Durerea
Postat la: 19.06.2021 | Scris de: ZIUA NEWS
Timp de mai bine de un an (din martie 2020 și până în aprilie 2021) am avut dureri mari, insuportabile, fără întrerupere, și ziua și noaptea. Durerile erau provocate de ulcerații la ambele picioare, apărute din cauza diabetului și a insuficienței venoase. Gambele îmi fuseseră parcă mușcate adânc de un animal monstruos. Numeroșii nervi dezgoliți asigurau, ca niște antene malefice, receptarea necontenită a suferinței, generată de atingerea cu aerul.
Mă gândeam că probabil chinuri asemănătoare a trăit Horea când - așezat pe un podium, în văzul mulțimii - a fost zdrobit cu o roată grea de car, centimetru cu centimetru, începând de la glezne și până la gât. Simțeam roata, ridicată și coborâtă cu icnete de un călău nemilos, cum îmi strivește fluierele picioarelor. Îl vedeam și pe călău aplecat deasupra mea, cu o uitătură cruntă. Numai că Horea a suferit doar un minut-două, apoi și-a dat sufletul, iar eu - un an și ceva. Se spune chiar că el l-a rugat pe călău să înainteze mai repede cu zdrobirea către piept, ca să-i scurteze chinul. Nu se știe dacă i s-a îndeplinit rugămintea.
Gemeam neîncetat și uneori geamătul mi se transforma în urlet. Când simțeam că nu mai pot face față suferinței, cădeam în genunchi și imploram durerea (nu pe Dumnezeu) să fie mai îngăduitoare cu mine. Am rugat-o și pe mama ca, de pe lumea cealaltă, să mă ajute în vreun fel. La un moment dat am făcut demersuri să obțin morfină - și eram pe punctul de-a o obține -, dar Domnița s-a împotrivit, considerând gestul meu rău prevestitor, și am renunțat.
Unii dintre medicii care m-au vizitat acasă au fost de părere că trebuie să mi se amputeze picioarele. O doctoriță a insistat, cu o argumentație patetică, să mi le tai chiar în după-amiaza în care venise să mă vadă, și i-a dat în acest scop telefon unui chirurg, prieten de-al ei. M-am supus, cerând doar o amânare până a doua zi dimineața. Cu o obediență de care mă mir eu însumi, am acceptat situația și am început să caut pe Internet oferte de proteze pentru picioare.
Seara însă, după plecarea doctoriței, m-a sunat întâmplător un prieten, medic la un spital cu prestigiu, și m-a oprit ferm să merg la tăiere, cerându-mi ca a doua zi să mă duc la el la spital. M-am dus, am fost tratat cu toată atenția, s-a stabilit că am arterele bune și că picioarele nu trebuie amputate, dar de dureri tot n-am scăpat. Mi s-a indicat un tratament pe care, dacă l-aș fi urmat cu strictețe, m-aș fi vindecat în aproximativ șase luni - un an.
Întors acasă, am luat tot felul de calmante, gata-gata să mor de inimă din cauza excesului. Am strigat de durere până la epuizare (înăbușit, ca să nu tulbur prea mult viața celor din jur); istovirea devenise pentru mine cel mai bun calmant.
Într-o noapte am hotărât să mă sinucid. Știam că am în magazie o frânghie foarte rezistentă, de iută, cu diametrul de 14 mm și, în timp ce Domnița dormea, m-am târât cu ajutorul unui cadru metalic până acolo. Dar pe drum m-am gândit ce încurcătură le-aș face alor mei. Mi-am imaginat, cu un umor trist, cum cei care îmi vor manipula corpul - la morgă, la capelă, la cimitir - o vor boscorodi pe Domnița: "Vai, doamnă, ce mort greu aveți, dacă știam că e atât de greu nu ne băgam."
M-am întors, pe furiș, în casă și m-am întins în fotoliul meu medical, ridicându-mi picioarele umflate și pline de răni pe măsuța joasă din apropiere. Din acel fotoliu am urmărit mai bine de un an, pe fereastră, succesiunea anotimpurilor: primăvară, vară, toamnă, iarnă și din nou primăvară.
Oamenii apropiați mie m-au slujit cu un devotament impresionant. Îmi vine să plâng când mă gândesc la dragostea lor inepuizabilă, dar nu dezvolt subiectul ca să nu transform evocarea în melodramă. Mai degrabă aș scrie - poate am să scriu cândva - o comedie a asistenței medicale de care am avut parte. S-au perindat prin casa mea, în total, optsprezece medici și patru infirmiere. Fiecare nou-venit considera ineptă terapia recomandată de cei dinainte. Unii cereau bani neverosimil de mulți, alții nu voiau să primească niciun ban, alții își aduceau soțiile sau fiicele ca să se fotografieze cu mine.
Mi s-a umplut casa de medicamente, unguente, pansamente, toate scumpe. Economiile noastre s-au scuturat în cel mai scurt timp ca frunzele pomilor toamna.
Cel mai curios este faptul că aproape în fiecare zi am scris, la un laptop așezat pe genunchi. Parcă aveam două euri: unul copleșit cu totul de suferința atroce și altul, intangibil, dedicat scrisului. Cu o mână strângeam disperat, până mi se albeau degetele, brațul fotoliului, cu alta - scriam.
Alex Stefanescu
-
An electoral ciudat: anul independenților
Sunt bune șanse ca alegerile europarlamentare să fie câștigate de suveraniștii din AUR. Bineînțeles dacă facem o socotea ...
-
Geoană - Gușă în finala prezidențială!
Ieri, spre seară, tabloul alegerilor prezidențiale s-a schimbat brusc. Într-un fel, chiar s-a răsturnat. Și s-a născut s ...
-
Războiul din Ucraina și gazele platoului continental al Mării Negre
Strategic, dacă Putin reușește să ocupe Odessa, Ucraina va fi închisă ca într-o cutie - fără ieșire la mare și fără logi ...
-
CSAT degeaba. Spionii rămân invizibili!
Este de râsul curcilor. S-a întrunit CSAT. Pentru a dezbate și a aproba, nici mai mult și nici mai puțin, decât raportul ...
-
Lucian Bode a văzut șacalii. Cine-i prinde?
Învățat despre utilitatea glonțului magic, Lucian Bode a lansat cel mai consistent mesaj de campanie electorală: "În vre ...
-
Sebastian Burduja, agent la bursă pentru NuScale
O afacere aproape falimentară în Statele Unite este îmbrățișată și asumată cu entuziasm de Sebastian Burduja, ministru a ...
-
Nu este despre ceea ce se vede. Este despre ceea ce credeti ca se vede!
Pe asta se si bazeaza unele tehnici de imagine, manipulare sau dezinformare! Culmea, adevarul este intodeauna la suprafa ...
-
Atacul Iranului e o mutare de șah geopolitic extrem de iscusită
Așa cum presupuneam ieri dimineață, când am analizat la cald atacul Iranului asupra Israelului, au fost servite publicul ...
-
Când te întorci din morți!
De un an m-am luptat cu moartea. E o glumă să spun că eu! Nu! Nicicum! Nu aveam sorți de izbândă nicicum la câte păcate ...
-
Iranul dă șah Israelului și Americii
În Orientul Mijlociu, în această dimineață, războiul nu este (deocamdată) mai mare decât era ieri. Iranul a tras un foc ...
-
Mult zgomot pentru mai nimic
Mult zgomot pentru nimic (Much ado about nothing) este o comedie romantică, una dintre marile comedii ale marelui Will. ...
-
PNL este pe cale de dispariţie la Satu Mare
În ultimele două săptămâni s-a declanşat o hemoragie puternică în organizaţia PNL Satu Mare, condusă de deputatul Adrian ...
-
Sensul păcii
Nimeni nu s-a îndoit de cunoașterea istoriei și politicii de către Helmut Schmidt. Ministru al economiei, al apărării, c ...
-
Motrenismul
În istoria Regatului român, probabil cea mai suveranistă perioadă din istoria poporului român, au existat mai multe cure ...
-
Bonsaiul francez și belicoasa Maia
Emmanuel Macron a declarat că vrea să trimită trupe terestre în Ucraina. Într-un schetch de stand up, un comedian ucrain ...
-
S-a dus ultimul anti-imperialist! Ilie Șerbănescu a prevăzut, încă din anii '70, expansiunea multinaționalelor
Ilie Șerbănescu a plecat puțin. Avea 81 de ani. Era măcinat de-o boală ascunsă, dar și de suferința că televiziunile i-a ...
-
Condiția mea pentru George Simion e fermă!
Ca să fie clar, hai să vorbim despre ce s-a întâmplat de fapt până acum, pentru că au trecut două săptămâni de când, în ...
-
De ce se teme ca de moarte George Simion?
În fosta cetate de scaun a Târgoviștei, echipat corespunzător, în costumul lui Vlad Țepeș, liderul AUR a dezumflat un ba ...
-
Dictatura OMS
Peste aproape două luni, între 27 mai și 1 iunie, la Geneva, cea de-a 77-a adunare a Organizației Mondiale a Sănătății v ...
-
Guvernul Bulă: minciuni frumoase la Bruxelles și realități mizere acasă!
Înainte de revoluție au circulat nenumărate bancuri, care exprimau plastic natura duală a realităților românești: vitrin ...
-
Amantlâcul (politic) salvează România!
Dacă urmăriți politica din România, și sigur o faceți, fie măcar din cauza prețurilor care explodează deja de mai bine d ...
-
Viitorul luminos: absența dezbaterii și a confesiunii
„Preocuparea pentru imagine - nota Ion Cristoiu într un text -, vizează în politica de azi preocuparea pentru impresia l ...
-
Europa unită de astăzi
Europa unită are realizări certe, precum pacificarea continentului, amplificarea circulației bunurilor și persoanelor, d ...
-
Caracatița Raed Arafat
Din nou scriu despre o întreagă încrengătură în epicentrul căreia se află Raed Arafat. Care nu este un oarecare. Am prez ...
-
Anunțul candidaturii lui Cozmin Gușă la Primăria Capitalei susținut de AUR se află prosperitatea bucureștenilor și consolidarea mișcării suveraniste în România
Anunțul momentului, făcut de consultantul politic Cozmin Gușă la Realitatea PLUS! Care este decizia care va schimba radi ...
-
Mai înțelege cineva ceva din politica americană?!
„Mai puțină lume știe că Chicago, Illinois, a fost orașul din SUA unde a luat ființă Partidul Comunist American (PCA), î ...
-
Românii au o existență parțială
Românii nu pot fi bănuiți de vreo parțialitate (atitudine părtinitoare) față de un alt neam, chiar dacă au trăit în vasa ...
-
Dacă Valentin Lazea ar fi fost sincer măcar cinci minute...
România performantă sau România păcălită? Vestea cea mare: am depășit Ungaria! Și totuși BNR ne spune să ne cârpim haine ...
-
Proiect de pace durabilă
Anulată de două războaie în curs, Ucraina și Gaza, și umbrită de conflicte potențiale, precum cel din jurul Taiwanului, ...