările BRICS ce aveau bune relații cu Occidentul. În plus, peste 40 de state, incluzând Iran, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Argentina, Algeria, Bolivia, Indonezia, Egipt, Etiopia, Cuba, Republica Democrată Congo, Comore, Gabon, Kazahstan, ș.a., și-au manifestat interesul de a adera la BRICS, iar acest lucru l-am aflat de la președintele sud-african Ramaphosa.

Atât de pronunțat a fost interesul de aderare la BRICS încât unele dintre cele 22 de țări care au aplicat oficial, au fost apoi șocate de respingerea lor. Spre exemplu Nigeria, cea mai mare economie și cea mai populată țară a Africii, nu a fost acceptată să se alăture, în ciuda eforturilor de susținere ale Africii de Sud, iar explicația refuzului constă în marea influență a Rusiei în interiorul BRICS. Putin a dispus blocarea aderării acesteia, deoarece Nigeria este membră a ECOWAS, organizație ostilă intereselor Rusiei, mai ales referitor la lovitura de stat din Niger. Prezenta analiză va explora evoluțiile actuale din BRICS, rolul Rusiei la cârma organizației, precum și potențialele schimbări pe care le poate implementa în anul viitor, în care va deține președinția BRICS+.

În timp ce BRICS este în general cunoscută ca o alianță a „Sudului Global", cu statele sale membre împărtășind opinia că Occidentul are prea mult control asupra economiei globale, există câteva dispute interne în cadrul grupului, pe care Rusia și-a asumat să le gestioneze. Cea mai notabilă este disputa istorică de la granița dintre India și China, intensificată și exemplificată fie prin strategiile „șirului de perle" și „colierului de diamante" *, fie prin boicotul Indiei asupra primului forum ‘'Belt and Road'', sau interzicerea aplicațiilor chinezești de către India, precum și statutul continuat de membru al Indiei în Quad, o rețea diplomatică angajată să oprească influența tot mai mare a Chinei în Indo-Pacific, alături de Australia, Japonia și SUA. Această dispută a fost evidențiată recent chiar în discuțiile interne ale BRICS: în timp ce China și Rusia au impulsionat o extindere rapidă a BRICS pentru a-și consolida influența geopolitică, India și-a exprimat îngrijorarea cu privire la admiterea prea rapidă a unui număr mare de membri. Deși noii membri întrețin cu toții relații bune cu India, aderarea lor, văzută ca rezultat al lobby-ului Chinei, îngrijorează India, deoarece organizația se dublează ca mărime, iar India va avea acum un vot mai puțin valoros într-o organizație dominată de țări cu legături mai strânse cu China. În același timp, relația bilaterală a Indiei cu SUA a devenit mai puternică în ultima vreme, exemplificată de vizita semnificativă a premierului Modi în America din luna iunie, cu americanii văzând parteneriatul cu India drept un mod de a controla din interior amenințarea crescândă a BRICS. Totuși, colaborarea cu China din partea Indiei în cadrul BRICS este viabilă deocamdată, iar această viabilitate poate fi pusă pe seama eforturilor Rusiei, recunoscute chiar de către partea indiană astfel: într-o conferință de presă la Moscova de ieri, ministrul de externe al Indiei a declarat că prietenia dintre Rusia și India este singura constantă în relațiile internaționale, o prietenie al cărei sfârșit nu și-l poate imagina. Și mai important de menționat este că aceste declarații vin într-un moment în care lumea euroatlantică încearcă să atragă India într-un sistem de parteneriate politice și economice negociate prin intermediul premierului britanic, Rishi Sunak, cetățean englez, școlit în SUA, dar de origine indiană. Astfel, relația rece vizibilă dintre China și Marea Britanie, poate fi văzută ca și consecință exact a acestei alianțe informale dintre fostul imperiu britanic și fosta sa colonie indiană.

Altă dispută internă semnificativă din BRICS+ este cea dintre Egipt și Etiopia privind ‘'Marele Baraj al Renașterii Etiopiene'', care baraj, dacă ar fi construit, este perceput ca o amenințare extremă asupra traiului egiptenilor. Mai notăm și triunghiul relațional tensionat format din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Iran, țări care au fost implicate într-un război rece ce durează de decenii în Orientul Mijlociu, dar aici marcăm faptul că Arabia Saudită și Iranul au inițiat deja normalizarea relațiilor bilaterale.

Dar prima problemă de rezolvat pentru BRICS+ începând cu ianuarie 2024 este Argentina. Deși a acceptat oficial să se alăture, țara are acum o nouă conducere, sub bagheta președintelui Javier Milei, cel care și-a exprimat în mod repetat opoziția referitor la aderarea Argentinei la BRICS. Acum câteva zile au apărut și declarații că Argentina ar putea deveni un membru mai „puțin activ" al grupului, adică politica lui Milei să vizeze relații bilaterale slăbite cu Rusia, China și Brazilia (ultimele două fiind cei mai mari parteneri comerciali ai Argentinei!), și să dezvolte în schimb legături mai puternice cu SUA și Israel. Aceste declarații ale lui Milei sunt privite însă de către experți ca fiind mai degrabă un ‘'dans diplomatic'' pentru o ulterioară reapropiere de BRICS+.

Totuși, dificultatea președintelui Argentinei este mare deoarece, în timp ce BRICS+ urmărește în mod activ dedolarizarea, Milei a declarat că va face exact opusul, reformând economia Argentinei prin dereglementarea completă și dolarizarea pieței argentiniene. Aceste reforme radicale au fost deja întâmpinate cu proteste în masă din partea argentinienilor, deși nu au trecut nici măcar trei săptămâni de la preluarea președinției țării de către Milei, întrucât inflația anuală a depășit 160%, iar nivelul sărăciei a depășit 40% în 2023.

Deși membrii partidului lui Milei au fost categoric negativi la ideea aderării Argentinei la BRICS, este important de menționat că Congresul argentinian trebuie să aprobe orice decizie de politică externă (cum ar fi inversarea procesului de aderare la BRICS), iar La Libertad Avanza, formațiunea lui Milei, deține doar puțin peste 10% din locurile parlamentare. Astfel, problema aderării Argentinei rămâne încă neclară, urmând să fie lămurită doar după 1 ianuarie.

În altă ordine de idei, deși liderii BRICS+ continuă să declare că organizația lor are doar scopuri economice, unul dintre principiile fondatoare ale BRICS a fost „angajamentul comun de a restructura arhitectura politică, economică și financiară globală pentru a fi corectă, echilibrată și reprezentativă, bazându-se pe importanța pilonilor multilateralismului și ai dreptului internațional", pe scurt, schimbarea ordinii mondiale de la hegemonie vestică la multipolaritate. Controlul Occidentului asupra relațiilor internaționale din ultimele secole s-a bazat pe dominația militară, augmentată prin tehnologie și economie superioare, motiv pentru care majoritatea inițiativelor BRICS sunt axate exact pe economie / finanțe, respectiv investiții în tehnologie: stabilirea ‘'Aranjamentului de Rezervă pentru Situații Neprevăzute'' (CRA), ‘'Fondul Drumul Mătăsii'' , ‘'Noua Banca de Dezvoltare BRICS'' (NDB) și ‘'Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură'' (AIIB), care urmăresc să sprijine țările membre care se confruntă cu dificultăți de plată și să strângă lichidități suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, inclusiv tehnologice, la nivel mondial, dar să și sprijine procesul ulterior de dedolarizare, care e prevăzut să preia presiunea de pe economiile naționale din cadrul BRICS+, minimizând efectele posibilelor sancţiuni ale Occidentului sau ale schimbărilor din economia SUA, deci sporind autonomia economică.

Rusia nu mai face parte din G7 (sau G8, cum se numea în trecut), care este văzut ca cel mai puternic grup de state din lume, și este puțin probabil să vrea să se alăture din nou, deoarece BRICS+ tocmai a detronat G7, și nu numai în ceea ce privește populația, ci și în ceea ce privește PIB-ul. BRICS+ a devenit astfel noul centru multipolar de putere, vrând să indice cumva inclusiv triumful umanității asupra transumanismului occidental. Astfel, într-o conferință de presă maraton ce a durat mai bine de 4 ore, la începutul lunii decembrie, președintele Vladimir Putin a criticat Occidentul pentru că acesta a cerut o așa-numită „ordine mondială bazată pe reguli", dar pe care reguli nu le mai respectă demult, și a spus că următorul summit BRICS+ derulat sub președinția Rusiei va fi dedicat stabilirii unei noi ordini mondiale "corecte", declarând că așa-numita „ordine mondială bazată pe reguli" nu există de fapt, deoarece acestea se schimbă actualmente în fiecare zi, funcție de agenda politică și de interesele celor care compun azi ‘'Imperiul Occidental''. Putin a mai declarat că summitul BRICS+ va demonstra că există suficiente țări puternice în lume care nu doresc să trăiască după acele reguli nescrise, dar impuse de către americani strict prin prisma intereselor lor, ci mai degrabă după regulile consacrate în documente fundamentale precum ‘'Carta ONU''. Din punct de vedere organizațional, Putin a menționat că activitatea Rusiei în calitate de președinte BRICS+ va fi dedicată unei „ordini mondiale corecte", cu aproximativ 200 de evenimente politice, economice și sociale, în pregătire pentru 2024.

E util să menționez că BRICS funcționează sub conducerea unei președinții rotative, dar că Brazilia trebuia să asigure acest lucru în 2024. Însă, deoarece Brazilia va prezida deja G20 în anul viitor, a reieșit acest aranjament extrem de favorabil BRICS+, prin care Rusia preia cu un an mai devreme președinția BRICS+, coordonându-se astfel cu Brazilia aflată la șefia organizației paralele, G20. E clar că aceasta e o mare lovitură geopolitică, din spatele căreia putem remarca și un zâmbet de satisfacție al Chinei. În plus, este important de remarcat aici și faptul că Putin termină în glorie acest an 2023, unul considerat crucial pentru el, în care așteptările occidentale cu privire la izolarea sa politică și ruinarea economică a Rusiei ca urmare a sancțiunilor, au fost total invalidate! Putin a reușit să se întâlnească cu aproape fiecare lider politic important non-occidental în ultimul an, iar pentru Rusia este preconizat să înregistreze o creștere economică de 5,5%. Mai adaug un detaliu extrem de relevant, anume că, pe lângă președinția BRICS, Rusia va prezida și Comunitatea Statelor Independente (CSI) în 2024, organizație pe care a fondat-o în urma dizolvării Uniunii Sovietice, care cuprinde toate fostele state sovietice, cu excepția Ucrainei și, de curând, a Moldovei. În plus, ca să fie și mai clar jocul Rusiei pe tabla de șah geopolitic a lumii, să notăm că din iulie 2024, Ungaria, care este văzută în mod clar și argumentat ca fiind proxy-ul Rusiei în Uniunea Europeană, va prelua președinția rotativă a Consiliului UE. Avem acum perspectiva corectă a marilor jocuri pe care Rusia și aliații săi le pun la cale pentru 2024 și, având în vedere demonstrația de forță pe care ‘'Putin, Xi and Company'' au făcut-o la nivel politic și economic internațional în 2023, este de așteptat ca treburile că curgă în continuare în favoarea lor.

Revin la BRICS și Rusia, ce poate fi privită ca fondator, organizând prima reuniune ministerială a țărilor BRICS deja în 2006, apoi găzduind primul summit al blocului în 2009, demonstrând astfel Occidentului că are și alți parteneri comerciali și politici importanți. Ultima dată când Rusia a deținut președinția BRICS, în 2020, obiectivele sale au fost vagi, concentrate pe cooperare neprecizată între țări, în schimb obiectivele anunțate acum sunt mult mai tangibile. În primul rând, să marcăm că de la 1 ianuarie Rusia va prelua președinția noului BRICS+ sub tema „Consolidarea multilateralismului pentru o dezvoltare și securitate globală echitabilă". În al doilea rând, marchez că în discursul său de la summitul de la Johannesburg din această vară (la care s-a alăturat online din cauza mandatului de arestare al Curții Penale Internaționale), Putin a declarat intenția de înființare a unei comisii permanente de transport BRICS+, care va dezvolta coridoare de transport globale chiar în timpul președinției Rusiei, precum și extinderea comerțului, cooperarea interbancară, dar și utilizarea monedelor naționale între țările BRICS+. Această abordare pragmatică a lui Putin vine ca răspuns direct la faptul că BRICS a fost acuzată încă de la înființare de a fi „all talk, no action" (doar vorbe, nu fapte), deci e limpede că Rusia va dori să depună eforturi tangibile, cu rezultate palpabile și de succes, mai ales în acest moment de atenție globală sporită. Am documentat câteva posibile direcții de acțiune ale Rusiei, pe care le sintetizez aici:

Dezvoltarea comerțului de energie într-un mod durabil. Având în vedere că țările BRICS+ reprezintă acum 43% din producția globală de țiței (mai mult decât OPEC), acest lucru ar trimite un semnal clar către Occident că BRICS+ este dispus să respecte regulile pe care alte organizații internaționale le-au stabilit în promovarea unei agende care are cu adevărat beneficii globale. Este de așteptat conceptualizarea la scară largă a viitoarei tranziții energetice a țărilor non-occidentale, având în vedere Platforma de Cercetare Energetică BRICS lansată la inițiativa Rusiei.

Implementarea studiului opțional al chinezei și al altor limbi BRICS+ în școlile din Rusia, precum și promovarea limbii ruse în celelalte țări BRICS+, ca alternativă la actuala dominație a limbilor occidentale.

Lansarea unui nou instrument de plată pentru contracararea sistemul SWIFT și pentru a permite țărilor membre să își urmărească obiectivul de dedolarizare. În loc să se bazeze pe rezervele de aur pe care se baza dolarizarea inițială de la Bretton Woods, și care au favorizat atunci economiile occidentale, țările BRICS+ ar putea lua în considerare o standardizare și sprijinire a sistemului bazate pe resurse naturale, pentru a-i asigura astfel stabilitatea reală.

Întrucât tehnologia este unul dintre pilonii dominației Occidentului, țările BRICS+ s-ar putea angaja în crearea de proiecte și centre comune de cercetare și dezvoltare, precum și într-un schimb general de tehnologii diverse.
Continuarea procesului de interconectare a transporturilor și a infrastructurii pentru comerț, cu exemplul celebru al inițiativei ‘'Belt and Road'' a Chinei.

În ceea ce privește educația, Rusia va iniția crearea unui nou clasament universitar BRICS+, necontrolat de către Occident, așa cum s-a discutat la Johannesburg. În plus, BRICS+ ar putea dezvolta și programe comune de studii pentru studenți și cadre universitare din țările membre, întărind coeziunea culturală dintre ele.

Stabilirea unui cadru juridic internațional nou și echitabil pentru a contracara sancțiunile impuse de Occident (mai puțin probabil în acest an, dar previzibil în viitor).

Pe lângă aceste strategii expuse aici, cu siguranță vor mai fi și altele în lucru, care încă nu pot fi declarate public. Avand in vedere războaiele în desfășurare, cel din Ucraina, care e de fapt între SUA și Rusia, respectiv cel amorsat dintre SUA și China, referitor la Taiwan, este previzibil că deciziile pe care le va lua BRICS+ anul viitor (sub șefia Rusiei, dar cu suportul Chinei), vor contesta hegemonia SUA și vor încerca să creeze dificultăți economico-financiare în plus pentru americani, care oricum se vor confrunta cu crizele deja vizibile, ce se vor agrava în dificilul an electoral care urmează peste Atlantic. ‘'Occidentul Colectiv'' ar trebui să fie deci suficient de stabil și de pregătit pentru a putea contracara toate aceste previzibile obstacole economice pe care Rusia/China/BRICS+ i le vor pune în cale, treabă ce nu s-a reușit în 2023, și mă îndoiesc că e posibilă în 2024.

Daria Gușă

* teoria „șirului de perle" se referă la procesul pe care China îl întreprinde pentru a încercui India prin construirea infrastructurii maritime civile de-a lungul Oceanului Indian. Ca răspuns, India se angajează într-o strategie de „colier de diamante", extinzându-și bazele navale și stabilind relații foarte puternice cu toți vecinii Chinei