Rezerviştii provoacă o criză politică majoră în Franţa

În România a trecut aproape neobservată o scrisoare deschisă a militarilor francezi aflaţi în rezervă. Scrisoarea a fost publicată mai întâi pe 14 aprilie 2021 pe un blog (Place d'Armes) şi a fost reluată de săptămânalul conservator Valeurs actuelles.

„Tribuna" militrarilor rezervişti a fost redactată şi semnată de căpitanul Jean-Pierre Fabre-Bernadac, fost ofiţer „de l'Armée de Terre et de la Gendarmerie", autor a nouă cărţi. Marţi 27 aprilie 2021, luarea de poziţie a militarilor rezervişti era deja contrasemnată de 30 de generali şi 2 500 de militari de alte grade (după Ulysse Gosset, editorialist de politică internaţională, citat de Patrick Sauce şi Clarisse Martin, bfmtv.com).

Tot marţi 27 aprilie 2021, la postul de radio-tv France Info, ministrul Apărării, Florence Parly, a declarat că „a cerut şefului statului-major să aplice regulile prevăzute în statutul militarilor, adică sancţiuni [...]. Cercetarea este în curs şi sancţiunile vor veni". Pe lângă cei 30 de generali, printre semnatari se găsesc şi 78 de colonei. După cabinetul ministrului Apărării, sunt prevăzute mai multe niveluri de sancţiuni în funcţie de statut şi de grade. Cel mai cunoscut „protestatar" este Christian Piquemal, general de corp de armată, şef legendar al Legiunii Străine. 20 dintre generalii în rezervă se găsesc, de fapt, într-o situaţie intermediară pentru că pot fi oricând reactivaţi. Ei sunt cei mai vizaţi de sancţiunile anunţate, decise, evident, la cererea comandantului suprem al armatei, preşedintele Emmanuel Macron. În vizorul rezerviştilor sunt preşedintele Macron, guvernul său condus de un funcţionar mediocru şi obedient, Jean Castex, partidul LREM (un USR-Plus cu majoritate în Parlament), oligarhia care l-a adus în 2017 la putere pe Macron şi media mainstream, total aservită, deţinută de nouă miliardari. Toţi aceşti miliardari fac afaceri cu statul, stat pe care îl controlează prin preşedintele Macron şi prin partidul LREM fabricat din nimic în doar câteva luni. Militarii vizează aceleaşi ţinte ca şi Vestele galbene - Vestele galbene sunt citate, de altfel, în scrisoarea lor.

Şeful marelui stat-major, generalul François Lecointre, numit de preşedintele Macron în iulie 2017 în locul celebrului general Pierre de Villiers, care a demisionat cu zgomot (posibil candidat cu şanse la alegerile prezidenţiale din 2022 - deja 20 % opţiuni de vot, după IFOP), s-a executat şi a anunţat sancţiuni exemplare. „Fiecare va trece printr-un consiliu militar superior", a declarat generalul Lecointre cotidianului Le Parisien. Sancţiunile cele mai severe vor fi îndreptate împotriva celor mai mari grade.

Ce conţine scrisoarea publicată în Valeurs actuelles ? Iată câteva fragmente :

„Scrisoare deschisă adresată guvernanţilor noştri

Domnule Preşedinte,

Doamnelor şi Domnilor din Guvern,

Doamnelor şi Domnilor parlamentari,

Situaţia e gravă, Franţa e în pericol, mai multe primejdii de moarte o ameninţă. Noi care, chiar la pensie fiind, rămânem soldaţi ai Franţei, nu putem, în circumstanţele actuale, să fim indiferenţi la soarta frumoasei noastre ţări.

Drapelele noastre tricolore nu sunt doar bucăţi de pânză, ele simbolizează tradiţia, de-a lungul istoriei, a celor care, indiferent de culoarea pielii lor sau de credinţele lor, au slujit Franţa şi şi-au dat viaţa pentru ea. Pe aceste drapele găsim înscrise cu litere de aur cuvintele „Onoare şi Patrie". Or, onoarea noastră astăzi constă în a denunţa farâmiţarea care ne loveşte patria.

Fărâmiţare care, printr-un anume antirasism, se afişează cu un unic scop : să creeze pe teritoriul nostru o stare proastă şi chiar ură între comunităţi. Astăzi, unii vorbesc de rasialism, de indigenism şi de teorii ale decolonizării, dar, folosind aceşti termeni, tocmai războiul rasial e dorit de aceşti partizani fanatici şi plini de ură. Ei ne dispreţuiesc ţara, tradiţiile ei, cultura ei şi vor s-o vadă dizolvată, smulgându-i trecutul şi istoria. S-au pus pe treabă luându-se de statui, de foste glorii militare şi civile, cercetând subiecte vechi de secole.
Fărâmiţare care, odată cu islamismul şi cu hoardele din periferii, provoacă separarea multiplelor parcele ale naţiunii pentru a le transforma în teritorii supuse unor dogme contrare Constituţiei noastre. [...]
Cum spunea cardinalul Mercier, primatul Belgiei : „Când prudenţa e peste tot, curajul nu e nicăieri." Deci, Doamnelor şi Domnilor, destul cu tergiversările, situaţia e gravă, sarcina de îndeplinit e colosală : nu pierdeţi vremea şi fiţi siguri că suntem gata să susţinem politicile care vor lua în considerare salvgardarea naţiunii.

În schimb, dacă nu se face nimic, laxismul va continua să se răspândească inexorabil în societate, provocând în cele din urmă o explozie şi intervenţia camarazilor noştri activi într-o misiune periculoasă de apărare a valorilor noastre civilizaţionale şi de punere la adăpost a compatrioţilor noştri pe teritoriul naţional.

Se vede deja, amânarea nu mai e posibilă - altfel, mâine războiul civil va pune capăt acestui haos crescând, iar morţii, de care dumneavoastră veţi fi reponsabili, se vor număra cu miile" (place-armes.fr/post/lettre-ouverte-a-nos-gouvernants).

Asistăm la un puci ? Politicienii din LREM şi, în general, susţinătorii preşedintelui Macron s-au grăbit să reamintească faptul că scrisoarea militarilor rezervişti a fost făcută publică în aceeaşi zi (14 aprilie) cu puciul de la Alger împotriva generalului Charles de Gaulle cu 60 de ani în urmă. Mai mulţi semnatari militari în rezervă sunt activişti ai partidului RN (Rassemblement National) al lui Marine Le Pen, care şi-a declarat susţinerea pentru luarea de poziţie a militarilor. Marine Le Pen a încercat să recupereze în folos personal protestul militarilor, dar fără succes. Cel mai probabil beneficiar al acestei mişcări va fi „cel de-al treilea om", generalul Pierre de Villiers, fost şef al marelui stat-major până în 2017. În 28 aprilie 2021 erau prezentate pe blogul Place d'Armes primele 1 500 de semnături la vedere şi se indica şi numărul total de semnături : 10 093.

Scrisoarea militarilor francezi în rezervă ne aduce în memorie celebrul poem-cântec al lui Boris Vian („Monsieur le President / Je vous fais une lettre / Que vous lirez peut-être / Si vous avez le temps...") şi marchează o reacţie foarte puternică a Franţei „regaliene", cu tradiţiile şi patriotismul ei. După manifestaţiile săptămânale ale Vestelor galbene care au durat mai bine de un an, armata trece, iată, de partea poporului şi urmăreşte salvarea Franţei dintr-o criză majoră şi de la un dezastru iminent.

Petru Romoşan