Ședința OSCE de la București, eclipsată de summitul SCO al lui Putin și Xi

Săptămâna trecută au avut loc două evenimente internaționale importante, unul dintre ele având loc chiar la București, deși nu s-a prea vorbit de niciunul la știri.

Prima ședință din ultimii 24 de ani a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) la București a trecut ca și cum nu a fost, nu a reieșit niciun document care să aducă vreun avantaj Europei, ci am reușit doar să ne facem de rușine în fața delegațiilor internaționale. În același timp a avut loc și ședința Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) la Astana, care a fost evitată de media mainstream exact din cauză că s-au făcut declarații extrem de importante care nu au fost pe plac Occidentului.

Să începem cu Adunarea Parlamentară OSCE, a cărui temă generală a fost „Rolul OSCE în Actuala Arhitectură de Securitate" și la care s-au dezbătut în principal războiul din Ucraina, dezinformarea, schimbările climatice, antisemitismul și siguranța minorităților. Delegația noastră nu a contribuit aproape deloc în dezbaterile propriu-zise, suferim de o timiditate cronică în organizațiile internaționale și nu spunem nimic dacă nu ni se cere să repetăm după cineva, dar am avut și noi ocazia să facem niște discursuri în calitatea de gazde.

Primul nostru speaker a fost Nicolae Ciucă, ostașul din fruntea Senatului care și-a început discursul spunând că a aranjat niște ecrane în Parlament ca să se poată uita delegația României la meciul cu Olanda. După această declarație importantă în engleză, Ciucă a spus zâmbitor că va susține restul discursului în română, deși nu a vorbit deloc liber și a rămas cu ochii ațintiți pe foaia din fața lui. Mă întreb cum discuta Ciucă cu colegii lui din Iraq, cum a promovat un master în SUA și un curs avansat de limba engleză concentrat pe terminologia NATO în Anglia, și cum de are așa prieteni apropiați care îl susțin în administrația americană dacă nici nu poate citi în limba engleză (singura limbă străină pe care susține că o cunoaște) cu voce tare.

Umflat în pene de această onoare, Ciucă a declarat că România a luat de una singură decizia de a nu emite vize delegației ruse pentru acest eveniment, deși Rusia este o cofondatoare OSCE și conferința a avut (teoretic) drept scop exact soluționarea conflictului. M-aș mira să avem noi așa putere de decizie în OSCE, dar și dacă am avea, nu este vreun motiv de laudă faptul că după ce se va soluționa războiul din Ucraina relațiile României cu Rusia, superputerea cea mai apropiată de noi din punct de vedere teritorial, vor fi aproape ireparabile. Drept consecință, delegația rusă a declarat oficial că își suspendă participarea de la OSCE și că „abordările părtinitoare și discriminatorii, standardele duble și rusofobia totală, lipsa dorinței de a purta o discuție substanțială, inclusiv pe probleme cruciale de asigurare a securității egale și indivizibile, mărturisesc degradarea extremă a AP OSCE ca mecanism de cooperare interparlamentară. [...] Această decizie a demonstrat că tendințele confruntaționale și atmosfera de intoleranță au prevalat asupra bunului simț, spiritului și valorilor acestei organizații interparlamentare. Această acțiune a autorităților române a încălcat principiul egalității suverane a statelor membre și prevederile rezoluției privind Accesul Neîngrădit al Membrilor Adunării Parlamentare a OSCE la Evenimente Oficiale ale OSCE și Alte Activități Parlamentare din Declarația de la Tbilisi a AP OSCE din 2016." Deci separe că nu doar ne-am deteriorat și mai tare relațiile cu Rusia, dar am și încălcat „ordinea internațională bazată pe reguli", cum îi spun șefii noștrii din NATO și UE.

Mai apoi, Ciucă a declarat că Ucraina trebuie ajutată în toate modurile posibile acum pentru a evita problemele de securitate europeană în viitor. O declarație interesantă, având în vedere că amenințarea principală la securitatea Europei în viziunea lui Ciucă pare a fi Rusia, țară a căror oficiali au afirmat de nenumărate ori exact opusul: că singurul lucru care ar putea duce la un atac asupra restului Europei este ajutorul nemărginit pentru contraofensiva ucrainienilor. Ciucă și-a continuat discursul povestind despre bătălia lui și a colegilor săi contra extremiștilor din România ce promovează propaganda rusească și despre eforturile noastre de apărare a ordinii internaționale bazate pe reguli, ordine pe care chiar noi am încălcat-o cel mai recent. Într-un final, a discutat despre drepturile minorităților în România, declarând că România va promova drepturile tuturor minorităților, dar condamnând în special antisemitismul și reamintindu-le tuturor că Romania a introdus istoria Holocaustului ca disciplina obligatorie de studiu în școli de anul trecut. Este adevărat că numărul declarațiilor antisemite au crescut în ultimul an din cauza războiului din Gaza, dar când îmi amintesc cât de puțină istorie a României se preda acum câțiva ani când eram și eu la liceu, nu îmi face plăcere să văd că și mai multă istorie europeană este introdusă în locul celei naționale. Cam așa s-a încheiat discursul pe care candidatul Ciucă la transmis cu mare mândrie pe pagina oficială de Facebook a Senatului, postare la care a primit doar 10 like-uri și două comentarii negative.

Imediat după Ciucă, Dan Barna a avut un discurs în care parcă cita din ce au spus liderii NATO și UE până acum. Nu a spus multe, a condamnat doar „războiul ilegal și neprovocat al Rusiei împotriva democrației din Ucraina" și a declarat că România va continua să susțină Ucraina financiar, umanitar și militar oricât este nevoie, dar i-a și reamintit Belarusului de obligațiile de a fi în linie cu opinia europeană (în același timp, Lukashenko se afla la Astana și celebra intrarea țării lui în SCO, deci nu cred că a fost prea afectat de discursul lui Barna). Declarația lui Barna mi-a adus aminte de ce a spus Ministrul de Externe maghiar Szijjártó într-un discurs acum vreo două luni „UE își dorește să creeze o uniune similară celei din SUA, unde țările nu mai au suveranitate și trebuie să fie în linie cu politica UE". Mai mult nu am ce comenta referitor discursul lui Barna, singurul aspect pentru care pot să îl laud este că a reușit să își citească discursul în engleză de la început până la final. Ministrul nostru de externe Luminița Odobescu, pe de altă parte, care a primit și ea onoarea de a susține un discurs următoarea zi, nu a prea reușit să citească corect în engleză deși întreaga ei declarație a fost o combinație a discursurilor lui Ciucă și Barna. Nu a spus nimic nou, ba chiar a folosit exact aceleași sintagme ca și colegii ei, dar măcar a putut dormi liniștită că nu a zis nimic greșit.

Ședința OSCE s-a încheiat cu Declarația de la București, un document de 84 de pagini care nu a dus la niciun rezultat semnificativ în afară de enervarea Mariei Zakharova, care l-a declarat un document „odios" din cauza faptului că în absența Rusiei și a Belarusului, restul țărilor OSCE au declarat că războiul din Ucraina este un genocid, că Transnistria se află într-o criză umanitară cruntă și Moldova se află într-o situație de război hibrid din cauza propagandei rusești. Deci, un alt eveniment internațional la care am fi putut să ne impunem ca gazde a trecut, singurul rezultat fiind alienarea Rusiei și reiterarea statutului nostru de prim-papagal al UE, în continuare inconștient de schimbările care se produc în lume și de riscurile unui război extins.

În timp ce vitejii noștrii își spuneau discursurile la București, 16 șefi de stat, inclusiv Xi Jinping, Vladimir Putin, Secretarul General ONU Antonio Guterres, Alexander Lukashenko, Recep Tayyip Erdogan, Ilham Aliyev, Tamim bin Hamad Al Thani, s-au întâlnit la Astana pentru summitul anual SCO, a cărui temă a fost „Întărirea Dialogului Multilateral". Aproape toți acești lideri au avut întâlniri bilaterale pe lângă ședințele generale, și acesta a funcționat ca un preludiu la summitul BRICS din octombrie, ce va fi cea mai importantă întâlnire internațională a anului. Prima acțiune importantă a summitului a fost primirea oficială a Belarusului ca nou membru, astăzi numărul membrilor ajungând la 10 (India, Iran, Kazakhstan, China, Rusia, Kirgistan, Pakistan, Tajikistan, Uzbekistan, Belarus), fără a număra și restul țărilor care sunt prezente la toate adunările SCO (partenere de dialog importante precum Turcia, Arabia Saudită, Egipt, Qatar, Azerbaijan, partenerul strategic Afghanistan și Mongolia ca observator). Astfel, statele membre SCO acoperă acum 80% din masa terestră eurasiatică, reprezintă o treime din PIB-ul mondial, 40% din populația mondială, dețin 20% din rezervele globale de petrol și 44% din gazele naturale, toate având o creștere medie a PIB-ului de peste 5% și o inflație medie de 2,4% în ultimul an (cifre ideale, care ar putea fi folosite ca exemplu în orice manual de macroeconomie).

Deși au fost prezente atâtea „vedete politice", o absență notabilă a fost cea a premierului indian Narendra Modi, care l-a trimis pe Ministrul de Externe Jaishankar, prieten bun cu Lavrov. Acesta a fost singurul aspect al summitului raportat de media occidentală, fiind interpretat ca dovadă a unei dezbinări majore în SCO. Este adevărat că această absență se datorează și faptului că China și India au relații destul de reci din cauza disputelor de la graniță și a rivalității lor inevitabile (sunt totuși cele mai mari țări din punctul de vedere al populației), dar faptul că SUA și partenerii nord-atlantici au început să critice India destul de des în ultimul timp din cauza panicii create de planurile BRICS este cu siguranță un motiv mai puternic. India trebuie să fie foarte atentă să mențină echilibrul delicat în politica ei externă care joacă cu ambele părți ale luptei pentru putere. Jaishankar și omologul lui chinez au avut oricum o întâlnire bilaterală în cadrul summitului în care au discutat conflictul de la granița lor, amândoi punându-se de acord că orice prelungire a conflictului nu aduce niciun beneficiu. În orice caz, și în situația asta tot Rusia are de câștigat, îndeplinindu-și ncă funcția de mediator al „Sudului Global", sau, cum îi spune Lavrov, al „Majorității Globale", deoarece Modi a anunțat de dinaintea summit-ului că va călători la Moscova pentru a se întâlni cu Putin și a discuta summit-ul astăzi, 8 iulie (astăzi se întâlnește și Viktor Orban cu Xi Jinping în Beijing).

Cea mai așteptată întâlnire bilaterală a fost, desigur, cea dintre Putin și Xi, care au discutat despre progresul în construcția masivului gazoduct Puterea Siberiei 2, precum și despre nevoia Asiei Centrale de a avea China ca furnizor de fonduri și tehnologie pentru a-și dezvolta economiile, practic dându-i voie Chinei să își crească influența în fosta Uniune Sovietică atâta timp cât rezultatul va fi dezvoltarea eurasiatică independentă de Occident. Altă întâlnire importantă a fost cea a lui Tokayev cu Xi, în care Xi a declarat că Beijing va susține candidatura Kazahstanului la BRICS, candidatură ce cu siguranță va fi agreată și de Moscova. Tokayev a fost foarte mulțumit în urma întâlnirii, declarând că „adâncirea cooperării prietenoase și strategice cu China este o prioritate strategică de neclintit pentru Kazahstan." Kazahstanul este crucial pentru proiectul de dezvoltare a infrastructurii de transport Belt and Road a Chinei, mai ales pentru Coridorul Internațional de Transport Trans-Caspic, care leagă China de Europa. Deși această cale de transport a Chinei ocolește Rusia, Putin a declarat în întâlnirile bilaterale că susține pe deplin proiectele interconectate a țărilor BRICS, SCO sau Uniunii Economice Euro-Asiatice (UEEA) chiar dacă exclud Rusia, și se pare că înțelege importanța unor rute comerciale euroasiatice nepenalizată de sancțiuni.

În declarația finală a summitului, membrii SCO au afirmat că „se produc schimbări tectonice în relațiile internaționale", „normele dreptului internațional fiind încaălcate sistematic" de Occident și că SCO se angajează „în crearea unei noi ordini internaționale democratice, echitabile, politice și economice". Pe lângă asta, ei își doresc o soluție echitabilă pentru războiul din Gaza și se opun sancțiunilor unilaterale, iar Iran-ul a propus crearea unei bănci comune a SCO, la fel ca New Development Bank a BRICS-ului, propunere ce a fost primită cu entuziasm de toți ceilalți membrii. Astfel, vor să creeze „o nouă arhitectură de securitate în Eurasia" prin dezvoltarea coridoarelor de transport, integrare socio-economică, eliminarea prezenței militare a puterilor externe în Eurasia și stabilirea unui nou sistem financiar bazat pe propriile valute, nu pe dolar. Țările SCO au cerut și reformarea ONU, și au făcut apel la comunitatea internațională să se alăture inițiativei pentru Unitatea Mondială pentru Pace Justă, Armonie și Dezvoltare, o inițiativă ce dorește să promoveze consolidarea păcii, securității și stabilității globale și conturarea unui nou sistem politic și economic internațional democratic și echitabil.

Practic, toate aceste scopuri sunt și scopurile BRICS, SCO a demonstrat că poate fi văzută ca un alt organ BRICS cât timp BRICS se organizează pentru o viitoare extindere în masă, dar și că o viitoare contopire a BRICS și SCO este foarte probabilă pe termen mediu. În plus, deși în Occident s-a discutat despre dezbinarea SCO pe linia India-China, SCO a demonstrat nu doar că este unită, dar că este unită împotriva Occidentului, și că alături de BRICS, UEEA și ASEAN este pregătită să pună capăt influenței americane în Eurasia, zona pe care SUA s-a concentrat cel mai mult în ultimul secol. O lovitură majoră dată americanilor, mai ales dacă o comparăm cu ședința OSCE la care a fost prezentă o delegație americană în aceeași săptămână. Fiind singura țară care are relații bune cu toate țările membre și care este destul de puternică cât să preia această șefie, Rusia a reușit să se impună ca lider a acestei „Majorități Globale", formată acum atât din statele membre BRICS cât și din statele membre SCO (plus zecile de țări care au început procesul de aderare la BRICS). Deci în timp ce la București se puneau doar paie pe focul războiului din Ucraina, se pare că alte organizații chiar reușesc să discute și să promoveze pacea, să găsească din ce în ce mai mulți aliați pe zi ce trece, și să ne lase în urmă ca nepotul mai prost al lui Uncle Sam, un unchi care pare deja depășit de reorganizarea lumii și prea ocupat cu proprii copii buclucași pentru a mai avea grijă de noi mult timp de acum înainte.

Daria Gușă