Mai credem azi în piaţa liberă ca într-o lumină solară?
Postat la: 07.04.2021 | Scris de: ZIUA NEWS
Pentru un răspuns corect, la îndoielile şi criticile privind forţa, eficienţa şi rolul economiei de piaţă ca producătoare de prosperitate, nu avem cum să omitem lecţiile crizei izbucnită în 2008.
În primăvara anului trecut, deruta era atât de mare încât, într-o primă fază, s-a stârnit vântul deglobalizării. S-au răspândit repede profeţiile potrivit cărora naţiunile îşi vor aduna interesele în propriile curţi şi îşi vor rezolva singure problemele, fără să le mai intereseze ce se întâmplă în jurul lor. La un moment dat, vântul ăsta - întreţinut de curente născute în ţări dintre cele mai puternice - era gata să smulgă acoperişurile unora dintre edificiile economiei globale.
Ideea deglobalizării s-a risipit repede! Pandemia însăşi a fost diagnosticată fenomen global. Şi era firesc ca soluţia să fie tot globală. Soluţia medicală în primul rând: un vaccin eficient sau mai multe. Din ambele perspective: procese de fabricaţie şi campanii de vaccinare. Sau soluţiile pentru atenuarea efectelor crizei economice provocate de pandemie, în planul imediat următor.
Digitalizarea, cu deosebire, cu munca de acasă şi cu comerţul online, a intrat deja în istorie ca primul mare fenomen economic global. Nu atât din perspectiva spaţiilor cucerite pe planetă - pentru că toate revoluţiile industriale şi tehnologice au devenit cu timpul globale, unele în zeci de ani, altele în sute de ani - cât sub aspectul vitezei cu care actuala revoluţie tehnologică a cuprins întreaga planetă. Mai mult chiar, într-un singur an, digitalizarea a depăşit tot atât de repede teritoriul economiei, cucerind învăţământul, medicina, cultura şi, mai cu seamă, diplomaţia. De un an, aproape toate reuniunile diplomatice importante au fost virtuale. Cum virtuală este şi actuala reuniune de primăvară a FMI începută luni dimineaţă, care va dezbate starea economiei lumii sub impactul crizei sănătăţii publice. Între temele de pe agenda reuniunii fiind şi aceea privind efectele provocate de pandemie în împrejurările în care s-a suprapus peste economii împovărate de datorii.
Inclusiv dezbaterea publică, subordonându-se rigorilor şi specificului digitalizării, a devenit în bună parte globală. Şi iată cum un subiect deschis cu aproape un an în urmă de analiştii de la Saxo Bank, care au văzut pandemia ca pericol major pentru pieţele libere, cărora li s-ar apropia sfârşitul, a generat confruntări de idei la nivel planetar. Pro şi contra pieţelor libere.
Desigur, tema e... venerabilă. Dezbaterea ei a început acum 270 de ani şi încă nu s-a încheiat. Au deschis-o corifeii gândirii economice clasice. Adam Smith - promotorul rolului mâinii invizibile în ordonarea activităţii economice - fiind primul dintre ei. Postulatul clasicilor era fără nuanţe: „cu pieţe libere spre creştere economică"! Statele neaflându-şi vreun rol în acest proces, pentru că, intervenind, n-ar produce decât dezechilibre, fiindcă nu au cum să înfluenţeze în bine preţurile, oferta, cererea şi distribuţia. De atunci această temă se tot dezbate, fiind întoarsă pe toate părţile, iar considerentele au fost mereu influenţate de concepţiile dominante ale etapelor istorice, diferite.
Semnificativ este faptul că, anul trecut, analiştii de la Saxo Bank au deschis dezbaterea plecând de la comportamentul guvernelor sub presiunea pandemiei. Concluzionând: când Germania s-a aliniat statelor care, pentru a salva economiile în criză, susţin cheltuieli fără restricţii, am ştiut că pieţele libere sunt în pericol. De unde ar veni pericolul? Banii bugetari, care acum salvează economiile atacate de virus, produc datorii şi, în plus, ar putea să producă inflaţie. Iar inflaţia s-ar putea dovedi un proces scump nu doar pentru consumatori, ci şi pentru guverne. Şi, totodată, pentru locurile de muncă.
De aici a început dezbaterea, de la opiniile celor de la Saxo Bank, care sunt fie împărtăşite, fie respinse. Mai ales că umbrelele bugetare s-au deschis tot mai mult iar stimulentele fiscale au şi ele o răspândire globală. Noul preşedinte al SUA şi-a inaugurat mandatul cu un pachet stimulativ de 1,9 trilioane de dolari, pe care i l-a aprobat Congresul.
La nivel global însă, atât timp cât lumea e împărţită în ţări cu venituri mari şi ţări cu venituri mici sau mijlocii, efectele stimulentelor pot fi şi ele diferite. Un pericol recent, care va face subiectul actualei reuniuni a FMI, pleacă tocmai de la o posibilă creştere a inflaţiei. Dacă băncile centrale din ţările dezvoltate vor schimba macazul şi vor majora dobânzile de politică monetară, împinse spre o astfel de decizie de riscul de inflaţie, pieţele emergente s-ar putea confrunta cu ieşiri de capital. Dezbaterea, aşadar, continuă şi cred că ar fi o eroare dacă argumentele puternice, aduse de-a lungul timpului în căutarea soluţiilor, ar fi ignorate.
Cum ar putea să rămână în afara acestei dezbateri ideile excelent sintetizate de americanul Milton Friedman, laureat Nobel, în probabil cea mai tulburătoare lucrare de metodologie economică scrisă vreodată? El observa că, în natură, frunzele sunt mai dese şi mai mari acolo unde e mai mult soare. Folosind metafora soarelui pentru rolul stimulator al pieţei în economie, el vedea cum apar mai multe locuri de muncă, mai mult profit, mai multe salarii mari, mai multă bunăstare acolo unde piaţa e liberă şi funcţionează bine.
Dar să urmărim mai departe cursul ideilor lui Friedman. Câţiva ani mai târziu, în „Liber să alegi", o carte la fel de tulburătoare ca şi eseul amintit, despre rolul pieţei în economie, asemănător cu cel al soarelui în natură, el şi soţia sa, Rose, au scris că „schimbul liber nu este o condiţie suficientă pentru prosperitate şi libertate". Amendând: „aceasta este, pe cât se ştie cel puţin până acum, lecţia istoriei". Argumentul forte fiind acela că multe societăţi bazate predominant pe schimbul liber nu au dobândit nici prosperitate, nici libertate. Ceea ce înseamnă că ar mai fi nevoie de ceva. Dar de ce anume?
Ca să-l înţelegem pe Friedman, să descifrăm firul ideilor lui despre pieţele libere, n-ar fi de ajuns să-i frunzărim o carte. Important este să-i fie aprofundat în esenţă mesajul. Pentru că, într-o pagină a unei cărţi care a făcut epocă, ideea de piaţă liberă n-ar avea nicio problemă să ne pară fascinantă. Şi, analizată în sine, libera iniţiativă n-ar putea să fie decât atractivă. Numai că, în practica vieţii de zi cu zi, formula succesului economic are mai multe componente. Toate fiind mai puţin atrăgătoare, dar indispensabile: iniţiativa, ordinea, munca grea, de fapt munca performantă şi, nu în ultimul rând, legităţile economice obiective.
Pe toate aceste idei, relevând forţa economiei de piaţă, le găsim într-un şir lung de scrieri ale multora dintre gânditorii din domeniul economiei. Dar parcă nimeni nu le-a exprimat atât de limpede şi atât de fascinant cum a făcut-o Friedman. De aici şi tentaţia mea de a selecta, din cărţile lui, criteriile enumerate mai sus, pe care economistul american le considera esenţiale pentru ca o piaţă liberă să funcţioneze bine şi să producă prosperitate. Toate aceste criterii, din ceea ce aş putea numi „Tabelul lui Friedman", fiind menite să dea consistenţă liberului schimb. Aici îşi face însă loc şi o întrebare: e de ajuns să fie puse în mişcare aceste patru elemente pentru ca o ţară să ajungă la bunăstare? Sau e nevoie şi de altceva, de un al cincilea element, care să le unească pe celelalte patru?
Pentru un răspuns corect, la îndoielile şi criticile privind forţa, eficienţa şi rolul economiei de piaţă ca producătoare de prosperitate, nu avem cum să omitem lecţiile crizei izbucnită în 2008. După ce mari bănci din America şi din alte părţi ale lumii s-au prăbuşit; şi după ce numeroase state s-au repezit să salveze bănci şi companii cu banii contribuabililor din bugetele naţionale. E cert, pieţele au greşit. Lăcomia a acţionat implacabil. Criza a împuţinat şi a scumpit banii într-un moment în care, în toată lumea, nevoia de bani pentru dezvoltare durabilă crescuse imens. Şi cum orice strategie de ieşire din criză nu putea să pornească decât de la bani, de la venituri bugetare mai mult decât de la profitul companiilor, pentru a susţine investiţiile de capital, creditele, economisirea, s-a produs un schimb de locuri: pe mesele de lucru, studiile lui Keynes, le-au înlocuit pe cele ale lui Friedman. Pieţele s-au „înfrăţit cu dracul", adică cu statul, uitându-l pe Friedman ...până au trecut lacul.
Criza a venit însă cu un amendament esenţial, care nu-i deloc în afara spiritului economiei de piaţă: acela că în Tabelul lui Friedman, cu cele patru elemente, mai e nevoie absolută de încă unul. De cel puţin încă unul, extrem de complex şi cu multe, cu foarte multe nuanţe: o reglementare înţeleaptă. Şi când scriu reglementare înţeleaptă am în vedere concepţia lui Socrate, care înţelegea prin înţelepciune o atitudine corectă faţă de realitate.
Adrian Vasilescu
-
An electoral ciudat: anul independenților
Sunt bune șanse ca alegerile europarlamentare să fie câștigate de suveraniștii din AUR. Bineînțeles dacă facem o socotea ...
-
Geoană - Gușă în finala prezidențială!
Ieri, spre seară, tabloul alegerilor prezidențiale s-a schimbat brusc. Într-un fel, chiar s-a răsturnat. Și s-a născut s ...
-
Războiul din Ucraina și gazele platoului continental al Mării Negre
Strategic, dacă Putin reușește să ocupe Odessa, Ucraina va fi închisă ca într-o cutie - fără ieșire la mare și fără logi ...
-
CSAT degeaba. Spionii rămân invizibili!
Este de râsul curcilor. S-a întrunit CSAT. Pentru a dezbate și a aproba, nici mai mult și nici mai puțin, decât raportul ...
-
Lucian Bode a văzut șacalii. Cine-i prinde?
Învățat despre utilitatea glonțului magic, Lucian Bode a lansat cel mai consistent mesaj de campanie electorală: "În vre ...
-
Sebastian Burduja, agent la bursă pentru NuScale
O afacere aproape falimentară în Statele Unite este îmbrățișată și asumată cu entuziasm de Sebastian Burduja, ministru a ...
-
Nu este despre ceea ce se vede. Este despre ceea ce credeti ca se vede!
Pe asta se si bazeaza unele tehnici de imagine, manipulare sau dezinformare! Culmea, adevarul este intodeauna la suprafa ...
-
Atacul Iranului e o mutare de șah geopolitic extrem de iscusită
Așa cum presupuneam ieri dimineață, când am analizat la cald atacul Iranului asupra Israelului, au fost servite publicul ...
-
Când te întorci din morți!
De un an m-am luptat cu moartea. E o glumă să spun că eu! Nu! Nicicum! Nu aveam sorți de izbândă nicicum la câte păcate ...
-
Iranul dă șah Israelului și Americii
În Orientul Mijlociu, în această dimineață, războiul nu este (deocamdată) mai mare decât era ieri. Iranul a tras un foc ...
-
Mult zgomot pentru mai nimic
Mult zgomot pentru nimic (Much ado about nothing) este o comedie romantică, una dintre marile comedii ale marelui Will. ...
-
PNL este pe cale de dispariţie la Satu Mare
În ultimele două săptămâni s-a declanşat o hemoragie puternică în organizaţia PNL Satu Mare, condusă de deputatul Adrian ...
-
Sensul păcii
Nimeni nu s-a îndoit de cunoașterea istoriei și politicii de către Helmut Schmidt. Ministru al economiei, al apărării, c ...
-
Motrenismul
În istoria Regatului român, probabil cea mai suveranistă perioadă din istoria poporului român, au existat mai multe cure ...
-
Bonsaiul francez și belicoasa Maia
Emmanuel Macron a declarat că vrea să trimită trupe terestre în Ucraina. Într-un schetch de stand up, un comedian ucrain ...
-
S-a dus ultimul anti-imperialist! Ilie Șerbănescu a prevăzut, încă din anii '70, expansiunea multinaționalelor
Ilie Șerbănescu a plecat puțin. Avea 81 de ani. Era măcinat de-o boală ascunsă, dar și de suferința că televiziunile i-a ...
-
Condiția mea pentru George Simion e fermă!
Ca să fie clar, hai să vorbim despre ce s-a întâmplat de fapt până acum, pentru că au trecut două săptămâni de când, în ...
-
De ce se teme ca de moarte George Simion?
În fosta cetate de scaun a Târgoviștei, echipat corespunzător, în costumul lui Vlad Țepeș, liderul AUR a dezumflat un ba ...
-
Dictatura OMS
Peste aproape două luni, între 27 mai și 1 iunie, la Geneva, cea de-a 77-a adunare a Organizației Mondiale a Sănătății v ...
-
Guvernul Bulă: minciuni frumoase la Bruxelles și realități mizere acasă!
Înainte de revoluție au circulat nenumărate bancuri, care exprimau plastic natura duală a realităților românești: vitrin ...
-
Amantlâcul (politic) salvează România!
Dacă urmăriți politica din România, și sigur o faceți, fie măcar din cauza prețurilor care explodează deja de mai bine d ...
-
Viitorul luminos: absența dezbaterii și a confesiunii
„Preocuparea pentru imagine - nota Ion Cristoiu într un text -, vizează în politica de azi preocuparea pentru impresia l ...
-
Europa unită de astăzi
Europa unită are realizări certe, precum pacificarea continentului, amplificarea circulației bunurilor și persoanelor, d ...
-
Caracatița Raed Arafat
Din nou scriu despre o întreagă încrengătură în epicentrul căreia se află Raed Arafat. Care nu este un oarecare. Am prez ...
-
Anunțul candidaturii lui Cozmin Gușă la Primăria Capitalei susținut de AUR se află prosperitatea bucureștenilor și consolidarea mișcării suveraniste în România
Anunțul momentului, făcut de consultantul politic Cozmin Gușă la Realitatea PLUS! Care este decizia care va schimba radi ...
-
Mai înțelege cineva ceva din politica americană?!
„Mai puțină lume știe că Chicago, Illinois, a fost orașul din SUA unde a luat ființă Partidul Comunist American (PCA), î ...
-
Românii au o existență parțială
Românii nu pot fi bănuiți de vreo parțialitate (atitudine părtinitoare) față de un alt neam, chiar dacă au trăit în vasa ...
-
Dacă Valentin Lazea ar fi fost sincer măcar cinci minute...
România performantă sau România păcălită? Vestea cea mare: am depășit Ungaria! Și totuși BNR ne spune să ne cârpim haine ...
-
Proiect de pace durabilă
Anulată de două războaie în curs, Ucraina și Gaza, și umbrită de conflicte potențiale, precum cel din jurul Taiwanului, ...