Indiferența maiestuoasă a pădurii
Postat la: 24.03.2021 | Scris de: ZIUA NEWS
Orașul copilăriei mele, Suceava, este înconjurat de păduri. Cele mai multe sunt de fag și au o solemnitate care îți inspiră respect. Dacă ești singur în pădure te poți simți chiar cuprins de o emoție mistică. Fagii sunt drepți ca niște coloane, foarte înalți și undeva sus își unesc coroanele.
In pădure este o liniște foșnitoare și domnește un întuneric verde, străveziu. Toamna, pe jos, este așternut un covor de jir, fructul fagului iubit de mistreți, dar și de oamenii care au răbdare să-l decojească. În dicționare scrie: „Jir. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conține două-trei semințe, folosit ca hrană pentru porci." Acea „cupă ruginie ghimpoasă" crapă de obicei, la cădere, și revarsă în jur câteva semințe cu coajă tare, maro, în trei muchii. Miezul lor are un gust de alună suavă. Este un dar discret pe care ți-l fac fagii, pe măsura sobrietății lor.
Prima dată când am intrat într-o pădure, dus de tata, aveam nouă ani și o sensibilitate neuzată, astfel încât am înregistrat perfect tot ce am trăit atunci. Era un sentiment de măreție calmă și prietenoasă, o bucurie de a participa, fără cuvinte, la o comuniune cu natura genuină, nefalsificată de oameni. În același timp știam că înaintea mea lumea arborilor fusese vizitată de Eminescu, care remarcase „armonia codrului bătut de gânduri" (nu de vânturi, cum ar fi spus un om obișnuit), făcându-mă și pe mine capabil să o simt.
Educat de Eminescu, mi se părea că pădurea mă primește, mă îmbrățișează, mă ocrotește. Dacă mă culcam lângă un fag, cu fața în sus credeam că furnicile care mi se suiau pe mâini și frunzele care îmi aterizau pe piept sunt dovezi ale acceptării mele de către pădure.
Pe măsură însă ce am crescut și am început să gândesc pe cont propriu, mi-am seama că pădurea este de fapt de o indiferență maiestuoasă. Nu te acceptă, nici nu te respinge, te ignoră. Dar nu știu cum se face că îți creează impresia că te primește și te ocrotește cu o bunătate evanescentă, atotcuprizătoare. Poate că această iluzie vine din timpurile când românii invadați de armate străine se refugiau în codru. Sau poate este o mistificare sublimă răspândită în spațiul românesc de Eminescu. La germani, de exemplu, nu este așa. La ei pădurea reprezintă un loc înfricoșător, populat de jivine fioroase și duhuri malefice.
Mi-am amintit de pădure când am ajuns, cu un grup de scriitori, pe țărmul Mării Nordului. Înaintam cu toţii cu dificultate, dar foarte decişi, pe o plajă imensă, afundându-ne în nisip până la glezne. Vedeam destul de bine prin întunericul subțire, specific zonelor nordice. Ne ajuta şi lumina intermitentă a unui far. Bătea un vânt puternic şi marea, furioasă, lovea violent gheţarii între ei, făcându-i să răsune lugubru. Îmi făcea bine această măreţie sumbră. Mă gândeam că, dacă ar fi vreodată să mă sinucid, mi-ar plăcea s-o fac aruncându-mă în largul mării acoperite de sloiuri uriaşe, în plină vijelie.
Codrul nostru românesc - mi-am zis sarcastic - este ipocrit-prietenos în raport cu omul. Îi întreţine acestuia convingerea că îl protejează, dar, în realitate, rămâne la nesfârşit nepăsător. Marea Nordului are faţă de fiinţa umană o indiferenţă „declarată". Este indiferenţa grandioasă a Universului însuşi. În valurile Mării Nordului, prins între gheţari, m-aş îmbăta, chiar în timp ce aş muri, de mândria de a fi înfruntat, solitar, Universul, de a fi opus puţină emoţie omenească indiferenţei lui fără margini.
Eminescu visa și el să se înece în Marea Nordului, am descoperit asta târziu, la bătrânețe, recitind atent poemul postum „Odin și poetul". Dar... din alte motive.
Spera ca prin înecare să pătrundă dincolo de realitate, într-un himeric oraș subacvatic, reședință a zeilor nordici:
„O, mare, mare îngheţată, cum nu sunt/ De tine-aproape să mă-nec în tine!/ Tu mi-ai deschide-a tale porţi albastre,/ Ai răcori durerea-mi înfocată/ Cu iarna ta eternă. Mi-ai deschide/ A tale-albastre hale şi măreţe;/ Pe scări de valuri coborând în ele,/ Aş saluta cu aspra mea cântare/ Pe zeii vechi şi mândri ai Valhalei."
Alex Stefanescu
-
Lucian Bode a văzut șacalii. Cine-i prinde?
Învățat despre utilitatea glonțului magic, Lucian Bode a lansat cel mai consistent mesaj de campanie electorală: "În vre ...
-
Sebastian Burduja, agent la bursă pentru NuScale
O afacere aproape falimentară în Statele Unite este îmbrățișată și asumată cu entuziasm de Sebastian Burduja, ministru a ...
-
Nu este despre ceea ce se vede. Este despre ceea ce credeti ca se vede!
Pe asta se si bazeaza unele tehnici de imagine, manipulare sau dezinformare! Culmea, adevarul este intodeauna la suprafa ...
-
Atacul Iranului e o mutare de șah geopolitic extrem de iscusită
Așa cum presupuneam ieri dimineață, când am analizat la cald atacul Iranului asupra Israelului, au fost servite publicul ...
-
Când te întorci din morți!
De un an m-am luptat cu moartea. E o glumă să spun că eu! Nu! Nicicum! Nu aveam sorți de izbândă nicicum la câte păcate ...
-
Iranul dă șah Israelului și Americii
În Orientul Mijlociu, în această dimineață, războiul nu este (deocamdată) mai mare decât era ieri. Iranul a tras un foc ...
-
Mult zgomot pentru mai nimic
Mult zgomot pentru nimic (Much ado about nothing) este o comedie romantică, una dintre marile comedii ale marelui Will. ...
-
PNL este pe cale de dispariţie la Satu Mare
În ultimele două săptămâni s-a declanşat o hemoragie puternică în organizaţia PNL Satu Mare, condusă de deputatul Adrian ...
-
Sensul păcii
Nimeni nu s-a îndoit de cunoașterea istoriei și politicii de către Helmut Schmidt. Ministru al economiei, al apărării, c ...
-
Motrenismul
În istoria Regatului român, probabil cea mai suveranistă perioadă din istoria poporului român, au existat mai multe cure ...
-
Bonsaiul francez și belicoasa Maia
Emmanuel Macron a declarat că vrea să trimită trupe terestre în Ucraina. Într-un schetch de stand up, un comedian ucrain ...
-
S-a dus ultimul anti-imperialist! Ilie Șerbănescu a prevăzut, încă din anii '70, expansiunea multinaționalelor
Ilie Șerbănescu a plecat puțin. Avea 81 de ani. Era măcinat de-o boală ascunsă, dar și de suferința că televiziunile i-a ...
-
Condiția mea pentru George Simion e fermă!
Ca să fie clar, hai să vorbim despre ce s-a întâmplat de fapt până acum, pentru că au trecut două săptămâni de când, în ...
-
De ce se teme ca de moarte George Simion?
În fosta cetate de scaun a Târgoviștei, echipat corespunzător, în costumul lui Vlad Țepeș, liderul AUR a dezumflat un ba ...
-
Dictatura OMS
Peste aproape două luni, între 27 mai și 1 iunie, la Geneva, cea de-a 77-a adunare a Organizației Mondiale a Sănătății v ...
-
Guvernul Bulă: minciuni frumoase la Bruxelles și realități mizere acasă!
Înainte de revoluție au circulat nenumărate bancuri, care exprimau plastic natura duală a realităților românești: vitrin ...
-
Amantlâcul (politic) salvează România!
Dacă urmăriți politica din România, și sigur o faceți, fie măcar din cauza prețurilor care explodează deja de mai bine d ...
-
Viitorul luminos: absența dezbaterii și a confesiunii
„Preocuparea pentru imagine - nota Ion Cristoiu într un text -, vizează în politica de azi preocuparea pentru impresia l ...
-
Europa unită de astăzi
Europa unită are realizări certe, precum pacificarea continentului, amplificarea circulației bunurilor și persoanelor, d ...
-
Caracatița Raed Arafat
Din nou scriu despre o întreagă încrengătură în epicentrul căreia se află Raed Arafat. Care nu este un oarecare. Am prez ...
-
Anunțul candidaturii lui Cozmin Gușă la Primăria Capitalei susținut de AUR se află prosperitatea bucureștenilor și consolidarea mișcării suveraniste în România
Anunțul momentului, făcut de consultantul politic Cozmin Gușă la Realitatea PLUS! Care este decizia care va schimba radi ...
-
Mai înțelege cineva ceva din politica americană?!
„Mai puțină lume știe că Chicago, Illinois, a fost orașul din SUA unde a luat ființă Partidul Comunist American (PCA), î ...
-
Românii au o existență parțială
Românii nu pot fi bănuiți de vreo parțialitate (atitudine părtinitoare) față de un alt neam, chiar dacă au trăit în vasa ...
-
Dacă Valentin Lazea ar fi fost sincer măcar cinci minute...
România performantă sau România păcălită? Vestea cea mare: am depășit Ungaria! Și totuși BNR ne spune să ne cârpim haine ...
-
Proiect de pace durabilă
Anulată de două războaie în curs, Ucraina și Gaza, și umbrită de conflicte potențiale, precum cel din jurul Taiwanului, ...
-
O caracatiță a partidului stat
Este poate pentru ultima dată când utilizez această expresie cu trimitere expresă la Partidul Social Democrat. În viitor ...
-
Votăm românește sau votăm cu „mondialii"?
Alegerile bat la ușă. Toate partidele trebuie să-și arate „puterea", „organele" de care dispun, listele de candidați, iu ...
-
România este condusă de un sistem închis format din câteva clanuri ale PCR
România este un sistem feudal, în care clanurile își împart controlul asupra resurselor (afaceri, fluxuri financiare, in ...
-
De ce-ar juca Ciolacu pe mâna lui Coldea?! Marcele, ocolește filiera Vizer!
Dac-aș fi știut că un simplu anunț despre posibilitatea candidaturii mele la PMB generează atâta emoție și frică la nive ...