În cine să mai crezi? Pandemia cu virusul neîncrederii

Pandemia aceasta de tip nou generează efecte care se vor dovedi mortale la nivelul unora dintre societăţile tradiţionale creditate până acum cu moralitate exemplară în domeniul guvernanţei şi al relaţiilor internaţionale.

Din motive diverse - de la nevoia reală de a lupta împotriva pandemiei până la calcule politice şi specularea neruşinată a unor oportunităţi create de presiunea de a avea vaccin şi tratamente anti Covid-19 - unii decidenţi politici au decis că regulile clasice de verificare, reverificare într-un sistem de testare în etape din ce în ce mai ample, urmate de analize şi validare definitive de către agenţiile naţionale şi internaţionale de profil sunt ceva care poate fi ignorat într-o nemiloasă goană după rezultate.

Cumplitul adevăr al acestei loterii este că s-a mers pe repede înainte, aplicându-se vechiul principiu invocat în general de guverne în caz de criză majoră şi în special de unele departamente "negre" ale serviciilor de spionaj pentru a justifica operaţiuni în care trebuia acceptată sacrificarea unor personaje, victime căzute pentru a asigura "victoria binelui superior". Aşa s-a ajuns la acceptarea principiului "validării şi vaccinării de urgenţă în situaţii excepţionale de acută criză sanitară", ideea fiind că se acceptă "trasee scurte" de testare. Rezultatele obţinute de diversele companii farmaceutice - evident şi în cazul diverselor tipuri de vaccin anti-Covid 19 - încep imediat să fie supuse unei analize din partea organismului superior. În cazul Statelor Membre UE, au fost făcute verificările cât se poate de rapid imaginabil de către Agenţia europeană specializată, apoi s-a trecut la vaccinare, specificându-se de fiecare dată că era (şi este vorba) despre un produs acceptat în procedură de urgenţă. Din această cauză, apariţia unor efecte secundare serioase, cu atât mai multor a deceselor posibil legate de un vaccin sau altul, au fost contabilizate cu foarte mare atenţie, de fapt fiind vorba despre elemente care vor fi introduse în viitoarea fişă finală de rezultate cu care producătorii unui vaccin se vor prezenta, naţional sau internaţional, pentru accreditarea finală. Când va fi accea nu se ştie, decizia fiind nu de ordin sanitar, ci de circumstanţiere politică.

Cu atât mai mare a fost contextul de uriaşe sensibilităţi care s-au simţit vitriolate de ceea ce este acum cel mai mare şi mai primejdios scandal medical şi decizie politică aferentă în cazul unuia dintre vaccinurile folosite pe scară largă în întreaga lume. Este vorba despre vaccinul britanic AstraZeneca, pe scară destul de largă prezent şi în centrele de vaccinare din ţara noastră, asta după ce, din motive de prudenţă, fusesese oprită folosirea unor doze de vaccin dintr-un transport considerat problematic.

Acum se petrece, cu acest vaccin AstraZeneca, ceva chiar fără precedent. Vă amintiţi că, la început, inclusiv la noi, indicaţia de vaccinare era pentru populaţia între 18-55 de ani, apoi indicaţia s-a extins, fiind acceptate şi persoane de peste 55 de ani, ceea ce l-a transformat într-o alternativă la cele deja existente pe piaţă, cu insistenţele tuturor autorităţilor noastre, în frunte cu colonelul Gheorghiţă, care a garantat personal, cu experienţa sa personală excepţională în domeniul virusologiei, că vaccinul este sigur şi că va ucide duşmanul în mod corespunzător şi la timp. La fel de siguri au fost toţi membrii CSAT atunci când au aprobat programul de naţional de vaccinare.

Nimeni nu se aşteaptă ca, medical vorbind, instituţiile din România, chiar preluate de Armata Română, să poată realiza o contra-testare a unui vaccin, chiar şi în cazul de maximă urgenţă în care şi la noi existau semnalări a unor reacţii extreme în cazul AstraZeneca. Ne-am bazat pe ce ne-au spus alţii şi am zis, ca europenii, că "beneficiile sunt mai mari ca dezavantajeel". Şi acum, ce se va decide?

Cine va trebui să ia, extrem de urgent, o poziţie în urma succesiuneii unor decizii pe plan internaţional care arată că, totuşi, probleme sunt şi nu mai pot fi ignorate?

1. Autorităţile federale din Germania (STIKO) şi miniştrii sănătăţii din landuri au căzut de acord că vaccinul AstraZeneca poate fi utilizat doar pentru pacienţi în vârstă de peste 60 de ani "pe baza datelor disponibile asupra apariţie unor cazuri rare, dar foarte severe de efecte secundare de tromboze" . Autoritatea centrală germană de reglementare, Institutul Paul Elrich, a transmis că au fost înregistrate 31 de cazuri de cheaguri de sânge care au provocat tromboze cerebrale din 2,7 milioane de persoane injectate cu AstraZeneca (cu excepţia a două cazuri, restul erau femei cu vârsta între 20 şi 63 de ani). Înainte ca STIKO să publice declaraţia în cauză, oficialii din Berlin, Munchen şi landul Brandenburg Berlin şi Brand şi oraşul Muchen luaseră o altă decizie, aceea de a stopa vaccinarea persoanelor sub 60 de ani, iar unele spitale de stat anunţau aceeaşi măsură în cazul personalului feminin în vârstă de sub 55 de ani.

2. Canada a suspendat folosirea vaccinului AstraZeneca în cazul tuturor persoanelor în vârstă de sub 55 de ani, decizie luată în urma recomandării urgente transmise se Comitetul consultativ naţional: "Există o incertitudine importantă în ce priveşte beneficiile oferirii de vaccin AstraZeneca adulţilor sub vârsta de 55 de ani, date fiind potenţialele riscuri" - a spus Dr. Shelly Deeks, vicepreşedintele Comitetului. Deeks a mai afirmat că recomandările care sosiseră din Europa sugerează că riscul potenţial de apariţie a cheagurilor de sânge este de 1/100.000, adică cu mult mai mare decât procentul de 1/1.000.000 cum se crezuse anterior.

Cine va reacţiona şi la noi pentru a lămuri lucrurile, mai ales că începe etapa a treia de vaccinare, cu persoane de sub 55 de ani? Avem o sursă de încredere care să-şi ia răspunderea politică, umană şi de politică sanitară în a lua decizia potrivită?

Cristian Unteanu