Marea cui?
Postat la: 24.01.2021 | Scris de: ZIUA NEWS
O nouă lucrare dedicată Mării Negre este mai mult decât binevenită. Deși, evident, geografia a rămas aceeași de-a lungul secolelor, geopolitica Mării Negre s-a schimbat pe măsură ce istoria s-a universalizat.
Cândva, când Mediterana era centrul lumii, iar Roma prima putere globală, Marea Neagră era una dintre garanțiile de securitate și de eficiență ale ordinii imperiale romane. Nu degeaba, când puterea primei Rome a început să apună, legitimitatea și autoritatea ei s-au refugiat aproape de malurile Pontului Euxin, Bizanțul și Constantinopolul devenind a doua Romă. De aici, pentru câteva secole, basileii i-au mandatat pe barbarii carolingeni să conducă în numele lor Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, precursorul UE de astăzi.
Când Constantinopulul a devenit Istanbul, Imperiul Otoman a încercat să facă din Marea Neagră, devenită Kara Deniz, un „lac turcesc", tocmai întrucât controlul ei total îi garanta exercițiul puterii în Asia și Nordul Africii, sprijinindu-i totodată înaintarea spre Europa centrală, de-a lungul Dunării. Motiv pentru care cea de a treia Romă (cea a nordului rus) și-a deschis drum cu armele spre Marea Neagră. De unde, odată ajunsă, nu a mai vrut să plece.
Când împinsă de ambițiile sale geopolitice, a treia Romă, folosind atuurile poziției din Marea Neagră, a contestat autoritatea otomanilor instalați pe teritoriile celei de a doua Rome asupra strâmtorilor pontice, actorii politici care își disputau moștenirea primei Rome în vestul Europei, înțelegând că echilibrul global de putere riscă să se strice, au reacționat declanșând Războiul Crimeii. Astfel importanța continentală a Mării Negre a fost încă odată recunoscută.
Unirea Principatelor danubiene și apoi constituirea României Mari au fost sprijinite de principalii protagoniști ai geopoliticii „bătrânului continent" tocmai pentru a se crea la Marea Neagră și la gurile Dunării un stat-tampon suficient de solid, încât să nu permită nici uneia dintre marile puteri rivale din apropiere să controleze singură o regiune de o asemenea importanță strategică. În aceeași logică s-a născut, după Primul Război Mondial, și Tratatul de la Montreaux, care a reglementat tranzitul prin Bosfor și Dardanele în așa fel încât echilibrul de forțe în Marea Neagră să garanteze salvgardarea păcii și a prevalenței dreptului deopotrivă.
Statul națiune român, ca subiect și obiect al geopoliticii, în mare măsură își datorează existența vecinătății cu Marea Neagră și tot de acolo vin câteva din principalele amenințări la adresa securității sale. Iar asta nu neapărat și nu numai din partea riveranilor sau a adversarilor săi, ci și a marilor neriverani, inclusiv aliați, care vor să își proiecteze interesele acolo.
Când supremația Europei în ordinea globală a traversat Atlanticul, și, mai ales, după încetarea Războiului Rece, Marea Neagră a devenit un centru al strategiei periferice dezvoltată de puterea globală americană (sic!). Războiul Rece făcuse din Marea Neagră, prin aducerea Turciei în NATO, unul dintre câmpurile de luptă principale pe care se promova deviza strategică a pax americana referitoare la Europa: „America in, Russia out, Germany down!" Ca și după Războiul Crimeii, cel care controla Marea Neagră putea ține Rusia la porțile Europei. (Ajunse, după prăbușirea hitlerismului, pe Oder-Neisse.)
Astăzi, când deviza amintită a fost înlocuită la Berlin, după prăbușirea faimosului zid despărțitor, cu proiectul „America out, Russia down, Germany in!", în condițiile în care între cea de a treia Romă rusă și Noul Ierusalim american se dezvoltă un raport pulsatoriu de ură și iubire, Marea Neagră este privită de strategii transatlantici ca „pântecele moale" al Rusiei neoimperiale putiniene. Ceea ce a declanșat în zonă un nimicitor „război hibrid".
Acesta va fi, cu siguranță, amplificat de reconstrucția „drumului mătăsii", care va îmbrățișa Marea Neagră, reconfigurându-i și redinamizându-i semnificațiile strategice. China se ridică la rangul de putere globală și, odată cu restul lumii, tremură și lumea danubiano-pontică. O lume care, prin grația Chinei, își redobândește virtuți globale.
La periferia unei strategii centrale sau în centrul unei strategii periferice, Marea Neagră reprezintă, așadar, cu caracter permanent, o miză geopolitică importantă care o definește ca pe un câmp de întâlnire și ciocnire între interesele strategice ale jucătorilor globali. Iată o imagine plină de dramatism care rezultă din cartea autorilor Radu Toma şi Dan Hazaparu și care măsoară dimensiunea excepțională a demersului lor analitic.
Incursiunea istorică, din care am parcurs aici doar o mică parte, ne atrage atenția și asupra unui alt fenomen puternic legat de titlul lucrării. Marea Neagră a fost, de-a lungul timpului, o regiune de importanță strategică pentru alții decât cei care i-au fost riverani. În mod paradoxal, această mare nu a creat marinari. Popoarele care au locuit pe malurile ei au fost în principal formate din păstori, care au stat cu spatele la mare. Acești păstori, privind în mod natural spre uscat, nu au perceput Marea Neagră ca pe un spațiu coerent cu valoare strategică unitară, ca pe o „Mare Nostrum". (Desigur, ca puteri imperiale, Rusia și Turcia au fost nevoite să își creeze în timp o flotă, dar ele au rămas în principal puteri ale uscatului, rușii și turcii neavând harul navigației așa cum au avut, de pildă, grecii, englezii, vikingii sau spaniolii, iar, în timpurile mai recente, americanii.)
Iată de ce, riveranii au aflat că în curtea sau mai degrabă în lacul din spatele casei lor se află o comoară strategică, de la unii care nu erau riverani și care au exportat cu forța aici mai multă istorie decât riveranii au putut consuma. Cu alte cuvinte, Marea Neagră a putut fi numită „Mare Nostrum" de către puterile globale de departe, înainte de a fi percepută ca „Mare Nostrum" de micile puteri locale.
Acestea din urmă au început însă, chiar ca efect al ingurgitării unei istorii produse de alții, să simtă că aparțin unei regiuni bogate în resurse strategice de tot felul pe care sunt obligate să o gestioneze în interesul lor. „Mare Nostrum" trebuie să însemne, deci, „marea riveranilor". Ceea ce nu este ușor de definit atât timp cât riveranii sunt astăzi și membri ai NATO și UE.
Ca și cum și așa lucrurile nu ar fi fost destul de complicate, tensionarea relațiilor dintre NATO, dominată de SUA, și UE, dominată de Germania, riscă să aducă și, de fapt, au și adus la Marea Neagră și expresii ale noii rivalități euro-americane.
Marea Neagră a ajuns proiecția, redusă la scară, a întregii drame globale contemporane. Cum se vor putea descurca riveranii stricto sensu prinși în ciocnirea riveranilor lato sensu, pentru a face din această mare descoperită de cei dintâi grație bunăvoinței opresive (sic!) a celor din urmă, autorii încearcă să ne spună sau să ne ajute să descoperim singuri. Pentru asta și nu numai le datorăm recunoștința noastră.
Adrian Severin
-
An electoral ciudat: anul independenților
Sunt bune șanse ca alegerile europarlamentare să fie câștigate de suveraniștii din AUR. Bineînțeles dacă facem o socotea ...
-
Geoană - Gușă în finala prezidențială!
Ieri, spre seară, tabloul alegerilor prezidențiale s-a schimbat brusc. Într-un fel, chiar s-a răsturnat. Și s-a născut s ...
-
Războiul din Ucraina și gazele platoului continental al Mării Negre
Strategic, dacă Putin reușește să ocupe Odessa, Ucraina va fi închisă ca într-o cutie - fără ieșire la mare și fără logi ...
-
CSAT degeaba. Spionii rămân invizibili!
Este de râsul curcilor. S-a întrunit CSAT. Pentru a dezbate și a aproba, nici mai mult și nici mai puțin, decât raportul ...
-
Lucian Bode a văzut șacalii. Cine-i prinde?
Învățat despre utilitatea glonțului magic, Lucian Bode a lansat cel mai consistent mesaj de campanie electorală: "În vre ...
-
Sebastian Burduja, agent la bursă pentru NuScale
O afacere aproape falimentară în Statele Unite este îmbrățișată și asumată cu entuziasm de Sebastian Burduja, ministru a ...
-
Nu este despre ceea ce se vede. Este despre ceea ce credeti ca se vede!
Pe asta se si bazeaza unele tehnici de imagine, manipulare sau dezinformare! Culmea, adevarul este intodeauna la suprafa ...
-
Atacul Iranului e o mutare de șah geopolitic extrem de iscusită
Așa cum presupuneam ieri dimineață, când am analizat la cald atacul Iranului asupra Israelului, au fost servite publicul ...
-
Când te întorci din morți!
De un an m-am luptat cu moartea. E o glumă să spun că eu! Nu! Nicicum! Nu aveam sorți de izbândă nicicum la câte păcate ...
-
Iranul dă șah Israelului și Americii
În Orientul Mijlociu, în această dimineață, războiul nu este (deocamdată) mai mare decât era ieri. Iranul a tras un foc ...
-
Mult zgomot pentru mai nimic
Mult zgomot pentru nimic (Much ado about nothing) este o comedie romantică, una dintre marile comedii ale marelui Will. ...
-
PNL este pe cale de dispariţie la Satu Mare
În ultimele două săptămâni s-a declanşat o hemoragie puternică în organizaţia PNL Satu Mare, condusă de deputatul Adrian ...
-
Sensul păcii
Nimeni nu s-a îndoit de cunoașterea istoriei și politicii de către Helmut Schmidt. Ministru al economiei, al apărării, c ...
-
Motrenismul
În istoria Regatului român, probabil cea mai suveranistă perioadă din istoria poporului român, au existat mai multe cure ...
-
Bonsaiul francez și belicoasa Maia
Emmanuel Macron a declarat că vrea să trimită trupe terestre în Ucraina. Într-un schetch de stand up, un comedian ucrain ...
-
S-a dus ultimul anti-imperialist! Ilie Șerbănescu a prevăzut, încă din anii '70, expansiunea multinaționalelor
Ilie Șerbănescu a plecat puțin. Avea 81 de ani. Era măcinat de-o boală ascunsă, dar și de suferința că televiziunile i-a ...
-
Condiția mea pentru George Simion e fermă!
Ca să fie clar, hai să vorbim despre ce s-a întâmplat de fapt până acum, pentru că au trecut două săptămâni de când, în ...
-
De ce se teme ca de moarte George Simion?
În fosta cetate de scaun a Târgoviștei, echipat corespunzător, în costumul lui Vlad Țepeș, liderul AUR a dezumflat un ba ...
-
Dictatura OMS
Peste aproape două luni, între 27 mai și 1 iunie, la Geneva, cea de-a 77-a adunare a Organizației Mondiale a Sănătății v ...
-
Guvernul Bulă: minciuni frumoase la Bruxelles și realități mizere acasă!
Înainte de revoluție au circulat nenumărate bancuri, care exprimau plastic natura duală a realităților românești: vitrin ...
-
Amantlâcul (politic) salvează România!
Dacă urmăriți politica din România, și sigur o faceți, fie măcar din cauza prețurilor care explodează deja de mai bine d ...
-
Viitorul luminos: absența dezbaterii și a confesiunii
„Preocuparea pentru imagine - nota Ion Cristoiu într un text -, vizează în politica de azi preocuparea pentru impresia l ...
-
Europa unită de astăzi
Europa unită are realizări certe, precum pacificarea continentului, amplificarea circulației bunurilor și persoanelor, d ...
-
Caracatița Raed Arafat
Din nou scriu despre o întreagă încrengătură în epicentrul căreia se află Raed Arafat. Care nu este un oarecare. Am prez ...
-
Anunțul candidaturii lui Cozmin Gușă la Primăria Capitalei susținut de AUR se află prosperitatea bucureștenilor și consolidarea mișcării suveraniste în România
Anunțul momentului, făcut de consultantul politic Cozmin Gușă la Realitatea PLUS! Care este decizia care va schimba radi ...
-
Mai înțelege cineva ceva din politica americană?!
„Mai puțină lume știe că Chicago, Illinois, a fost orașul din SUA unde a luat ființă Partidul Comunist American (PCA), î ...
-
Românii au o existență parțială
Românii nu pot fi bănuiți de vreo parțialitate (atitudine părtinitoare) față de un alt neam, chiar dacă au trăit în vasa ...
-
Dacă Valentin Lazea ar fi fost sincer măcar cinci minute...
România performantă sau România păcălită? Vestea cea mare: am depășit Ungaria! Și totuși BNR ne spune să ne cârpim haine ...
-
Proiect de pace durabilă
Anulată de două războaie în curs, Ucraina și Gaza, și umbrită de conflicte potențiale, precum cel din jurul Taiwanului, ...