România sub zodia eșecului

Mai nou, până și marea politică a lumii stă uneori sub semnelor astrelor zodiacale. Știința politică și bunul simț ne spun că „ceea ce face ca un regim politic să fie bun nu este conformarea sa la o normă ideală, ci adaptarea la datele concrete ale istoriei". Rezistenţa în timp este un criteriu esențial pentru definirea idealului politic: cele mai bune regimuri şi în general cele mai durabile sunt cele care guvernează conform realităților adaptându-se la ele.

Cine nu înțelege că „țările sunt diferenţiate prin date geografice, prin populaţie, prin cultură şi istoria lor, ori sunt neaveniți, ori fac doar niște jocuri, de cele mai multe ori îndreptate către îngenuncherea propriilor popoare, în interes propriu". În anul 345, Aristotel explica ideea „Cetății ideale" în celebra sa lucrare „Politikon".

Partidele politice au căzut pradă multinaționalelor și grupurilor de interese financiare. George Soros sau Grupul de la Davos, gerontocrați extrem de potenți financiar sunt exemplele cele mai vizibile. Oameni niciodată aleși impun politicile europene. Eșecul neomarxismului european de azi aici își are explicația.

În orice formă de guvernământ se presupune că alegătorii acționează cu ceea ce numim „conştiinţă politică". Deformarea acestei fragile conştiinţe politice prin cumpărarea ei cu bani sau alte mijloace materiale sunt favorabile politicului, dar duce la pulverizarea procesului politic inteligent. La această malformare a conştiinţei politice mai puneți si o interesată susținere mediatică și avem ca rezultat, o profundă destructurare a societății. Politica practicată în România se subsumează „zodiei eșecului", care a început o dată cu apariția sceleratului Traian Băsescu și a camarilei sale la conducerea țării. Poate, în anumite aspecte, mai otrăvitori decât eșecul generat de Nicolae Ceaușescu și slugile sale.

Au fost nesocotite interesele societății in favoarea unor interese de grup, care au confiscat avuția națională. Eșecul politicii românești constă în faptul că toate partidele au adoptat, cu brio, aceasta politică. Chiar și „seraficul" partid de „oameni noi", USR.

Dar eșecul politicii ne implică și pe noi. Cei care spun că stau deoparte de politică, în fond afirmă o decizie, în sine, foarte politică. Fiindcă polis-ul, așa cum ne lămurește filosoful Costică Brădățan - profesor la Texas Tech Univerity , (premiat cu premiul PROSE pentru excelență în filosofie), în minunata sa carte „Elogiu eșecului" nu poate exista în afara noastră, ci este parte din noi. „Chiar rebelii politicii sau anarhiștii trăiesc într-o realitate politică și se definesc în raport cu ea. Dacă adăugăm la acest eșec și pe cel al societății avem, dintr-o dată o altă perspectivă, deloc îmbucurătoare. Chiar dacă alegem să ne despărțim de societate, scârbiți, nu putem scoate total regulile sub care societatea ființează în noi. Aceasta rămâne în profunzimile noastre, bîntuindu-ne mintea, limbajul și alegerile. Rămânem pentru totdeauna prinși în mrejele ei și trăim o formă de eșec larg răspândită în această înlănțuire".

Deformarea societății, spune filosoful, constă de fapt, în exercițiul celor care refuză să admită asta, și aleg să înfrunte eșecul social, și hotărăsc să-l anuleze, înfruntîndu-l fățiș. Pentru aceștia înfruntarea acestui gen de eșec devine o vocație, o chemare. Exemplele de acest gen sunt afișate zilnic de presă. Nu trebuie decât să aruncăm o privire pe publicațiile „Forbes" ca să avem o imagine asupra acestui aspect al societății eșuate.

Bill Gates se află pe prima poziție în top, recăpătându-și titlul de „Cel mai bogat om din lume", în defavoarea magnatului mexican al telecomunicațiilor, Carlos Slim Helu (care s-a bucurat de această distincție în ultimii patru ani), actualmente pe a doua poziție. Averea lui Gates - care a fost de 15 ori în ultimii 20 de ani - „Cel mai bogat om din lume" - a crescut anul acesta cu nouă miliarde de dolari.

Pe locul al treilea se află Amancio Ortega, proprietarul conglomeratului spaniol Inditex (cunoscut ca owner al Zara), în timp ce Warren Buffett cade încă o dată pe locul al patrulea.

Magnatul american al jocurilor de noroc, Sheldon Adelson, și-a mărit averea cu 11,5 miliarde de dolari în ultimul an, reușind o reintrare spectaculoasă în TOP 10, după o absență de opt ani.

Marele câștigător din acest an a fost Mark Zuckerberg de la Facebook, a cărui avere a urcat de la 15,2 miliarde de dolari la 28,5 miliarde, grație creșterii valorii acțiunilor companiei din social media. Nu a fost singurul pe care Facebook l-a făcut mai bogat: și directorul de operațiuni al companiei, Sheryl Sandberg, a intrat în top grație evoluției spectaculoase la bursă a acțiunilor Facebook, la fel ca vicepreședintele companiei, Jeff Rothschild.

Grație unei tranzacții în valoare de 19 miliarde de dolari încheiate cu Facebook, și fondatorii aplicației WhatsApp - Jan Koum și Brian Acton - se numără, începând cu acest an, printre cei mai bogați oameni ai planetei. Din noii-intrați în top, 26 și-au făcut averile din tehnologie, iar 10 dintre ei sunt americani - inclusiv CEO-ul Dropbox, Drew Houston, și co-fondatorul Workday, Aneel Bhusri.

Statele Unite ale Americii se află din nou pe primul loc, cu 492 de miliardari - pe locul doi situându-se China, cu 152, urmată de Rusia, cu 111. Spre deosebire de anii trecuți, însă, au răsărit averi neașteptate și în țări care nu se puteau lăuda până acum cu reprezentanți în TOP 500: pentru prima dată, Algeria, Lituania, Tanzania și Uganda au miliardari în Topul Forbes. Tot pentru întâia oară, un african - Aliko Dangote, din Nigeria - intră în Top 25, urcând nu mai puțin de 20 de locuri într-un singur an.

Două treimi din miliardarii Topului Forbes și-au făcut singuri averile, în timp ce 13% le-au primit moștenire, iar alte 21% au pornit de la o sumă moștenită, pe care ulterior au multiplicat-o prin eforturi proprii. Printre celebritățile care au intrat anul acesta în top se mai numără designerul american Michael Kors, CEO-ul companiei World Wrestling Entertainment - Vince McMahon - și Denise Coates, de la compania britanică de pariuri online Bet365.

Ce nu par a lua în seamă promotorii acestui tip de „chemare" a banilor este prezența unei alte forme de eșec, acela al biologiei. Faptul că suntem cu toții muritori, pare să scape acestor categorii de oameni. „Oricât de departe am vrea să fugim de moarte, ea tot ne va prinde. Și totuși, deși este înscrisă în ADN-ul nostru, moartea ni se pare greu de priceput. A gândi moartea înseamnă a gândi negânditul", scrie Vladimir Jankelevici. Căutând poate o cale de ieșire, filosofi din Antichitate precum Seneca s-au ocupat de moarte ca de o problemă nu atît teotetică, am spune, cât practică, socotind că dominarea fricii de moarte ne poate ajuta să ducem o viață mai bună. Doar scriitorul Yukio Mishima a considerat că poate înfăptui o „moarte frumoasă", alegând tradiția japoneză a morții aristocratice, făcându-și seppuku.

Eșecul Franței și a multor state europene considerate a fi democrații vechi, consolidate, nu a venit din cer. Acum au ajuns în situația ca popoarele lor să se revolte împotriva establishmentului tot mai agresiv, tot mai atașat cercurilor unora dintre bogații lumii. Selecția pe care cercurile financiare au făcut-o în lumea politică din ce în ce mai lacomă s-a dovedit a fi deplorabilă, în ultimii 30 de ani, în politica lumii dominând doar oameni tot mai mai nepregătiți.

Avea dreptate Cioran când lua în răspăr miturile fondatoare ale societății moderne obsedate de muncă, zgârcenie, lăcomie și bogăție. „Tot ce poate exista mai bun în noi - spune el -, provine din indolența, din incapacitatea noastră de a trece la acțiune, de a ne pune în aplicare proiectele și intențiile". Avea dreptate când propovăduia „revelația insignifianței", socotind că inacțiunea e singurul răspuns rațional în fața unei existențe fără sens.

Octavian Hoandră