PSD separat? Sau în grup organizat?

Astăzi, conducerea PSD urmează să ia o decie cardinală. Cu un important impact politic. Cum va merge în alegerile parlamentare? În alianță sau nu cu alte partide? Respectiv cu Pro România, ALDE și PP-USL. Socoteala aparent e simplă. Împreună, scorul politic va fi mai mare. Și există garanția că două dintre cele trei partide aliate își vor putea plasa oameni în Parlament. Separat, va avea în schimb avantajul unui număr mai mare de deputați și senatori. Ce aș alege eu, dacă aș fi în locul lor?

Eu aș opta pentru ca PSD să alerge separat în această importantă cursă. Și am în vedere câteva argumente. 1). Numărul de locuri în Parlament. Eu în locul PSD nu aș fi dispus să negociez cu partide mai mici și să le ofer acestora locuri eligibile care, de drept, mi-ar reveni mie. 2). Toate cele trei partide s-au dovedit a fi aliați extrem de incomozi. Dispuși oricând să trădeze. Să treacă cu arme și bagaje în cealaltă tabără. Într-un mod cât se poate de vizibil, așa au procedat într-un moment crucial Pro România și ALDE. 3). De această dată nu există nicio certitudine că o alianță de acest fel ar putea veni la guvernare după alegeri. Și atunci de ce să mă aliez?

Dintre cele trei partide, singurul care, în majoritatea sondajelor, este eligibil sub aspect electoral este Pro România. Cine este Pro România? Pro România este în primul rând Victor Ponta. Fostul președinte PSD, un personaj politic pe cât de viu, pe cât de destoinic, pe atât de frustrat. Ar dori cu ardoare să revină butoane. Și nu știe cum. A produs cea mai dureroasă hemoragie din PSD. Pentru că, în definitiv, a apărut și s-a dezvoltat pe spinarea unor mai vechi membri ai acestui partid. Cei mai mulți, la rândul lor frustrați. A trădat o dată, când a decis să facă un partid, canibalizând organizații ale PSD. A mai trădat o dată când a provocat căderea Guvernului Dăncilă. Și dacă a trădat de două ori, va trăda și în continuare. De câte ori are ocazia. La ce bun să fii aliat cu un asemena lider și cu un asemenea partid?

Și dacă PSD nu intră în alianță la parlamentare nici cu celelalte două partide, atunci e aproape sigur că acestea nu vor beneficia de numărul de voturi necesare pentru a-și trimite reprezentanți în Parlament. Iar de treaba asta este conștient și electoratul lor, atâta cât e. Refuzând să se alieze cu ele, PSD va beneficia de o parte din voturi. Și iese în câștig. În plus, unii dintre membri vor veni târâș-grăpiș pentru a se înscrie în PSD. Va putea fi și din această perspectivă un câștig.

Firește, nu știu ce decizie se va lua azi. Dar ceea ce știu și mi-o arată toate cercetările de piață este că PNL, deși are o guvernare rea, apare pe primul loc în ceea ce privește perspectiva votului politic. Poate că lucrurile se vor schimba după locale. Dar nu este deloc sigur. De acum încolo, nu-l voi mai arăta pe Marcel Cioacu cu degetul. De acum încolo, nu mai este el vinovatul de serviciu. Dacă PSD merge într-o direcție greșită, dacă PSD se sinucide lent sau mai puțin lent ca partid politic, răspunderea este a întregului partid. Pentru că, în cel din urmă, Ciolacu a fost ales președinte cu acte în regulă pentru viitorii patru ani. Alegându-l pe Ciolacu, PSD și-a legat viitorul proxim de acesta. Orice sociolog și orice analist ne poate explica cât se poate de coerent de ce, în opoziție fiind și în condțiile în care PNL administrează în mod greșit țara, PSD nu crește în sondaje. Și nu reușește să acceseze electoratul nehotărât. Și tot sociologii și analiștii ne pot explica cum se face că acest uriaș bazin al electoratului indecis nu se mai clintește din loc, într-o direcție sau în alta, nici măcar înaintea alegerilor. Sau, cine știe? Poate că, după locale, se va mări. La locale va fi o prezență extrem de mică la vot. În jur de 40%. De obicei, la alegerile parlamentare, care au un caracter politic mai pronunțat, se prezintă mai mulți cetățeni. Dar dacă de data asta va fi altfel?

PSD a lăsat pentru ultimul moment această decizie a alierii sau ne-alierii cu cele trei partide. Practic, în câteva zile, că e albă sau că e neagră, partidul sau alianța trebuie înscrise la Biroul Electoral Central. După care, oficial cel puțin, lucrurie nu se mai pot schimba.

Un mare semn de întrebare este generat de două fenomene, care au fost observate doar în treacăt de către opinia publică. Unul ține de o persoană, de o atitudine a acesteia, dar și de atitudinea partidului față de persoana respectivă. Este vorba de afirmațiile grave, iresponsabile, injurioase ale lui Lucian Romașcanu la adresa jurnaliștilor. Acesta nu a fost demis din importanta poziție pe care a avut-o, cea de purtător de cuvânt al partidului, ci doar suspendat. Semn că este păstrat în banca de rezerve. Până când, într-un moment socotit oportun, va fi repus în funcție. Ceea ce este extrem de grav legat de această împrejurare este modul în care Romașcanu a explicat lucrurile. El a insistat în mai multe rânduri, afirmând că discuția în care i-a insultat pe jurnaliști era una privată. Ca și când asta ar schimba lucrurile. Ca și când modul în care el gândește și se raportează la media nu ar fi de condamnat, dacă afirmațiile nu sunt destinate publicului larg. Ci sunt doar confesiuni. Răbufnirile unui om sucit în fața unor confidenți. Iar partidul lui, atenție, a omologat acest tip de raționament, trimițându-l doar temporar, de ochii lumii, în banca de rezerve. Și pregătindu-se să-l recupereze. Această împrejurare este îngijorătoare. Ea spune mult despre modul în care se pregătește PSD să cucerească inimile cetățenilor. Și să-și atragă presa de partea lui.

Al doilea fenomen este și mai grav. Ne mai amintim toți ce s-a întâmplat atunci când Partidul Democrat a intrat în fibrilații electorale, decăzut fiind în încrederea publică, ca efect al gestionării rele a crizei economice din 2009. Ce au făcut atunci organizațiile PD? Și-au mascat identitatea sub tot felul de sigle. Și foarte puțini s-au prezentat în fața alegătorilor, utilizând sigla PD. După care pur și simplu acest partid s-a ascuns în PNL. Pe care, în final, l-a cam canibalizat. Era începutul sfârșitului. Acum ce observăm? La alegerile locale, foarte mulți candidați PSD refuză să defileze sub steagul partidului. Fie defilează sub steag străin, fie pur și simplu și-au pus numele pe afiș, fără a mai consemna apartenența lor la PSD. Este un semnal foarte rău. Pe care conducerea centrală a partidului l-a încurajat tacit. O fi începutul sfârșitului?

Sorin Rosca Stanescu