De ce sărăcește o țară întreagă?!

Românii plătesc, în gospodăriile lor, cel mai scump curent electric din Uniunea Europeană raportat la puterea de cumpărare, adică după metodologia PPS – purchasing power standard.

Iar firmele românești plătesc al treilea cel mai scump curent electric din Uniunea Europeană. Mai rău decât la noi, o duc doar firmele bulgărești și cele grecești. La gaze naturale este fix la fel, românii plătind, în gospodăriile lor, al cincilea cel mai scump gaz natural din Uniune, la paritatea puterii de cumpărare (PPS-purchasing power standard). Iar firmele noastre au parte de al treilea cel mai scump gaz natural din UE, tot la paritatea puterii de cumpărare.

Așa după cum am mai arătat, scumpirea gazului și a electricității a afectat întreaga Europă, dar nu toate statele au suferit același impact. La unii scumpirea a fost mai mare, la alții mai suportabilă. În funcție de cât de activ au intervenit statele naționale pe propriile piețe și de cât de mult și-au permis să intervină cu compensări sau cu reduceri de taxe.

O constatare de ordin general este aceea că statele sărace au avut o marjă de manevră mică, motiv pentru care s-au ales cu creșteri mari de prețuri. Astfel încât, aproape totalitatea statelor care au prețurile la gaze și electricitate peste media europeană provin din statele estice, mai sărace în resurse pentru compensarea creșterilor de preț și mai slabe în impunerea marilor producători o conduită mai aproape de normal.

Faptul că românii au cel mai scump curent electric (funcție de puterea lor de cumpărare) și al cincilea cel mai scump gaz natural conduce la senzația de degradare puternică a puterii de cumpărare și la senzația de sărăcie accentuată. Dar cel puțin la fel de mare este impactul prețului ridicat pe care firmele românești le plătesc la electricitate și electricitate (al treilea cel mai mare din Europa la ambele mărfuri), pentru că acesta este motivul pentru care cumpărăm bunuri și servicii care ne par mai scumpe ca în alte țări. Și tot acesta este și motivul pentru care România are un deficit comercial la bunuri atât de mare (peste 23 de miliarde de euro anul trecut).

Și dacă tot ni se spune că guvernul Cîțu a fost un guvern bun, dar nu se putea lupta cu creșterea generalizată de prețuri la energie din Europa, iată că tot Eurostat ne dă și instrumentul cu care putem să măsurăm eficiența diferitelor guverne europene în a gestiona principala problemă pe care o are Europa din vara trecută încoace. Este vorba de creșterea prețurilor la electricitate și gaze.

Am avut anul trecut, după acest criteriu, al 8-lea cel mai prost guvern din Europa. Mai grav este că și acest clasament întărește convingerea că Polonia, Ungaria și Republica Cehă sunt conduse de către guverne mai competente. O constatare destul de amară este și aceea legată de faptul că România are parte de creșteri de preț mult mai mari decât media europeană.

Mai simplu spus, aceste procentaje diferite ale creșterii de prețuri la energie indică indolența sau determinarea fiecărui guvern național. Și nu întâmplător, guvernele din Est par mai puțin sensibile la nevoile propriilor economii și populații decât guvernele din Vest. Acestea din urmă, cu predilecție cele din Germania, Austria, Olanda, Franța au urmărit mai atent o politică de menținere a suportabilității prețului la energie, în vreme ce guvernele Bulgariei, Greciei, țărilor baltice, Ciprului au fost aproape insensibile la strigătele de disperare ale propriilor cetățeni sau ale propriilor antreprenori.

Pe de altă parte, nu pot să nu observ, cu amărăciune, că un preț atât de mare plătit pentru gaze și electricitate va afecta, pe termen lung, competitivitatea firmelor noastre (ca și ale grecilor, bulgarilor sau balticilor), dar îi va ajuta pe unguri, pe cehi și pe polonezi, mai puțin loviți de nebunia scumpirilor. Așa încât, pregătiți-vă, dragi cititori, să vedeți în magazinele noastre și mai multe mărfuri poloneze, ungurești sau cehești, dar și mai puține mărfuri românești.

Revenind la povara care apasă diferit pe români și pe ceilalți europeni, iată o poză spre nesomnul autorităților și al alegătorilor: cu cât nuanța este mai închisă, cu atât povara prețului la gaz natural consumat în gospodărie este mai mare. Suntem așadar printre cei mai striviți de această povară, alături de celelalte state sudice și mediteraneene.

Prima consecință a creșterii necontrolate a prețurilor la gaze și electricitate este chiar slăbirea activității din economie, lucru vizibil la cifrele care indică șomajul: 5,7%, un nivel cu mult mai ridicat decât cel înregistrat în anul 2019, înainte de pandemie. Avem, acum, un număr de peste 50 000 de șomeri mai mult decât aveam în 2019, deși, spun oficialii, economia a depășit nivelul din 2019. Ceea ce indică că, sub povara prețurilor la energie, companiile au decis să reducă numărul de angajați.

Și tot o consecință a sărăciei cauzate de prețurile insuportabile la produsele energetice este și nivelul ridicol de mic al averii medii a românului (50 000 de dolari în 2021) mult sub nivelul polonezilor (67 477 de dolari), al ungurilor (53 664 de dolari), al cehilor (78 103 de dolari). Media europeană este 174 836 de dolari (sursa: "Global Wealth Databook 2021", Credit Suisse).

Spre deosebire de majoritatea săracă a românilor, producătorii de energie îmbogățesc câteva zeci de persoane: administratori, directori, miniștri, secretari de stat, șefimea de la ANRE și de la alte autorități ale statului care se fac că nu văd ceea ce se întâmplă.

Pe scurt, în această perioadă (trimestrul I 2022), aceste trei mari companii producătoare de energie electrică și gaze au produs exact aceeași cantitate ca în trimestrul I al anului trecut, dar au încasat pentru ea cu 145% mai mult -OMV, cu 165% mai mult- Nuclearelectrica și cu 196% -Romgaz. Motiv pentru profituri să crească cu 244%- OMV, cu 250% mai mult- Nuclearelectrica și cu 112%- Romgaz. Pentru că au rămas cu același nivel al cheltuielilor (mai puțin Romgaz, care a „investit" în cumpărarea participației la Marea Neagră).

În aceeași perioadă. mulți dintre boierii care sunt plătiți cu multe mii de euro să conducă această țară, ne batjocoresc cu cinismul și cu aroganța ciocoiască: Mugur Isărescu, omul care trăiește de 32 de ani pe banii milioanelor de amărâți din România, ne sfătuiește să bem ceai de tei pentru a ne calma. Nagy Bege Zoltan, boierul ANRE, ne cere să învățăm să trăim în frig și în foame. Și Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței, ne îndeamnă să nu ne mai plângem și să acceptăm sărăcia.

Păi, oare, atunci, ce rost mai au instituțiile pe care ei le conduc, dacă nu pot rezolva greutățile acestui popor? Căci ei nu înțeleg un lucru esențial: ei sunt numiți în funcțiile pe care le au și conduc niște instituții care au fost înființate cu unicul scop de a crește calitatea vieții românilor. Boierii bugetari să priceapă că ANRE, Banca Națională, Consiliul Concurenței și Ministerul Energiei nu există pentru a ne spune că nu au ce să facă și nici pentru a proteja cinci firme care sărăcesc România.

Ei bine, toate profiturile suplimentare realizate de către producătorii de energie și gaze se vor distribui către stat, către firma austriacă OMV, către directorii și către administratorii acestor firme. Poporul și economia s-au ales cu prețurile mult mărite, cu inflația galopantă. Iar conducătorii statului se fac că nu pricep că ei nu sunt responsabili doar ai profiturilor celor cinci companii producătoare (celor trei de mai sus li se adaugă Hidroelectrica și CEO), ci sunt responsabili de bunăstarea unei întregi societăți.

Petrișor Peiu